Crucea.ro

Parintii Teofilact Paraschivescu si Arsenie Cottea, despre care am scris aici nu de mult, sint alcatuitorii volumului Filocalia de la Prodromu, aparut in 2001/2002 la editura Universalia. “Prescrierea” acestei editii a Filocaliei, lansata la Patriarhia BOR in prezenta patriarhului Teoctist si descrisa in termeni aproape ditirambici de diferiti oameni de cultura si teologi romani, nu a fost atribuita zelotilor athoniti Teofilact si Arsenie. Asta desi printre cei care au aflat despre carte, ba chiar au vorbit despre ea se afla staretul Prodromului, parintele Petroniu, acad. Virgil Candea, parintele Staniloae samd, care ar fi putut oferi acest “detaliu” editorial.

Urmeaza aici citeva din textele referitoare la aceasta editie, fragmente din studiile si recomandarile “oficiale”:

Parintele Staret Petroniu, de la schitul Romanesc Prodromu, adreseaza o scrisoare editurii Universalia si doamnei Doina Uricariu, in care confirma ca lucrarea este un “rod al ostenelilor monahilor romani de la Schitul Prodromu”:

Stimata Doamna Presedinte Director General,

Ne-am bucurat mult aflind dela Domnul Profesor Academician Virgil Candea, iar acum din scrisoarea Domniei Voastre din 17 ianuarie 2002, ca o dactilograma a Filocaliei Romanesti, in doua tomuri, rod al ostenelilor monahilor romani de la Schitul Prodromu din Muntele Athos – Grecia, se afla in stadiul final de tiparire la Editurile Universalia de sun conducerea Domniei Voastre.

Valoarea acestei lucrari si insemnatatea editarii ei fiind aratate deplin de Domnul Prof. Acad. Virgil Candea, in stadiul care insoteste lucrarea, prin prezenta Va facem cunoscut ca suntem de acord si Va dam toata binecuvintarea pentru raspindirea acestei editii, care pe linga valoarea ei documentara si culturala, va aduce mult folos duhovnicesc cetitorilor ei.

Multumindu-Va [...],

Staret

Ieromonahul Petroniu

In studiul sau, Filocalia in literatura romana veche, care deschide Filocalia, academicianul Virgil Candea descrie un segment de obirsie a editiei prodromite:
Alcatuitorii Filocaliei de la Prodromul se temeau ca “nu vom avea fericirea de a o ceti in conditiunile ce sa cere”. O copie a fost trimisa episcopului Gherasim (Saffirin nn) la Frasinei. Este aceea pe care a consultat-o parintele Dumitru Staniloae, amintind-o in Cuvintul Inainte al versiunii sale: “La traducerea primului volum din Filocalia greaca am avut alaturi si traducerea episcopului Gherasim Safirin, procurindu-mi o copie dupa manuscrisul de la Manastirea Frasinei. Traducerea am facut-o dupa textul grec. Versiunea episcopului Gherasim Safirin ne-a fost numai un mijloc auxiliar, folosit mai ales in locurile obscure, pentru a vedea cum le-a inteles si el”. Din Insemnarile Filocaliei de la Prodromul reiese insa ca episcopul Gherasim asistase pe alcatuitorii ei doar pentru gasirea traducatorului Aristovul monahul. El urmarise si incurajase pregatirea Filocaliei romanesti, carte atit de necesara aspiratiilor sale spirituale, si ca recunostinta primise un exemplar dactilografiat, acela de pe care si-a procurat o copie parintele Staniloae, convins ca traducerea fusese facuta de episcopul insusi.”

iar ceva mai apoi, conchide ca:

“Dar dincolo de valoarea sa ca document lingvistic, cartea de fata este act de recunostinta pentru carturarii de altadata de la Neamtu si Prodromul si calauza duhovniceasca iubitorilor scrisului romanesc vechi. Staruinta asupra vechii traduceri a Filocaliei romanesti, cea alcatuita de carturarii paisieni si dusa la bun sfirsit de monahii prodromiti la inceputul secolului trecut pune in lumina continuitatea unei nobile si salutare traditii a culturii scrise romanesti.”

La rindul sau, Doina Uricariu, noteaza despre editia pe care a ingrijit-o si publicat-o dupa dactilograma athonita :

“O vasta operatie de traducere si retraducere careia i se adauga versiunea unor texte mai noi si introducerea in premiera a unor autori si titluri ce apartin scrierilor filocalice, incheie un orizont al receptarii scrierilor trezvitoare pre limba romana, avind ca “scopos”, – cum citim in Filocalia de la Prodromul – curatirea de patimi, despatimirea si savirsirea rugaciunii inimii si mintii. Opera aceasta colectiva si individuala, implinita de carturarii din minastirile moldovenesti, si-a intins un capat de pod exemplar in osirdia monahilor carturari de la Prodromul.
Iar podul acesta intins peste doua veacuri se arata a fi, deopotriva, ziditor de limba si de oameni, in cautarea desavirsirii.”

Filocalia de la Prodromu este fara indoiala o lucrare esentiala pentru folosul duhovnicesc al romanilor, asa cum o socotea si parintele Arsenie Cotea, care o anunta ca proiect gata de tipar inca de la inceputul anilor 20 din secolul trecut. Inserez aici citeva pagini din anexa publicata de parintii Arsenie Cotea si Teofilact la sfirsitul volumului “Boldurile”:

Voi reveni la acest subiect, pe indelete.

Gheorghe Vanau