Crucea.ro

CAP. 12

Femeia şi bǎlaurul. Goanele bisericii. Rǎzboiul între sfinţii îngeri şi puterile cele rele. Cǎderea bǎlaurului.

1. Şi semn mare s’a vǎzut în cer, muiere îmbrǎcatǎ cu soarele, şi luna supt picioarele ei şi pre capul ei cununǎ din douǎsprezece stele,

2. Şi având în pântece striga, chinuindu-se şi muncindu-se sǎ nascǎ.

3. Şi s’a vǎzut alt semn în cer, şi iatǎ bǎlaur mare roşu, având capete şapte şi coarne zece, şi pre capetele lui şapte steme,

4. Şi coada lui trage a treia parte din stelele cerului şi le-a aruncat pre ele pre pǎmânt. Şi bǎlaurul a stǎtut înaintea muierii ceii ce vrea sǎ nascǎ, ca când va naşte pre copilul ei, sǎ-l mǎnânce.

5. Şi a nǎscut fiu parte bǎrbǎteascǎ, carele va sǎ pascǎ toate neamurile cu toiag de fier. Şi s’a rǎpit copilul ei la Dumnezeu şi la Scaunul lui.

6. Şi muierea a fugit în pustie, unde are loc gǎtit dela Dumnezeu, ca acolo sǎ o hrǎneascǎ pre ea zile o mie douǎ sute şasezeci.

7. Şi s’a fǎcut rǎzboiu în cer, Mihaíl şi îngerii lui au dat rǎzboiu cu bǎlaurul. Şi bǎlaurul a dat rǎzboiu şi îngerii lui,

8. Şi nu au biruit, nici loc s’a aflat lor mai mult în cer.

9. Şi s’a aruncat bǎlaurul cel mare, şarpele cel vechiu, care se cheamǎ diavolul şi satana, cel ce înşalǎ toatǎ lumea, s’a aruncat pre pǎmânt, şi îngerii lui cu el s’au aruncat.

10. Şi am auzit glas mare în cer zicând: Acum s’a fǎcut mântuirea şi puterea şi împǎrǎţia Dumnezeului nostru, şi stǎpânirea Hristosului lui, cǎ s’a aruncat pârâtorul fraţilor noştri, cel ce pâra pre ei înaintea Dumnezeului nostru ziua şi noaptea.

11. Şi ei au biruit pre el cu sângele Mielului şi cu cuvântul mǎrturiei lor, şi nu au iubit sufletele lor pânǎ la moarte.

12. Pentru aceasta, bucuraţi-vǎ cerurile şi cei ce lǎcuiţi într’însele. Vai celor ce lǎcuesc pǎmântul şi marea, cǎ s’a pogorît diavolul la voi având mânie mare, ştiind cǎ puţinǎ vreme are.

13. Şi când a vǎzut bǎlaurul cǎ s’a aruncat pre pǎmânt, a gonit pre muierea carea a nǎscut parte bǎrbǎteascǎ.

14. Şi muierii s’au dat douǎ aripi de vultur mare, ca sǎ zboare în pustie la locul sǎu, unde se hrǎneşte acolo vreme şi vremi şi jumǎtate de vreme, de cǎtre faţa şarpelui.

15. Şi a slobozit şarpele dupre muiere din gura sa apǎ ca un râu, ca sǎ o ducǎ râul pre ea.

16. Şi a ajutat pǎmântul muierii, şi a deschis pǎmântul gura sa şi a înghiţit râul care l-a slobozit bǎlaurul din gura sa.

17. Şi s’a mâniat bǎlaurul pre muiere şi s’a dus sǎ facǎ rǎzboiu cu ceilalţi din sǎmânţa ei, cari pǎzesc poruncile lui Dumnezeu şi au mǎrturia lui Iisus Hristos.

Mitropolitul BOR Daniel, despre steagul Uniunii Europene

Ati mai auzit aceasta teza sustinuta de un episcop papistas din Romania, e acum rindul Mitropolitului Daniel Ciobotea sa declare ca:

Unii dintre fondatorii crestini-apuseni ai Uniunii Europene au vrut ca intreaga Europa sa se afle sub patronajul Maicii Domnului, investmintata in albastru si avind in jurul “capului ei cununã din douãsprezece stele”, asa cum sta scris in Apocalipsa (12:1). Din nefericire, aceasta intentie foarte frumoasa a fost uitata iar steagul albastru purtind cele 12 stele in cerc a fost interpretat dintr-o perspectiva secularizata, fara vreo semnificatie religioasa.”

Read the rest of this entry »

Înălţarea Cinstitei şi de-Viaţă-Dătătoarei Cruci a Domnului nostru Iisus Hristos

Tot astăzi se face şi prăznuirea Minunatei Arătări a Cinstitei Cruci a Domnului nostru Iisus Hristos, ce s-a petrecut lângă Athena, în anul 1925, deasupra bisericii unde se adunaseră ortodocşii tradiţionalişti, rămaşi credincioşi Calendarului bisericesc.

