Crucea.ro

CANON 81

Deoarece am aflat că în oarecare cetăţi, în Tresfinţita Cântare, împarte cu adăogire se glăsuieşte, după Sfinte fără de moarte, aceasta, cel ce te-ai răstignit pentru noi, miluieşte-ne pe noi. Şi aceasta de sfinţii Părinţi cei vechi, ca o străină de Evsévie (buna cinstire), dintr-un imn [laudă] ca acesta s-au lepădat, împreună cu nelegiuitul eretic cel ce a aflat acest fel de glas. Şi noi întărind cele mai dinainte cu bună cinstire legiuite de către sfinţii Părinţii noştri, anatematisim pe cei ce încă după hotărârea aceasta primesc acest fel de glas în Biserică, sau întru alt chip oarecum îl împreunează cu Tresfinţita Cântare. Şi de ar fi Ieraticesc călcătorul celor hotărâte, poruncim să se dezbrace acesta de vrednicia Ieraticească, iar de va fi mirean, să se aforisească.

TÂLCUIRE
Cel întâi Petru Cnaféul (adică nălbitorul), şi următorii lui care slăveau (că Mântuitorul Hristos cu Dumnezeirea a pătimit), au îndrăznit să adauge în Tresfinţitul Imn [Laudă], după, Sfinte fără de moarte, aceasta, Cel ce te-ai Răstignit pentru noi. Deci ereticii aceştia împreună cu acest fel de adăogire, s-au osândit de către Sinodul, ce s-a făcut în Roma în vremea lui Félix, mai înainte de Sinodul al 5-lea. Şi mai ales nălbitorul acesta s-a anatematisit (vezi dar procuvântarea Sinodului al 5-lea). Dar fiindcă se află încă oarecare moştenitor al eresului nălbitorului, zicând Tresfinţitul Imn împreună cu hulitoarea adăogirea aceasta, Sinodul acesta anatematiseşte pe cei ce o primesc pe ea, şi ori făţiş în Biserică, ori îndeosebi o unesc la întreit Sfânta câtnare, şi Clerici fiind aceştia îi cateriseşte, iar mirenii fiind îi aforiseşte.

Read the rest of this entry »

