Crucea.ro

O imagine si un semnal de alarma: o biserica ortodoxa profanata acum un deceniu este un semn al viitorului Ortodoxiei in lumea de miine.

Cina cea de Taina reprezentata ca o orgie homosexuala de un artist vienez: unul din subiectele de discutie care face audienta in Austria si in media. Asta nu doar fiindca blasfemiatoarea opera e publica, ci fiindca a fost expusa zilele acestea in muzeul Catedralei romano-catolice Sf. Stefan din Viena. Cardinalul Schoenburn a fost nevoit sa ceara scoaterea tabloului din expozitia Religie, Carne si Putere, dedicata carierei pictorului blasfemiator, Alfred Hrdlicka care a implinit in acest an 80 de ani. Tabloul orgiei homosexuale a fost prezent in expozitie pina pe 20 martie, in chiar Joia Mare dupa calendarul papistasesc, dupa care a fost mutat intr-o galerie privata din apropiere, unde este in expus in continuare.

Read the rest of this entry »

Seful misiunii crestin ortodoxe ruse in Ierusalim s-a plins recent de atacurile indreptate impotriva crestinilor de unii evrei din Orasul Sfant (pentru care aceste gesturi sint socotite mai degraba virtuoase, n.n.).
Arhimandritul Tihon a spus jurnalistilor ca “o asemenea ignoranta se manifesta frecvent. Daca se multumesc sa expectoreze e chiar bine, fiindca alteori arunca cu pietre.”

Si pelerini ai Bisericii noastre s-au intilnit cu acest comportament in Ierusalim, anul trecut, in citeva rinduri, in pelerinajele facute de Sfintii Imparati si de Schimbarea la Fata a Mantuitorului.

Adevăraţii fii ai Sfintei Biserici Creştine Ortodoxe de Răsărit – dintre care şi noi facem parte, cu Darul lui Dumnezeu -, cele ce ca Creştini Ortodocşi suntem datori ca cu însuşi preţul vieţii noastre să păzim fără de altă făgăduinţă dată prin jurământ în vremea naşterii cei de adoua oară în baia Sântului Botez, care datorie, ne stă asupra, ca atunci când vom fi siliţi a călca vreuna din poruncile Sfintei noastre Biserici – de va chema vremea – să ne vărsăm pre însuşi sângele nostru pentru apărarea Sfintei noastre credinţe Ortodoxe şi a păzirei stramoşăştilor obiceiuri Creştineşti. Iar cei ce s-au învrednicit ca de a doua oară să repete acest Sfânt jurământ, în vremea tunderii în Sfântul şi Marele îngerescul Chip Monahicesc, cu mult mai mult li se impune aceasta. Iar pentru Sfinţiţii Clerici, şi mai ales P.S. Arhierei, mai cu deosebire şi mai cu îndatorire le stă asupră-le aceasta. Căci în vremea hirotoniei, de 3 ori au jurat, cum că vor păzi predaniile cele pentru Dumnezeu, şi pentru cele Dumnezeeşti şi tâlcuirele Bisericei Cei Una, şi Sfântă, şi Sobornicească şi Apostolească; pentru care, atuncea în auzul tuturor, împreună cu mărturisirea Credinţei, cu mare glas au strigat: „Tuturor începătorilor de eresuri şi pre cei de un cuget cu dânşii, îi lepăd şi îi dau Anatemii, şi luminat propoveduesc cu mare glas: tuturor ereticilor „ANATEMA” (Vezi Rânduiala hirotoniei Arhiereşti, a 3-a Mărturisire). Şi iarăşi a 3-a oară: tuturor ereticilor, ANATEMA!

Read the rest of this entry »

Copiii romani isi redescopera mostenirea spirituala, aflam dintr-un comunicat distribuit de organizatia protestanta World Vision via agentia de presa Reuters.

