Crucea.ro

PIDALION

“CELE 102 DE CANOANE ALE SFÂNTULUI SI ECUMENICULUI AL 6LEA SINOD TÂLCUITE

CANON 51

Desavârsit opreste sfântul, si Ecumenicul Sinod, pe cei ce se zic Mími, si teatrele acestora, dar apoi si privirile vânaturilor, si jocurile cele de pe Scena, a se face. Iar daca cineva Canonul l-ar defaima, si catre ceva din aceste oprite pe sine si s-ar da, de va fi Cleric, sa se Cateriseasca, iar de va fi mirean sa se aforiseasca. [Sinod 6: 24, 62, 66; Cartaghén: 17, 70]

TÂLCUIRE

Cu toata deplinatatea opreste Canonul acesta de a se face cei ce se zici mími care, uneori urmeaza chipurile Arápilor, alteori ale Armenilor, si alteori ale robilor. Si uneori lovind cu palmele peste fata, cu toate acestea îndeamna pe privitori sa se strice de râs. Iar privirea vânaturilor este a privi cineva fiarele, lei, adica, sau ursi, sau altele, sa se lupte unele cu altele, sau cu oamenii ce sunt osânditi spre moarte. Ca nemilostivire si cruzime mare este a privi cineva sângele unora ca acestora varsându-se, si a râde. Opreste înca pe lânga acestea si jocurile, si gingasiturile cele necinstite ce fac, ori barbatii, ori femeile, la Teatre. Drept aceea Actori se numesc cei ce fatarnicesc, când ca sunt împarati, alteori domni, alteori slugi, si alteori altceva. Si care va defaima Canonul ceva, si va faca dimpotriva, Clericul sa se cateriseasca, iar mireanul sa se aforiseasca.”

Biserica le va refuza (masonilor, n.n.) la moarte slujba inmormantarii, in caz ca pana atunci nu se caiesc.

Inmormintarea lui Florian Pittis a fost, dintr-o anumita perspectiva, un soi de demonstratie publica a relatiei dintre B.O.R. si masonerie. Intr-o maniera lipsita de echivoc, slujba ortodoxa de inmormintare nu numai ca nu i-a fost refuzata masonului de grad 33, ci, dimpotriva, a fost tinuta in prezenta unor alti masoni care isi urmau propria lor cale de a-si petrece fratele pe drumul din urma. Inteleg din relatarile presei ca Pittis a fost inmormintat cu manusi albe si alte insemne masonice. Nu o sa intru in alte detalii, dar soborul preotilor slujitori era alcatuit din ieromonahi de la minastirea Plumbuita, asadar ortodocsi de la care nu ai fi asteptat un asemenea compromis. Din ce s-a vazut la stirile tv, a fost un fel de ceremonie mixta, masono-ortodoxa. Locul ales pentru aceasta “slujba ortodoxa” a fost teatrul Bulandra. La plecarea cortegiului din teatru, s-a consumat o alta traditie mundana, de a petrece actorul cu aplauze spre mormint. Un “sincretism” neobisnuit s-a consumat public si la cimitir, unde pe linga gesturile masonice s-au manifestat si … strigaturile galeriei de fotbal a Rapidului, venita sa il salute astfel pe microbistul Pittis. Toate acestea, filmate scrupulos de diferite televiziuni, pentru a oferi o imagina completa a ceea ce inseamna azi funeraliile unui crestin al carui suflet va fi, dimpreuna cu ale noastre, in Fata Judecatii Domnului.

Am auzit ca Pittis s-a spovedit si impartasit pe patul de moarte. Asta, potrivit traditiei, ar fi insemnat ca masonul s-a lepadat de ratacirea sa si a primit Sfinta Impartasanie. Dar ceremonialul de inmormintare, sau cum s-o fi numind, parea sa arate contrariul.

B.O.R. are o istorie intinata de afinitati masonice. Cu siguranta ca in ultima suta de ani vor fi avut loc si alte astfel de ceremonii simbolice, poate mai discrete, sau mai disimulate. Daca luam cazul inmormintarii actorului Pittis drept pilda, anul 2007 indica o disponibilitate sinistra a B.O.R. de a ignora rinduiala bisericeasca in relatie cu masonii; spun sinistra pentru ca aceste incalcari au fost facute fara nici un fel de ascunzis, ca un soi de declaratie publica a puterii acestor inselari.

Cu titlu de document, reproducem aici o hotarire a BOR prin care doctrina masonica este “osandita”. Ironic este faptul ca semnatarul acestui act, Patriarhul Miron Cristea, era el insusi mason. Poate ma insel, dar nu imi amintesc de NICI O INSTANTA, nici un caz public, in care vreunui mason sa ii fi fost aplicate prevederile acestei hotariri.

