Crucea.ro

Cuvânt înainte

Ediția de față urmărește textul manuscrisului românesc “În care se cuprind: Minunile, vedeniile şi cuvintele Preacuviosului părintelui nostru Nil Izvorâtorul de Mir Cavsocalivitul Din Sfântul Munte Athos, Prescrisă la anul 1916, în Colciu, Chilia Sfântului Gheorghe”. Manuscrisul este, la rândul său, o transliterare a unei versiuni mai vechi, în alfabet chirilic, din a doua jumatate a secolului XIX, aflată odinioară în biblioteca Schitului Românesc Prodromu, pe care am avut ocazia să o consultăm la Colciu.

Puteți așadar nota că originalele textelor de referință și-au schimbat sălașul între ele: manuscrisul aflat astăzi la Prodromu este cel originar din Colciu, în vreme ce versiunea prodromită se află în biblioteca Chiliei Sf. Gheorghe.

O verificare suplimentară a acestor traduceri românești este și dactilograma din “Anul Mântuirei 1935, Martie în 29 de zile, Orthodoxul Calendar”, “care s-au prescris în Sf. Skit Pustnicesc al Sfăntului Marelui Vasilie, din acest Sf. Munte al Athonului”, de către monahul Arsenie Cottea.

Read the rest of this entry »

Bulgaria’s commission charged with announcing the names of people who collaborated with the country’s former communist-era secret services announced on January 17 2012 that 11 out of 15 members of the Bulgarian Orthodox Church’s governing body, the Holy Synod, had worked for State Security.

The commission also identified senior Roman Catholic clergy and Muslim leaders who had been communist secret service agents or who had collaborated.

Not among the Bulgarian Orthodox Church names was that of Patriarch Maxim, the church’s spiritual leader, who has headed the church for more than 40 years.

Source & more info, The Sofia Echo.

On the morning of January 16, 2012, Metropolitan Valentine (Rusantsov) of Suzdal and Vladimir, the First Hierarch of the Russian Orthodox Autonomous Church, reposed in Moscow during the Forefeast of the Theophany. He was 73.

Memory Eternal. Vichnaya Pamyat.

Source & more details in english and russian.