Nu e tocmai o noutate, vestea a mai fost anuntata in citeva registre diferite in urma cu citeva luni; ce mi se pare sinistru este ca povestea trece drept plauzibila.

Cred ca aceasta redescoperire a mostenirii spirituale va fi una fatis ecumenista, care probabil ii va indeparta atit pe cateheti cit si pe catehumeni de marturisirea Ortodoxiei Parintilor pentru totdeauna. O sa incerc sa aflu mai multe despre acest plan pe care il asociez mai degraba cu o spalare a creierului decit cu un urcus duhovnicesc.

Stirea in original, pe site-ul B92.

Biserica Sf. Petru din Novi Pazar a fost minjita in noaptea de Bunavestire, cu grafitti, de catre profanatori necunoscuti. Inscriptiile sint jignitoare si vulgare.

Novi Pazar e un oras musulman/bosniac din sudul Serbiei. Informatii online despre biserica, despre a carei constructie se spune ca a inceput cindva intre secolele VIII si XIX, gasiti pe site-ul srpsko blago.

O poveste pe care am auzit-o nu de mult, despre o troita de piatra vinduta de un om care, sarmanul, ajunsese sa nu mai pretuiasca cele sfinte.

Intr-un sat, la inceputul veacului xx, s-au ridicat o sumedenie de troite. Citeva zeci de troite cu siguranta, daca nu chiar peste o suta, imprastiate in sat la casele gospodarilor. Prin anii 80-90, dupa decenii de comunism si smintire, unele case cu troite au ajuns in stapinirea unor oameni care s-au lepadat de credinta.

Un crestin, cel care mi-a povestit intimplarea, a vazut o astfel de cruce rupta in doua bucati si lepadata intr-o fundatura din curtea unui sectant, care ridea de cei care se inchinau cu semnul crucii. Atunci, crestinul nostru pravoslavnic l-a vizitat pe sectant si i-a propus sa ii cumpere el crucea sparta. N-a fost greu sa obtina o invoiala pentru ceea ce sectarul numea bucati de piatra, asa ca peste vreo doua zile a venit cu caruta, a platit pretul cerut, le-a incarcat si a dat sa plece in drumul sau.

Si, mi-a povestit crestinul, cind si si-a luat ramas bun de la sectar, acesta, un om mindru, care pina atunci vorbise in bataie de joc despre cruce si se arata nepasator, s-a schimbat intr-un chip cutremurator. In clipa in care a vazut crucea in caruta, fostul proprietar s-a intunecat la fata si a inceput sa plinga, fara sa se poata stapini…

Crestinul a reparat cu un inel de fier crucea sparta si a ridicat-o in curtea casei sale. Nu l-a mai intilnit pe sectar. Insa amintirea lacrimilor acestuia il stapineste si astazi, ca un semn al durerii pe care ar trebui s-o simtim cind, in vietuirea noastra, ne departam de cele sfinte.

Printre blestematiile care au napadit pamintul, Biblia personalizata este o experienta pe care nu imi imaginam ca o pot intilni. Dar iata ca relevanta sistemului de publicitate al companiei Google, despre care am mai pomenit in treacat acum citeva zile, mi-a oferit aceasta ocazie printr-o reclama inserata intre mesajele mele electronice din care unele au ca tema Sfinta Scriptura.

Niste intreprinzatori americani vind exemplare din Biblii in care numele clientului, oricare ar fi acesta, apare tiparit in mii de locuri din Sfanta Scriptura. De pilda, un client, Cutarescu, vreun hulitor sau vreun vrajitor, poate comanda o scriptura in care isi citeste numele in Psalmi: Domnul este pastorul lui Cutarescu, iar Cutarescu nu se va lipsi etc.
Vinzatorii de cele sfinte sustin ca au clienti in peste 70 de natiuni din lume.

