Crucea.ro

Buna parte din materialele publicate in aceasta sectiune, Zeloti Romani, vor aparea intr-un volum tiparit, probabil in anul viitor. Pina atunci, vor fi disponibile online, pe masura ce vor fi “distilate” in rudimente de articole.
.

De studiul vietii si marturisirii parintelui Arsenie ma ocup de aproape doi ani. Prima informatie despre el a fost ca a scris o carte foarte folositoare, BOLDURILE, impreuna cu staretul sau, parintele Teofilact. Cartea, care prelua in titlu o tema folosita in lupta sa duhovniceasca de PS Episcop al Romanului, Gherasim Saffirin, descria “ghimpii” care impiedica duhovniceste schimbarea calendarului ortodox bisericesc cu cel de obirsie papista.

Parintele Arsenie a intemeiat Societatea Ortodocsilor, care in prima faza a reunit 450 de zeloti din Sfintul Munte, sub titulatura de Liga Zelotilor, iar mai apoi a ajuns la 380 de sucursale in Grecia.

Pentru o prima intilnire cu viata parintelui Arsenie, va sugerez un text care e disponibil si pe Internet, in care e descris staretul Teofilact. Veti observa ca sint amintiti Arsenie si Panfil. TOTI TREI, romani. Desigur, in traditia cenzurii prin omisiune grosolana, nici un cuvint despre marturisirea de o viata a celor trei, care sint practic fondatori ai miscarii zelotilor athoniti. Despre aceasta obste, un calugar grec lavriot care mi-a povestit cele de mai jos dintr-o sursa independenta de cea pe care v-o propun, mi-a spus ca “a fost poate cea mai induhovnicita din Athonul ultimei sute de ani”. Parintele Teofilact este cel care a cerut parintelui Arsenie sa scrie Boldurile, inainte de schimbarea calendarului din 1924, asa incit cartea a fost gata chiar in clipa in care Ortodoxia a primit aceasta grea lovitura.

Fapte placute

Cam în aceiasi vreme si în aceeasi lature, putin mai sus, la Schitul Sfântul Vasile traia si BatrânulTeofilact, care era foarte cuvios si mare nevoitor. Toti erau de acord ca este Sfânt; oricât a încercat sa se ascunda a fost cu neputinta sa nu se faca cunoscute faptele lui. De multe ori Parintii l-au vazut aflându-se în contemplatie. Avea doi ucenici, pe Parintele Arsenie si pe Parintele Pamfil. Precum am spus, Parintele Teofilact era mare nevoitor, dar avea si multa evlavie si trezvie si se îngreuia sa se roage împreuna cu altii. Ca sa nu-i auda ceilalti suspinele si sa nu-i vada lacrimile, pe care nu le putea retine, în vremea pravilei pleca afara pe stânci, în pesteri si se întorcea dimineata. Traia foarte duhovniceste, dar lucra numai în ascuns virtutile sale, pentru ca avea multa smerenie.

Odata, într-o noapte de iarna, a iesit iarasi afara la stânci, ca sa-si faca pravila sa, dar brusc a cazut zapada. Parintii s-au nelinistit când nu l-au vazut dimineata pe Staret, si au iesit pe munte sa vada daca nu cumva l-a acoperit zapada. Acolo pe unde cautau, pe o stânca au vazut ceva negru si s-au apropiat. Dar s-au mâhnit mult când au vazut pe Staretul lor complet nemiscat, crezând ca a înghetat. Dar când l-au apucat, ca sa-1 miste, au vazut ca trupul lui arde, iar zapada se topise în jurul lui la rugaciunea lui fierbinte. Numai când l-au miscat si-a revenit din contemplatia duhovniceasca în care se afla Sfântul Batrân, sau, poate, atunci s-a întors mintea lui din rai iarasi în Gradina Maicii Domnului.

Parintii pustiului îl considerau neptic pe Batrânul Teofilact si îl aveau la evlavie. însa diavolii cei razboinici îl pizmuiau deoarece s-a facut prieten cu îngerii si era rapit în cer, încercau în orice chip sa-1 distraga în vremea rugaciunii, când se afla în contemplatie, dar nu izbuteau.

Odata, pe când se afla în contemplatie la Sfântul Vasile, dracii l-au dus la Schitul Capsocalivia, ca sa-l distraga, dar iarasi n-au putut.

Spuneau de asemenea Batrânii acelei laturi ca Batrânul Teofilact avea mare prietenie chiar si cu animalele salbatice, care îi simteau dragostea si veneau la coliba sa, când aveau vreo nevoie. O caprioara care si-a rupt piciorul a mers la chilia sa si mugea mâhnita, întinzându-si piciorul cel rupt spre Staret. Acela i-a adus putin posmag sa manânce pâna ce pregati doua lopatele cu care a legat tare piciorul la locul lui, si apoi a spus caprioarei:

- Du-te acum cu bine si dupa o saptamâna sa treci sa te vad.

Bunul Staret se întelegea cu animalul, ca medicul cu omul îndurerat, deoarece devenise om al lui Dumnezeu. Sa avem binecuvântarea lui si a tuturor Cuviosilor Parintilor nostri.

Pentru rugaciunile Cuviosilor Parintilor nostri aghioriti, Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeule, pentru Nascatoarea de Dumnezeu miluieste-ne pe noi. Amin.

Gheorghe Vanau