Hotararea Sfantului Sinod al Bisericii Ortodoxe Romane Nr. 785/1937

I. Biserica osandeste Francmasoneria ca doctrina, ca organizatie si ca metoda de lucru oculta si in special pentru urmatoarele motive:

1. Francmasoneria invata pe adeptii ei sa renunte la orice credinta si adevar revelat de Dumnezeu, indemnandu-i sa admita numai ceea ce descopera cu ratiunea lor. Ea propaga astfel necredinta si lupta impotriva crestinismului ale carui invataturi sunt revelate de Dumnezeu. Vanand pe cat mai multi intelectuali sa si-i faca membri si obisnuindu-i pe acestia sa renunte la credinta crestina, Francmasoneria ii rupe de la Biserica, si avand in vedere influenta insemnata ce o au intelectualii asupra poporului, e de asteptat ca necredinta sa se intinda asupra unor cercuri tot mai largi. In fata propagandei anticrestine a acestei organizatii, Biserica trebuie sa raspunda cu o contrapropaganda.

Read the rest of this entry »

Staretul Mânastirii Neamt, Nicodim Munteanu, l-a sfatuit pe Glicherie sa accepte calendarul nou, iar în schimb va primi pe lânga Procrov si staretia celuilalt schit din vecinatatea mânastirii, Vovidenia. Bineînteles ca a refuzat, socotind reforma necanonica si nedreptatita si, împreuna cu David Bidascu s-au ascuns în padure, în apropierea schitului Sihla, la Râpa lui Coroi, unde si-au construit un mic paraclis; acolo au trait doi ani si li s-au mai alaturat trei monahi.

La 14 noiembrie 1927 au plecat în pelerinaj la Sfântul Munte Athos, cuviosul Glicherie slujind la schitul românesc Prodromul. Staretul acestui schit, vazând râvna lui, l-a tuns întru schivnicie, iar la 14 septembrie 1928 se întoarce în România, la Râpa lui Coroi. Acesta este momentul în care încep necazurile cu Biserica oficiala si cu autoritatile, din cauza neacceptarii calendarului gregorian; este arestat si închis în mai multe rânduri, suferind mult în închisoare.

In dimineata zilei de joi 26 mai 1983, obstea Minastirii Adormirea Maicii Domnului din cartierul Militari din Bucuresti a fost arestata de militia regimului comunist, iar biserica din imagine a fost demolata.

Sf. Ioan Iacob Românul –“Din Ierihon la Sion”

Însă mai minunat este că Semnul Sfintei Cruci lucrează şi celor necredincioşi, când vrea Dumnezeu ca să iconomiseasca mântuirea lor. Pentru asta voi aduce oarecari pilde din istorie şi din Vieţile Sfinţilor.
Împăratul Iulian Paravatul (adică lepădatul de lege, apostatul) era nepotul Sfântului Constantin cel Mare. El a fost crescut de mic în legea creştinească şi a învăţat mai întâi carte prin mănăstirile Capadochiei, unde a îmbrăcat şi haina călugărească.
Mai târziu a fost dăscălit de filosofii păgâni, cari duşmăneau de moarte creştinismul. Fermecat de filosofia păgânească, tânărul prinţ a început să urască credinţa creştină şi a făgăduit păgânilor că dacă ajunge împărat, ridică iarăşi închinarea la idoli (care era oprită de Sf. Constantin). Împins de ambiţia măririi, s-a împrietenit cu cei mai aprigi duşmani ai creştinismu lui şi mai ales cu vrăjitorii, cari l-au ajutat. Dar dintre toţi s-a arătat mai iscusit la înşelăciune un vrăjitor evreu. Acesta i-a făgăduit că îl va ajuta la scopul lui, dar i-a pus condiţia să se lepede de Hristos. Jidovul (ca un vrednic urmaş a lui Iuda) l-a îndemnat pe tânărul Iulian ca să facă lepădarea în scris pe hârtie şi să meargă el singur în capiştea idoleasca ca s-o încredinţeze demonilor.

Read the rest of this entry »

Buna parte din materialele pe care le publicam aici sint practic frinturi din diferite colectii de documente si fotografii ale crestinilor ortodocsi de stil vechi. Unele s-au pastrat cu mare grija in vremurile de prigoana, altele au fost descoperite abia acum.

Daca aveti in casele dumneavoastra astfel de documente, sau daca pur si simplu aveti intiparite in memorie intimplari si amintiri relevante pentru istoria Bisericii Ortodoxe de Stil Vechi, va rog sa ne trimiteti un mesaj. Fie ca ne trimiteti copii ale documentelor si fotografiilor, fie ca ne trimiteti in scris amintirile dumneavoastra, fie ca acceptati macar sa purtam o discutie telefonica despre un anumit subiect despre care aveti informatii interesante, toate ne-ar fi de mare folos pentru consolidarea arhivei noastre.

Va rog sa imi scrieti pe aceasta tema la adresa de posta electronica gheorghe@crucea.ro si va voi raspunde cu orice detalii veti dori sa aflati in plus despre aceasta initiativa de dezvoltare a arhivei noastre.

Multumesc si va rog sa ma iertati pentru indrazneala,

Doamne Ajuta!