Am intilnit deunazi un articol cu aceasta tema pe un site ortodox oarecum consacrat in mediul electronic, apartinind unui preot BOR aflat la Paris. Articolul e practic o invitatie adresata vizitatorilor de a alcatui impreuna o colectie de urari crestine de Revelion. Publicat pe Internet la 31 decembrie stil nou, articolul a adunat deja citeva sugestii, care par sa puna un inceput consistent al acestei viitoare antologii.

Nimeni dintre vizitatori nu pare insa sa observe ca Revelionul ca sarbatoare nu face parte din calendarul bisericii. Daca anul nou bisericesc incepe (potrivit indictionului constantinopolitan) la 1 septembrie, pentru ceea ce se sarbatoreste in noaptea de 31 decembrie spre 1 ianuarie nu exista un temei duhovnicesc, caci sarbatorile zilei sint Taierea imprejur a Mintuitorului si Sf. Ierarh Vasile cel Mare. Pe de alta parte, insusi autorul articolului este furnizor a doua excelente solutii software de calendar si sinaxar, care, evident, nu contin nici ele vreo referire la Revelion, o sarbatoare civila, ca sa zic asa.

Chiar daca schimbul de urari (de obicei de prosperitate, sanatate) in ziua respectiva (si in cea de 1/14 ianuarie pentru ortodocsii care pastreaza calendarul vechi) e larg raspindit, aceasta nu il “valideaza” ca obicei crestin. La fel de bine, ca sa ne apropiem de luna in care sintem, nu exista urari crestine pentru Martisor s.a.m.d. Asa ca urarile din ziua cu pricina ar trebui vazute mai degraba ca o concesie facuta lumescului decit ca pe un gest crestin, o urmare a Sfintei Traditii.

Ca in fiecare an, ritualul pagan al primaverii include una din minciunile oficiale aparent inofensive: trecerea la ora de vara. Sintem incurajati sa acceptam ideea ca ziua de miine are 23 de ore si ca toata aceasta manevra ne va ajuta sa economisim energie sau cine stie ce alte baliverne similare.

Slava Domnului, pentru Biserica noastra aceasta ora mincinoasa nu are nici o noima si nu este folosita, asa incit nu vom sarbatori, de pilda, Pastele dupa orarul indreptat, ci dupa cum se cuvine.

In ce priveste energia economisita prin aceasta masura artificiala, am intilnit articole care sustin chiar contrariul, mai precis ca acolo unde se pot masura statistic consumurile energetice, nu numai ca nu se inregistreaza o scadere a acestora, ci se poate chiar observa o crestere a lor. Si nu doar pe vreun site “centrifugal” pentru puternicii acestei lumi, ci chiar pe Wall Street Journal.

Pentru un proiect editorial pe care il vom face public curind, avem nevoie de harti reprezentative pentru Vechiul si Noul Testament, in format digital sau nu, dintr-o sursa ortodoxa, care sa nu implice probleme de copyright.

Orice sugestie este binevenita.

Va multumesc.

Am aminat citeva saptamini aceasta tema, dar fiindca nu gasesc oricum timpul necesar sa explorez subiectele importante pentru Ortodoxie in 2007, va propun sa lucram impreuna la acest articol. Imi ingadui sa initiez astfel o mica serie de materiale pe care sper sa le dezvoltam in acest chip.

Pentru mine, evenimentul central al Ortodoxiei in 2007 este unul pe care il socotesc cutremurator, anume unirea Bisericii Ruse din afara granitelor cu Patriarhia moscovita.

Apoi, intr-o ordine nu tocmai lamurita deocamdata, urmeaza discutiile ortodocsilor cu papistasii la Ravenna si schimbarea de ritm din Patriarhia BOR, dupa sfirsitul PF Teoctist.

Pentru crestinii din Biserica Ortodoxa de Stil Vechi evenimentul esential mi se pare alegerea a trei noi ierarhi in noiembrie anul trecut: PS Glicherie Ieseanul, PS Dionisie Galateanul si PS Evloghie Sibianul.

Astept si propunerile voastre. Va multumesc.