“Din pricina schimbării calendarului, în anul 1926, părintele Glicherie Tănase va pleca din schitul Pocrov al Mănăstirii Neamţ, unde avusese funcţia de egumen, întărind relaţii de colaborare cu zeloţii din Sfântul Munte, grupați în Liga Zeloţilor (n.red: zelot: râvnitor al dreptei credinţe), aflați sub conducerea părintelui Arsenie Cotea. Liga Zeloţilor era formată dintr-un număr de 450 de monahi athoniţi, gata pentru apărarea Ortodoxiei împotriva inovaţiei calendariste, văzută ca un început al punerii în practică a ereziei ecumenismului.
Colaborarea părintelui Glicherie cu această organizare ortodoxă athonită s-a realizat prin mijlocirea ieroschimonahilor Varuh și Zosima, plecați în Sfântul Munte datorită acţiunilor violente îndreptate la adresa călugărilor ce protestau împotriva introducerii noului calendar greogorian în BOR. În primăvara anului 1927, cei doi pustnici vor trimite, prin intermediul unor creştini apropiaţi ai părinților Glicherie și David (ce se aflau adăpostiți în pustia de la Râpa lui Coroi) o epistolă, prin care erau chemaţi să li se alăture în mica lor sihăstrie din Grădina Maicii Domnului.
În toamna anului 1927, cuvioşii părinți Glicherie și David pornesc spre Sfântul Munte, stabilindu-se, alături de cei doi fraţi întru Hristos Varuh şi Zosima, la schitul Bunavestire, ce aparţinea de marea mănăstire grecească Pantocrator. La scurtă vreme, s-a aflat şi la mănăstirea Prodromu că printre călugării români ce lucrează moşiile mănăstirii Pantocrator se află şi cuviosul Glicherie din România. În această vreme, la schitul Prodromu se afla monahul român Arsenie Cotea, care îl cunoştea pe părintele Glicherie din vremea stăreţiei acestuia la schitul Pocrov. Vrând să-i întoarcă dragostea și ospitalitatea cu care părintele Glicherie l-a primit pe acesta în 1925 la schitul nemţean, părintele Arsenie a cerut binecuvântare de la starețul schitului, arhimandritul Ioasaf, să îl primească în mănăstirea românească pe părintele Glicherie. El va rămâne aici mai multă vreme, primind şi tunderea în schima mare, alături de părintele David, cu binecuvântarea Chinotitei Sfântului Munte, chiar din mâinile părintelui Ioasaf.
Aflaţi în Sfântul Munte de aproape un an, părinţii români Glicherie şi David au înaintat mai multe cereri la Chinotita Athonită (conducerea autonomă a Sfântului Munte), prin care au prezentat situaţia necanonică în care intrase Biserica de stil nou din România după anul 1924, relatând totodată şi soarta precară a multor călugări şi creștini dreptslăvitori care, din motivul schimbării calendarului, s-au îngrădit de Biserica schismatică din România. În acelaşi context, părinţii români făceau apel către Chinotită, ca ori să li se acorde binecuvântare pentru a se stabili definitiv în Sfântul Munte, ori să li se acorde ajutor pentru a institui în România o Biserică Ortodoxă după vechiul calendar iulian. Mai concludent, pentru instituirea acestei Biserici era nevoie de un arhiereu care să accepte să vină în România în acest sens.
Decizia Chinotitei Sfântului Munte din anul 1928 a fost fără echivoc: hirotonia vreunui arhiereu athonit pentru Biserica noastră nu era cu putinţă, întrucât canoanele Bisericii Ortodoxe nu permit amestecul unei episcopii străine pe teritoriul canonic şi administrativ al altei jurisdicţii. În schimb, Chinotita Sfântului Munte a sfătuit pe părinții Glicherie și David astfel: „Mergeți în România și țineți aprinsă făclia dreptei credințe a Sfinților Părinți, așa cum ați văzut că se păstrează la noi. Să faceți multă rugăciune la Maica Domnului și ea va rândui pentru Biserica voastră și creștini buni și conducători (ierarhi, n.ed.) pentru aceasta. Întoarceți-vă în România și căutați sprijinul vreunui episcop din Biserica de stil nou. Și, dacă veți găsi unul ca acesta, să nu-l primiți mai înainte de a-l cerceta după mărturisirea de credință (să fie dreaptă și în conglăsuire cu cea a Sfinților Părinți); după hirotonie (să aibă hirotonia de la Sfinții Părinți) și după canoane (situația de reprimire să se încadreze în canoanele apostolice)”.
Cu această binecuvântare şi cu dorinţa de a fi alături de mult-pătimitorii păstrători ai vechiului calendar (monahi şi mireni) din România, Sfântul Glicherie și cuviosul David s-au întors din Sfântul Munte. Ca o dovadă a faptului că sfatul primit din partea athoniţilor a fost de la Dumnezeu, Sfântul Glicherie va obţine aceeaşi binecuvântare şi din partea patriarhului Damianos al Ierusalimului, care va întări cele spuse mai sus, în anul 1930, cu prilejul unui pelerinaj al Cuviosului la Sfintele Locuri.”

Fragment dintr-un articol aparut pe site-ul Mitropoliei Slatioara

Address of the confessors of the Name of God [to the Court of the Holy Council of the Russian Orthodox Church]. August 1, 1918

A much-awaited moment has arrived of the conciliar examination of the dispute that took place on the Holy Mountain concerning the Name of the Lord, and the Holy Synod is expected to deliver its decisions on the following issues:

I. Is it fitting to offer divine worship to the Name of God, just as it is expressed by St. Tikhon of Zadonsk: “to give all worship as to God Himself“, without separating in our mind the Name of God from God? Or is it fitting to render to it only relative worship, as it is demanded by the decree of the Holy Synod of 29 August 1913?