PROLEGÓMENA DESPRE SFÂNTUL ŞI ECUMÉNICUL AL ŞAPTELEA SINOD

Sfântul şi Ecumenicul [a toată lumea] al 7-lea Sinod [Sobór] s-a adunat în Niceea Vetíniei a doua oară în timpul lui Constantin, şi a Irinei maicii lui, în anul de la Hristos 783. Iar Părinţi au fost la acesta, Dreptslăvitori adică trei sute cinzeci, s-au adăugăt însă şi alţi şaptesprezece, care mai întâi erau luptători de Icoane, în urmă însă căindu-se s-au primit de Sinodul acesta. Încât toţi au fost trei sute şaizeci şi şapte. Iar covârşitori şi mai însemnaţi între ei era Tarasie al Constantinopolului, Petru Arhipresbiterul Romei, şi alt Petru Presbiter şi acesta şi Egumen al Monastirii sfântului Sávva din Róma, ţiind locul lui Papa Adrian. Toma Sínghelul şi Ieromonahul, şi Ioan Ieromonahul, plinind locul Apostolescului Scaun, adică în locul lui Apolinárie al Alexandríei, al lui Teodorít al Antiohíei, şi al lui Ilie al Ierusalimului. Aveau însă multă putere în Sinodul acesta şi Monahii, fiindcă era de faţă întru acesta 135 Arhimandriţi ai Monastirilor. Şi s-au adunat Sinodul acesta, împotriva păgânilor, şi prihănitorilor de Creştini luptători [iconomáhi] ai sfintelor Icoane, pe care anatematisindu-i, şi mai ales pe Anastásie, pe Constantin, şi pe Nichíta, care în vremea luptătorilor de Icoane au stătut minciuno-patriarhi [pseudo-patriarhi] ai Constantinopolului, ca unii ce sfintele Icoane, nu numai nu le sărutau, şi nu li se închinau, ci şi idoli le numeau, şi le ardeau, şi le călcau, şi pe drumuri le târa, şi în tot chipul le batjocoreau. Acest Sinod stricând însă (în Práxa a 6-a) şi hotărârea cea minciuno-numită şi dată de mincinosul Sinodul cel adunat în Vlahérna în timpul lui Constantin Copronim, Epifánie şi Ioan Diaconii citindu-l. Şi pe sfântul Ghermanó, şi pe Ioan Damaschinul, şi pe Gheorghe Cipriánul din nou propovăduindu-i de Dreptslăvitori şi sfinţi, au dat hotărâre în a şaptea Práxă a sa, aşa fiind anume: „Hotărâm împreună cu toată scumpătatea, şi stăruirea, ca întocmai după chipul cinstitei şi de viaţă făcătoarei Cruci, să se înalţe şi cinstitele şi sfintele Icoane, cele zugrăvite cu vopsele, sau cu mozaíc, sau cu altă materie cu iscusinţă aşezată, în sfintele lui Dumnezeu Biserici, pe sfintele Vase, şi pe veşminte, pe pereţi, şi pe scânduri, în Case şi în căi, atât Icoana Domnului şi Dumnezeului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos şi a Preacuratei Stăpânei noastre sfintei Născătoare de Dumnezeu, cât şi ale cinstiţilor Îngeri, şi ale tuturor sfinţilor. Că cu cât mai adeseori prin Iconicească însemnare se privesc, cu atâta mai mult şi cei ce le privesc pe acestea se deşteaptă către aducerea aminte, şi dorirea prototipilor celor întâi. Şi acestora a le da sărutare, şi cinstitoare închinăciune. Nu însă adevărata slujirea cea după Credinţa noastră, care se cuvine singurei Dumnezeieştii Firi. (Că slujirea se hotărăşte de către marele Vasilie, că este slujirea cea întinsă şi necurmată, şi nerăspândită către Dumnezeirea căreia slujim; Hotărârea cea în scurt 230) ci după chipul ce ne închinăm cinstitei şi de viaţă făcătoarei Cruci, şi sfintelor Evanghelii, şi celorlalte sfinţite lucruri.” Şi a le face proaducerea de tămâieri, şi de lumini, spre cinste acestora, precum cu bună cinstire se obişnuiau şi cei vechi. Că cinstea Icoanei trece la Chipul cel întâi, şi cel ce se închină Icoanei, se închină întru ea Ipostasului celui scris în ea. Că aşa se întăreşte învăţătura sfinţilor Părinţilor noştri, adică predanisirea Catoliceştii Biserici, ceea ce de la marginile Pământului până la marginile lui au primit Evanghelia. Şi pe lângă toate acestea, Sinodul acesta au dat întru a opta Práxă a sa şi acestea 22 de Canoane, de nevoie fiind la buna rânduială şi aşezarea Bisericii. Cu care s-au adeverit, împreună şi tot sfântul şi Ecumenicul Sinodul acesta al 7-lea de Sinodul cel ce după acesta s-a adunat în sfânta Sofía, şi de toţi tâlcuitorii Canoanelor. Iar Practicalele Sinodului acestuia, care în opt lucrări se cuprind, se află în Tomul al 2-lea al Sinodicalelor, la foaia 719, iar împreună cu Practicalele se află, şi osebite Epistolíi ce se întind către Sinodul acesta.

Read the rest of this entry »

PROLEGÓMENA

DESPRE CEL CE SE ZICE ÎNTÂIUL ŞI AL DOILEA SINOD

Sinodul [Soborul] acesta se numeşte aşa de Zonará, de Valsamón, de Vlástar, şi de alţii. Sfântul şi marele întâiul şi al doilea Sinod, cel în Constantinopol adunat în preacinstita Biserică a sfinţilor Apostoli. S-a adunat însă acesta în timpul Împăratului Mihail fiul lui Teófil, şi a Cezarului Várda unchiului lui de pe maică. În anul 861. Iar Părinţi au fost la acesta trei sute optsprezece, dintre care covârşitor era Preasfinţitul Fotie al Constantinopolului, care decurând atunci după ce s-a izgonit Dumnezeiescul Ignatie la Mitilíni, a fost înălţat cu sila şi fără de voie de Cesarul Várda la scaunul Constantinopolului. Şi locoţiitorii lui Papa Nicólae, Rodóald al Portului, şi Zaharía al Anagníei, care era atunci în Constantinopol trimişi împotriva Iconomahilor [luptătorilor de Icoane]. Iar pricína pentru care se numeşte întâiul şi al doilea, eset după Zonará, Valasmón, Vlástar, şi Mílie (faţa 920 al Tomului a 2-a a Sinodicalelor) aceasta. Sau făcut întâia adunare a Sinodului acestuia, şi după ce cei Ortodocşi au vorbit cu cei eterodocşi [de străină slăvire] (poate aceştia să fi fost rămăşiţele ce ar fi rămas dintre iconomahi, precum am zis) şi au învins Ortodocşi, iar cei eterodocşi s-au învins, s-au hotărât a se scrie câte s-au vorbit în Sinod, ca să rămână adevărate şi sigure. Iar ereticii nesuferind a se scrie acestea, pentru ca să nu se arate că s-au biruit, şi prin urmare ca să nu se izgonească din Biserica şi adunarea Credincioşilor, atât tulburare şi război au făcut, încât şi cuţite au scos, şi ucideri au făcut. Şi cu un chip ca acesta s-a stricat adunarea cea întâi, fără a se face vreo înscrisă hotărâre şi ispravă [rezultat]. Iar după trecere de timp, iarăşi s-a făcut a doua adunare a acestuiaşi Sinod, şi iarăşi vorbire s-a făcut a celor Ortodocşi cu ereticii pentru aceleaşi. Şi atunci s-au scris Dogmele cele vorbite pentru Credinţă. Drept aceea pentru aceasta Sinodul acesta, unul fiind chiar şi cu adevărat, întâi şi al doilea s-a numit pentru întâmplarea întâi şi a doua a lui adunare. Iar întru a doua adunare a lui s-au dat şi aceste 17 Canoane ale lui, de nevoie fiind la buna împodobire şi starea Bisericii, care se adeveresc, şi se întăresc şi de Nomocanonul lui Fótie, şi de tâlcuitorii Canoanelor, şi de toată Biserica. Însemnează însă că în oarecare Códici manuscrise 30 de Canoane se află în numele acestui Sinod numite. Dar noi numai pe cele cunoscute de Biserică, şi de tâlcuitori tâlcuite, le-am tâlcuit, iar pe celelalte, ca necunoscute Bisericii le-am lăsat. Şi s-a rânduit mai întâi Sinodul acesta de către toţi tâlcuitorii, decât celelalte localnice Sinoade ce s-au făcut mai înainte de acesta; sau pentru că a stătut mare şi mai de mulţi Părinţi decât acelea, sau mai bine, pentru că îndată a urmat după cel al 7-lea Ecumenic Sinod, şi după ani, şi pentru că s-au adunat împotriva aceloraşi Iconomáhi, împotriva cărora şi acel al 7-lea s-au fost adunat; şi după oarecare chip, cu aceasta acesta s-a făcut îndeplinirea aceluia.