Predica Patriarhului Ierusalimului Diodor I, la Vecernia praznicului Sfintilor Ciprian si Iustina, Fili, 2/15 octombrie 1989

Preafericitul Parinte Patriarh Diodor, trecut între timp la Domnul, a ajuns tinta calomniilor si nedreptatilor Patriarhiei de Constantinopol si acolitilor acesteia, datorita pozitiei sale fata de miscarea de Rezistenta împotriva ecumenismului si schimbarii calendarului bisericesc. Acestea s-au petrecut mai intens dupa vizita pe care a facut-o Mitropolitului Chiprian, întâistatatorul Sfântului Sinod în Rezistenta (al vechi calendaristilor greci), cu ocazia hramului Sfintei Manastiri a Sfintilor Ciprian si Iustina, din Fili, Grecia, în anul 1989. În timpul acestei vizite, Patriarhul Diodor s-a adresat marii multimii de credinciosi prezenti la priveghere . Cuvintele sale sunt nu doar o pretioasa încurajare pentru noi, ci si o marturie a puterii sale de a se ridica deasupra politicii ieftine bisericesti si de a-i sprijini pe toti cei ce, ca si el, lucreaza la pastrarea mostenirii Sfintei noastre Ortodoxii, înfruntând ecumenismul si apostazia. Iata cuvântul sau:

Înalt Preasfintite Mitropolit Chiprian, Preasfintiti ierarhi ai Bisericii din Rezistenta, iubiti fii în Hristos:

Faptul ca ma aflu în acest loc sfânt, la praznuirea hramului Sfintilor Ciprian si Iustina, îmi prilejuieste o bucurie si o emotie deosebite. Bucuria si emotia mea sunt deosebite deoarece ma gasesc în mijlocul ierarhilor si preotilor care, în decursul ultimului deceniu, au raspândit lumina Ortodoxiei pe aproape toate continentele: Europa, Africa, America si oriunde exista prilejul de a vesti Biserica Ortodoxa. Datorita stradaniei mitropolitului Chiprian si ale episcopilor sai, glasul Ortodoxiei a ajuns în cele mai îndepartate colturi ale lumii.

Read the rest of this entry »

Teze ecleziologice

1. Biserica şi erezia

Noi credem în “Una, Sfântă, Sobornicească şi Apostolească Biserică”. “Biserica din ceruri şi Biserica de pe pământ este una” (în formula Sinodului I Ecumenic), chiar dacă ultima poartă numele diferitelor localităţi, ca, de pildă, “Biserica din Galatia”, “din Efes” sau “Biserica din Grecia”. “Este un Domn” al Bisericii Ortodoxe – Domnul nostru Iisus Hristos. “Este o credinţă” în Biserică – dreapta credinţă a Apostolilor insuflaţi de Dumnezeu, a sfintelor Sinoade Ecumenice şi a Părinţilor purtători de Dumnezeu. “Este un botez” întru mântuire – Botezul ortodox “în numele Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh” (Matei 28, 1.9).

Biserica Ortodoxă ca unitate este fără de greşeală şi de nebiruit. “Şi porţile iadului nu o vor birui” (Matei 16, 18), spune Domnul Atotţiitorul. Cu toate acestea, creştinii şi Bisericile locale pot să greşească în probleme de credinţă, adică, ele se pot îmbolnăvi duhovniceşte, iar uneori se observă o oarecare “pătrundere a bolii în trupul Bisericii”, cum zice Sfântul Ioan Gură de Aur.

Creştinii pot să se dezbine, iar înlăuntrul Bisericii se pot ivi “certuri”, după cum scrie Apostolul Pavel Corintenilor.

Bisericile locale pot cădea în erezie, cum s-a întâmplat cu Biserica Ortodoxă veche din Apus, care a căzut în marile erezii ale papismului şi protestantismului, şi, în cele din urmă, în erezia tuturor ereziilor – ecumenismul.

Bolile duhovniceşti dinlăuntrul Bisericii se vindecă ori prin pocăinţă, ori prin judecată bisericească.

Read the rest of this entry »

Sfântul Ignatie Brianceaninov

Ortodoxia este adevarata cunoastere si cinstire a lui Dumnezeu
sau despre însemnatatea anatemei în Sfânta Biserica Ortodoxa

La începutul cuvântului nostru din Duminica Biruintei Ortodoxiei, pare fireasca întrebarea: ce este Ortodoxia? Ortodoxia este adevarata cunoastere si cinstire a lui Dumnezeu; Ortodoxia este închinarea la Dumnezeu în Duh si în Adevar; Ortodoxia este proslavirea omului de catre Dumnezeu, prin harul Preasfântului Duh, daruit omului. Duhul este slava crestinilor. Unde nu este Duh, acolo nu exista Ortodoxie.

Nu exista Ortodoxie nici în învataturile si filozofarile omenesti, stapânite de intelectul mincinos si înselator, rod al caderii. Ortodoxia este învatatura Sfântului Duh, data omului de la Dumnezeu spre mântuire. Unde nu este Ortodoxie, acolo nu este nici mântuire. Oricine va voi sa se mântuiasca, mai întâi de toate trebuie sa se tina de credinta soborniceasca; iar cine n-o va pazi întreaga si fara de prihana, acela va pieri în veci (Simbolul de credinta al Sfântului Atanasie cel Mare).

Pentru a pastra în siguranta acest zalog al nostru, astazi Sfânta Biserica enumara public, în auzul tuturor, acele învataturi scornite si raspândite de satana – expresie a vrajmasiei împotriva lui Dumnezeu – care defaimeaza lucrarea mântuirii noastre si ne-o rapesc. Biserica demasca aceste învataturi ca pe niste lupi înfricosatori, ca pe niste serpi veninosi, ca pe niste hoti si ucigasi. Prin urmare, pazindu-ne de toate acestea si scotându-i din prapastia pierzaniei pe cei înselati de acestea, Biserica preda anatemei acele învataturi si pe cei ce le urmeaza cu îndaratnicie.

Read the rest of this entry »

Sfântul Ioan Maximovici, la sosirea in Shanghai, noiembrie 1934.