II. Is it fitting to worship the Name of God as divinely revealed, and in this sense as a Divine Energy and Divinity, or is it enough to consider it only a linguisticsymbol of material origin, which merely reminds us of God?

III. Is it fitting to believe in the Energetic Power of the Name of the Lord in the mysteries, in miracles and in prayer, or to see in it a mere human word, which does not possess in itself any Divine power and that does not give to them that call upon His Name any real contact with God Himself? As from the very beginning of the dispute, we were unjustly accused of deifying “the very” created name according to its outward appearance and even of “equating” this “very” name “with the very essence” of the One Who Is and of “merging” them. Therefore we feel obliged to declare that we never deified “the very name” and nowhere in our confessions of faith can be found the expression “the very Name of God is God“. But rather, in our confessions of faith starting from 1909, we said it very clearly, that by calling – together with Father John of Kronstadt – the Name of God “God Himself”, we do it in the same sense as did Father John of Kronstadt, believing in the inseparable presence of God in His Name, but never in the sense of deification of the name in its material, outward appearance and separately from God.  Because if we understand God to be present in His Name, then we ought to relate to It as to God Himself.

We are also innocent of what we are accused of in the [Ecumenical] Patriarch’s decree of April 5 1913, “of equating Hypostatically the Name of Jesus with Jesus Himself”. Likewise, we are innocent of the accusation of ascribing to the name of the Lord magical power, as though this power consisted in the pronunciation of verbal combinations. But from the very beginning, we unwaveringly repeated, that if we allow to call the Name of God – God Himself, we do it not in its outward, vocal aspect, but by understanding that it is a Divine revelation, behind which the Church recognizes the Divine dignity, in accordance with the Catechesis, which says the following concerning the Name of God: “It is Holy in Itself“, or as St. Cyril of Jerusalem expressed it  -”The Name of God is holy by Its nature” and St. John Chrysostom – “There is no doubt, that It is wondrous by Its nature.” But our opponents, with means that we are unable to comprehend, have been transforming an absolutely Orthodox veneration of the Name of God in God Himself and our expression “the Name of God is God Himself” – into an expression that is unacceptable to us: “the very Name is God” – something we have never said. Our opponents also have attributed to us the opinion according to which we consider that the very name Jesus is God, when taken separately from Him and with no relation to the Person of the God-man, even when this name was used by the sons of Sirach, Josedech and Navi.

Read the rest of this entry »

