Crucea.ro

O poveste pe care am auzit-o nu de mult, despre o troita de piatra vinduta de un om care, sarmanul, ajunsese sa nu mai pretuiasca cele sfinte.

Intr-un sat, la inceputul veacului xx, s-au ridicat o sumedenie de troite. Citeva zeci de troite cu siguranta, daca nu chiar peste o suta, imprastiate in sat la casele gospodarilor. Prin anii 80-90, dupa decenii de comunism si smintire, unele case cu troite au ajuns in stapinirea unor oameni care s-au lepadat de credinta.

Un crestin, cel care mi-a povestit intimplarea, a vazut o astfel de cruce rupta in doua bucati si lepadata intr-o fundatura din curtea unui sectant, care ridea de cei care se inchinau cu semnul crucii. Atunci, crestinul nostru pravoslavnic l-a vizitat pe sectant si i-a propus sa ii cumpere el crucea sparta. N-a fost greu sa obtina o invoiala pentru ceea ce sectarul numea bucati de piatra, asa ca peste vreo doua zile a venit cu caruta, a platit pretul cerut, le-a incarcat si a dat sa plece in drumul sau.

Si, mi-a povestit crestinul, cind si si-a luat ramas bun de la sectar, acesta, un om mindru, care pina atunci vorbise in bataie de joc despre cruce si se arata nepasator, s-a schimbat intr-un chip cutremurator. In clipa in care a vazut crucea in caruta, fostul proprietar s-a intunecat la fata si a inceput sa plinga, fara sa se poata stapini…

Crestinul a reparat cu un inel de fier crucea sparta si a ridicat-o in curtea casei sale. Nu l-a mai intilnit pe sectar. Insa amintirea lacrimilor acestuia il stapineste si astazi, ca un semn al durerii pe care ar trebui s-o simtim cind, in vietuirea noastra, ne departam de cele sfinte.