Read the rest of this entry »

Părintele Dionisie Ignat de la Chilia Colciu despre Calendarul Bisericesc

Pr. Dionisie: Hristos a înviat!

Interlocutor: Adevărat a înviat!

Pr. Dionisie: Bine aţi venit sănătoşi, şi ne bucurăm foarte, foarte, foarte mult, că sunteţi cu calendarul vechi, ca să mai vorbim… Hotarul celor Şapte Sfinte Soboare ţinem noi; ei fiindcă s-or rupt, noi nu suntem mulţumiţi cu calendarul papal. Dacă n-ar fi conducerea greacă, era demult băgat calendarul nou [în Athos]; zice: „noi am venit că voi sunteţi oameni simpli, proşti, şi nu ştiţi – am venit ca să vă îndrumăm ca să mergeţi pe calendarul nou, că acela-i adevărul”… va să zică cele Şapte Sfinte Soboare le dăm la o parte, le călcăm în picioare şi le dăm la o parte!

Read the rest of this entry »

Scrisoare deschisa catre toti credinciosii Bisericii lui Hristos ce pazesc cu credinciosie nestramutata Calendarul Ortodox si predaniile Uneia, Sfintei, Sobornicesti si Apostolesti Biserici (1929)

Preasfintitul Inochentie (Figurovski) Arhiepiscop Ortodox al Pekinului

Din toate partile ne sosesc stiri îngrijoratoare cu privire la persecutiile aprige la care sunt supusi cei ce pazesc cu fermitate predaniile Sfintei Biserici Ortodoxe, în fata uneltirilor fratilor mincinosi care au îndraznit sa-si bata joc si sa calce în picioare legile dumnezeiesti cu ajutorul autoritatilor civile.

Dându-se drept întelepti si civilizatori, acesti lupi în piei de oaie, orbiti de fumaraia astei lumi, lepadând orice frica de Dumnezeu, au întreprins „corectarea” legilor Bisericii lui Hristos, considerându-se deasupra Apostolilor si Sfintilor Parinti ai Bisericii, prin gura carora graia Însusi Hristos.

Domnul însa, a întors întelepciunea lor în nebunie. Acestia nici nu-si dau seama ce vorbesc si nu mai pricep ce vor sa „îndrepte”. Ei s-au apucat de reforma calendarului fara sa stie ce fac.

Calendarul nostru ortodox, afirma ei, s-a îndepartat mult de precizia astronomica; în felul acesta, demult ar fi trebuit sa se treaca la calendarul gregorian, recunoscut ca exact de catre savanti si adoptat de întreaga lume apostata.

Mint ei oare cu intentia vadita de a-i induce în eroare pe cei neîntariti în credinta, sau repeta în toata ignoranta minciunile altora? Cine poate spune? Vadit este însa, pentru cei ce înteleg problema, ca nici una din afirmatiile lor nu contin nici cea mai mica urma de adevar.

Read the rest of this entry »