De este cineva bun credincios şi iubitor de Dumnezeu, să se îndulcească de acest praznic bun şi luminat; de este cineva slugă înţeleaptă, să intre bucurându-se întru bucuria Domnului său; de s-a ostenit cineva postind, să-şi ia acum dinarul; de a lucrat cineva din ceasul dintâi, să-şi ia astăzi dreapta plată; de a venit cineva după ceasul al treilea, mulţumind să prăznuiască; de a ajuns cineva după ceasul al şaselea, nimic să nu se îndoiască, că de nimic nu se va păgubi; de a întârziat cineva până în ceasul al nouălea, să se aproprie, nimic îndoindu-se; de a ajuns cineva numai în ceasul al unsprezecelea, să nu se teamă că a zăbovit, că milostiv fiind Stăpânul, primeşte pe cel din urmă ca pe cel dintâi; odihneşte pe cel din al unsprezecelea ceas, ca şi pe cel ce a lucrat din ceasul întâi; pe cel de pe urmă îl miluieşte şi pe cel dintâi îl mângâie; şi aceluia plăteşte şi acestuia dăruieşte şi faptele primeşte şi cu voinţa se împacă, şi lucrul cinsteşte şi socoteala o laudă. Pentru aceasta, intraţi toţi întru bucuria Domnului nostru şi cei dintâi şi cei de al doilea luaţi plata. Bogaţii şi săracii împreună dănţuiţi. Cei ce v-aţi înfrânat şi cei leneşi cinstiţi ziua. Cei ce aţi postit şi cei ce n-aţi postit, veseliţi-vă astăzi. Masa este plină, ospătaţi-vă toţi; viţelul este mare, nimeni să nu iasă flămând, toţi vă îndulciţi de ospăţul credinţei; toţi luaţi bogăţia bunătăţii. Nimenea să nu plângă pentru sărăcie, că s-a arătat Împărăţia ce de obşte. Nimenea să se tânguiască pentru păcate, că iertarea din groapă a răsărit. Nimenea să nu se teamă de moarte, că ne-a slobozit pe noi moartea Mântuitorului. Stinsu-o-a pe dânsa Cel ce a fost ţinut de aceea. Prădat-a iadul Cel ce s-a pogorât la iad. Amărâtu-l-a pe dânsul, gustând Trupul Lui. Şi aceasta mai înainte apucând Isaia, a strigat: iadul, zice, s-a amărât, întâmpinându-Te pe Tine jos. Amărâtu-s-a că s-a stricat. Amărâtu-s-a că s-a batjocorit. Amărâtu-s-a că s-a omorât; amărâtu-s-a că s-a surpat; amărâtu-s-a că s-a legat. Luat-a trupul şi de Dumnezeu s-a lovit; luat-a pământ şi s-a întâmpinat cu cerul; luat-a ceea ce a văzut şi a căzut întru ce n-a văzut.

Unde-ţi este, moarte, boldul? Unde-ţi este, iadule, biruinţa? Sculatu-S-a Hristos şi au căzut dracii; înviat-a Hristos şi se bucură îngerii; înviat-a Hristos şi viaţă vieţuieşte; înviat-a Hristos şi nici un mort nu este în groapă, că Hristos sculându-se din morţi începătură celor adormiţi, Aceluia este Slava şi cinstea în vecii vecilor. Amin!

Read the rest of this entry »

Un experiment de marketing care demonstreaza cit de lesne poate fi acceptat un cip RFID, daca ai o motivatie pe masura.

Мир Вам, дорогие братья и сестры. Сегодня мы обращаемся к Вам перед тем как отправить письмо Святейшему Патриарху Московскому и Всея Руси Кириллу, потому что часто нам приходится слышать такой вопрос: “Почему молчит Патриарх, почему не отвечает на реальные вызовы времени? Почему внутри Церкви в последнее время мы видим настоящий разгул различных нео-обновленцев?” Это не может не тревожить нас.

Рядом со мной стоит священник Александр Малых, иерей кафедрального собора святого благоверного князя Александра Невского. Отец Александр – кандидат богословских наук, известный церковный историк нашей республики, автор замечательного труда, посвященного истории Ижевской и Удмуртской Епархии.

Рядом со мной стоит отец Михаил, настоятель храма Преображения Господня села Ягул и настоятель храма святителя Василия Великого д. Хохряки. Отец Михаил является одним из самых уважаемых священников нашей Епархии, несмотря на свою молодость, он заслужил большое уважение среди самых разных людей своим ревностным служением и отличился не только при непосредственно приходском служении, но активно участвовал и в работе с армией, и с заключенными, и в просвещении молодежи.

Read the rest of this entry »

To His Beatitude Kirill, Patriarch of Moscow and All Russia

from the clergy of the Izhevsk and Udmurtia Diocese:

Archpriest Sergey Kondakov
Director of the Armed Forces Liaison Department
and Law-enforcement Office of the Izhevsk and Udmurtia Diocese;
Rector of the St. Nicholas Church in Zavyalova;
Member of the Civic Chamber of the Udmurtia Republic.

