Crucea.ro

Cina cea de Taina reprezentata ca o orgie homosexuala de un artist vienez: unul din subiectele de discutie care face audienta in Austria si in media. Asta nu doar fiindca blasfemiatoarea opera e publica, ci fiindca a fost expusa zilele acestea in muzeul Catedralei romano-catolice Sf. Stefan din Viena. Cardinalul Schoenburn a fost nevoit sa ceara scoaterea tabloului din expozitia Religie, Carne si Putere, dedicata carierei pictorului blasfemiator, Alfred Hrdlicka care a implinit in acest an 80 de ani. Tabloul orgiei homosexuale a fost prezent in expozitie pina pe 20 martie, in chiar Joia Mare dupa calendarul papistasesc, dupa care a fost mutat intr-o galerie privata din apropiere, unde este in expus in continuare.

Expozitia dedicata blasfemiatorului e in continuare deschisa, pina pe 10 mai, la muzeul catedralei. Shoenburn, unul din stilpii papisti ai Vaticanului spune ca: aceasta expozitie nu inseamna ca muzeul catedralei se identifica cu toate lucrarile lui Hrdlicka. (…) El sustine ca e comunist si ateist, cu toate acestea are un interes arzator pentru Biblie, a mai spus cardinalul despre autor, reusind sa surprinda o sumedenie de analisti papistasi, care pariau pe intransigenta lui, cu aceasta declaratie echivoca.

Doua sint lectiile pe care le vad in aceasta ticaloasa istorie:

Mai intii, ca lucrarile necuratului ajung intr-o clipita dintr-un cap in altul al lumii via media si internet, ca niste bulgari de zapada care sporesc pe masura ce se rostogolesc pe o pirtie. Aceste oribile intruchipari, care descind din expozitii, filme si felurite alte nascociri, se imprastie intr-o clipita pretutindeni, maculind, tulburind, smintind. Iata acest caz, in care sminteala unuia ajunge publica intr-o piata vieneza, apoi este multiplicata de media si ajunge in toate colturile lumii, apoi se intoarce in piata aceea pentru a spori si a pleca din nou la vinatoare de cugete. Agentii de presa ca Reuters titreaza cinic disputa, aruncind astfel alte clisee si gunoaie in mintile oamenilor care, aparent, se informeaza. Dar, in fapt, sint mutilati de exhibitionismul gazetarilor. As fi preferat ca si eu sa nu aflu niciodata de acest lucru, fiindca mi-e limpede ca vorbind despre el aici nu e de un mare folos, dimpotriva. Poate ca pe viitor ma va apara Dumnezeu de asemenea ispite.

In al doilea rind, mi-e limpede ca gestul muzeului papistasesc este o provocare controlata, probabil una din miile care se desfasoara zilnic si ale caror noime se regasesc in hatisurile mintii dracilor. Vreau sa spun ca era limpede ca expozitia va stirni rumoare, ca sa zic asa. Pe de-o parte, papistasii au facut-o ca o demonstratie de deschidere fata de societatea civila, poate chiar ca o datorie in vreun tirg incheiat intre ei. Pe de alta parte, acest execitiu testeaza si cit de tare se poate intinde coarda mirsaviei, pe o tema sfinta, in chiar Postul mare. In plus, discutia publica consolideaza o imagine falsa, obtinuta prin manipulari care dureaza poate de sute de ani, anume ca cei doi actori ai acestei reprezentatii, papistasii si societatea civila liberaloida, sint niste poli care reprezinta valorile lui Dumnezeu si ale lumii. Dintre aceste doua minciuni, vreau doar sa o subliniez pe prima, anume papismul. Papismul NU reprezinta valorile lui Dumnezeu, iar expozitia si bilbele lui Schoenburn nu sint niste esecuri, ci niste lastari firesti ai semintelor semanate de ratacirea aceasta milenara.

 

Va rog sa ma iertati.

Gheorghe Vanau