Mormantul lui Rabbi Aaron, profanat in Ucraina
April 6th, 2008
O veste trista este incendierea si profanarea cu inscriptii sataniste a mormantului unui ucenic al intemeietorului Hassidismului, Baal Shem Tov.
Gheorghe VanauCu Domnul Dumnezeu înainte!
O veste trista este incendierea si profanarea cu inscriptii sataniste a mormantului unui ucenic al intemeietorului Hassidismului, Baal Shem Tov.
Gheorghe Vanau
April 21st, 2008 at 9:15 pm
Hristos a inviat!
Am citit cu bucurie de fiecare data postarile facute pe acest site si consider ca au fost si sunt in continuare de folos celor care vor sa-si faca o parere obiectiva despre ce inseamna a fi ortodox de stil vechi in Ramania.
Stilul detasat de polemicile inutile si observatiile de finete cu privire la diferentele care ne separa de ortodoxia de stil nou le-am apreciat ca fiind binevenite.
Insa, cred ca postarea unor informatii care nu ne privesc pe noi (profanarea cu inscriptii sataniste a mormantului unui ucenic al intemeietorului Hassidismului) este o greseala care face mult rau incercarii de a crea imaginea corecta despre cei care sunt credinciosii stilului vechi din Romania. Spun acest lucru deoarece postarile pe acest site despre erorile de credinta ale ortodoxiei de stil nou, dealtfel corect remaracte, au subliniat ideea de rigoare care se regaseste la stilul vechi care nu accepta amestec cu ideea de pacat si de abatere de la cele sfinte. Acesta rigoare insa paleste foarte tare atunci cand apare o informatie care lasa impresia ca avem vreun amestec cu cei de alta credinta decat ortodoxa. Sunt de acord ca ceea ce s-a petrecut in caz relatat nu este de dorit sa se intample, dar multe nelegiuri se intampla in aceasta lume nedreapta (mai ales in ziua de astazi)si cu toate acestea acesta informatie nu-si avea locul pe acest site. Sau daca a fost necesar sa fie prezenatata trebuia neaparat sa fie furnizate explicatiile de rigoare care sa fie justificative pentru acei slabi in credinta care pot desprinde ideea, din pacate, ca suntem in oarecare legaturi cu hassidistii, sau ca avem simpatii pentru ceea ce reprezinta ei.
Am considerat ca este necesar sa-mi exprim parerea cu privire la acest subiect, chiar daca nu am pus umarul in nici un fel la imbogatirea acestui site. Va scriu pornind de la ideea ca ati fost bine intentionat (sunt convins de acesta tocmai datorita acestui site) si ca numai cel ce nu munceste nu greseste.
Cu rugamintea de a ma ierta pentru eventuala suparare pe care v-o creez cu acest reply (chiar daca tarziu scris), va urez spor si inspiratie de la Dumnezeu pentru tot ceea ce intreprindeti spre folosul aproapelui.
Doamne ajuta!
Cu stima,
Dan Buzdea
April 30th, 2008 at 6:31 pm
Zilnic in lume se intampla cate ceva oribil, dar nu vad de ce trebuie facut un titlu din astfel de evenimente. Cu atat mai mult cu cat stirea de fata nu are nici o legatura cu ortodoxia. La o privire superficiala a stirii s-ar crede ca exista un fel de afinitate cu cel in cauza.
De plans nu este actul in sine, cat faptul ca nici unii din cei de mai sus nu-l (re)cunosc pe Iisus Hristos.
May 11th, 2008 at 5:39 pm
Iertare pentru raspunsul intirziat.
Observatiile fratiilor voastre sint intemeiate, imi cer iertare daca v-a tulburat cumva aceasta stire. Pot sa va explic contextul in care am decis s-o pastrez in categoria documente a acestei publicatii.
Un prieten drag, aflat acum de un an in Sfantul Munte al Athosului, imi semnala uneori asemenea intimplari, uneori legate de evreii ultraortodocsi, alteori de hassiditi samd, in relatie cu semne ale sfarsitului lumii, subiect pentru care el are un interes special. Stirea publicata aici e un fel de depozitare a unui astfel de subiect, care pare la prima vedere obscur si razna.
Ortodoxia nu are, evident, simpatii in acceptiunea teologica a termenului, fata de cei care nu il cunosc pe Hristos ca Mesia. Nici revista noastra.
Am insa, marturisesc, multa dragoste fata de hassiditi (ca si fata de papistasi, ecumenistii ortodocsi, musulmani, budisti samd) . Cred ca pe unii dintre ei ii vom vedea ca pe fiul risipitor in vremurile din urma, luminati de lumina cunostintei lui Hristos Dumnezeu. Poate ma insel, desigur.
Reactiile sint asadar corecte si ma bucura. Va stau la dispozitie cu orice alte lamuriri, daca veti socoti de cuviinta ca sunt necesare.
July 16th, 2009 at 12:40 pm
“Cred ca pe unii dintre ei ii vom vedea ca pe fiul risipitor in vremurile din urma, luminati de lumina cunostintei lui Hristos Dumnezeu. Poate ma insel, desigur.”
Ma bucur foarte tare sa gasessc o parere pe care o impartasesc intru totul cu dv. cu atat mai mult cu cat pe acest blog exista destul de multe abordari cu care nu prea sunt de acord (inclusiv in legatura cu acest articol sunt de aceeasi parere cu Dan Buzdea).
M-a emotionat aceasta fraza pentru ca contine o problema la care ma gandesc si eu nu de putine ori. Ma gandesc uneori, ca porunca iubirii de aproapele implica faptul ca, toti oamenii se vor mantui si mi se pare ca sunt foarte multe lucruri din Biblie care ar sustine aceasta concluzie, apoi ma gandesc ca poate nu se cuvine sa avem astfel de pareri atata timp cat totusi exista tot in Biblie, amenintarea ca unii vor ajunge in iad. Undeva in adancul inimii vreau sa cred ca iadul exista doar pentru diavol (si chiar si asa ma ingrozesc de vesnicia sa), dar mi-e frica sa nu fie acest gand un pacat si astfel nu ne ramane (asa cum este de fapt si firesc si mangaietor in acelasi timp), sa ne lasam in mana lui Dumnezeu, mai ales ca daca avem vreo certitudine aceea este ca mila lui Dumnezeu este singura avere a fiecaruia dintre noi.
July 17th, 2009 at 6:17 pm
Fiul risipitor s-a intors. Nu sugerez ca toti oamenii se vor mintui, ci ca tot pacatosul se poate intoarce. Heterodocsii, paginii, tilharii… cu totii pot, prin mila Domnului, sa se mintuiasca, daca se opresc din greseala si pacat si se intorc la credinta cea adevarata, placuti inaintea Lui.
July 19th, 2009 at 8:38 am
Ma regasisem in preocuparea pentru acest subiect, cat si in incertitudinea legata de el, chiar daca pozitia mea este evident mai radicala, de altfel posibil gresita. Mie mi se pare ca aceasta incertitudine are rolul de ne trezi cat mai mult, mai ales atata timp cat este compensata de convingerea ca nu vom putea niciodata sa ne dorim binele, atat pentru noi, cat si pentru ceilalti, mai mult decat ni-l doreste Dumnezeu tuturor.