Archpriest Mikhail Karpeev
Rector of the Transfiguration Church in Yagul
and the St. Basil the Great Church in Khokhryak.

Reverend Aleksandr Malikh
Priest at the St. Alexander Nevsky Cathedral in Izhevsk;
Candidate of Theological Studies

Though we are unworthy, we are moved by our love of our flocks and our personal salvation to write
this open letter to you.

With God’s mercy and the prayers of the Holy New Martyrs and Confessors of Russia, atheistic
communism has been overcome and millions have returned to the Mother Church.  Sadly, a complete
rebirth of our nation has not occurred.  On the contrary, a majority of our people find themselves in
conditions that are worse than 20 years ago.  Russia is threatened by ruin, caused by a spiritual and
moral crisis.  One can ask, “Perhaps the reason there was no accompanying rebirth within the Russian
government, military, culture and families when the Orthodox churches were restored was that the stain
of 70 years of servitude to the Bolsheviks was not removed from life within the Church?”
Your Holiness, in recent years as the vertical power structure has been established in the Church, it has
engaged in missionary work that is reminiscent of the “missionary work” which swept the West after
Vatican II.  What good is our “missionary to Russia,” Fr. Andrey Kuraev, when he mocks the canons
and traditions of the Orthodox Church without any punishment?

We cannot hope but be embarrassed when we see how easily the Church awards medals with the
likenesses of saints to representatives of governments and businesses.  We are compelled to ask, “What
medal would King Herod receive from the Moscow Patriarchate of the Russian Orthodox Church?”
After all, he did much to rebuild and decorate the temple in Jerusalem.

Read the rest of this entry »

For the last time, Russia switched over to “summer time”. Clocks throughout the country went ahead one hour at 02.00 local time. On 8 February, President Dmitri Medvedev announced a decision to cancel the autumn transition to “winter” time later this year. Dmitri Anatolyevich noted that when the time switches back and forth, it violates the natural biorhythms of people and animals, it has a negative effect on health, and it isn’t economically justified. The first time that seasonal time variations were used was in the UK in 1908. Then, other countries followed suit. The idea of ​​saving energy by moving the clock ahead originated with the famous American statesman Benjamin Franklin, one of the authors of the US Declaration of Independence. In 2010, more than 100 countries had a variation between “winter” and “summer” time. In equatorial areas, such transitions were never implemented, for the length of the day is more uniform there throughout the year. For various reasons, Japan, China, South Korea, Georgia, and some Central Asian CIS republics opt-out of seasonal time variations, as well. Economists have long argued that the time switch brings economic benefits. However, in response, scientists stated that negative health effects neutralised all the positive effects. In Scandinavia, after the time change in Sweden, researchers found an increased number of fatal accidents. In Russia, for several years there’s been a discussion of abolishing the time change, but President Medvedev’s decision was still sensational. If, now, it’s almost imperceptible, in the winter, those who go to Europe will feel the difference. There, despite controversy, such a reform hasn’t yet been adopted, so, every six months, the difference between Russian cities and European capitals will change by one hour.

Source: Voice of Russia World Service via Voices from Russia

Vesti din Apus, unde Biserica Mitropoliei de Milan a decis sa treaca sub omoforul Mitropolitului Vladimir al Chisinaului. O lume mica, la urma urmei. In acest mod, B.O.R. e in comuniune cu ierarhii “Milanezi”, iar Patriarhia Moscovei isi mai asigura, via Moldova, un avanpost. Sintem in Postul Pastelui, 2011. Cine stie ce mai urmeaza?

Sursa:

Sua Beatidudine Evloghios ha celebrato la Divina Liturgia nella Parrocchia di Como. Comunicando ai fedeli presenti che la nostra chiesa di Como sarà concessa alla Chiesa Ortodossa Moldava posta sotto l’Omoforion di S.E. Metropolita Vladimir di Chisinau (del patriarcato di Mosca).