“Sprijin” BOR pentru biserica locala din Ucraina
June 9th, 2008
Sursa acesti stiri este Serviciul de Informatii Religioase din Ucraina.
Patriarch Filaret received a delegation of the Romanian Orthodox Church headed by Archimandrite Modest, the Coadjutor Bishop of Ardzhysh Eparchy, at the Kyivan Patriarchate. He assured Patriarch Filaret that the Romanian Orthodox Church supports the efforts of the Ukrainian Orthodox Church of the Kyivan Patriarchate to establish the local Ukrainian Orthodox Church. The delegation visited the city to venerate the Ukrainian shrines. This story was reported by the press center of the Kyivan Patriarchate.
Gheorghe Vanau
June 20th, 2008 at 9:04 am
Am fost de curand(iunie 2008) in Ucraina la Pociaev si la Pesterile din Kiev. La Pociaev mi s-a parut ca este o viata duhovniceasca puternica. Se simte prezenta Maicii Domnului acolo. Acolo a lasat urma piciorului ei pe o stanca de unde izvoraste si acum un izvor cu apa sfanta. A facut nenumarate minuni Ea insasi, prin acele locuri. Acolo am stat o zi si o noapte si am avut timp sa observ catusi de putin. Dar in ce priveste Lavra Pecerska din Kiev (unde se afla pesterile) nu am putut decat ghici ce viata duhovniceasca se ascunde in spatele aparentelor. E o foarte mare putere si mult Dar lasat de Dumnezeu in acel loc, datorita moastelor sutelor de sfinti din pesteri, zic eu.
Cat despre canonicitatea lor nu stiu nimic, si nici nu mi-a spus nimeni nimic sigur. Am auzit ca nu au treaba cu ecumenismul, decat o manastire, sau biserica de acolo (cu ierarhii legati de ea presupun) intretine relatii ecumeniste.
June 27th, 2008 at 4:47 pm
Doamne ajuta!
In aceeasi perioada, am fost si eu in Ucraina si Rusia, cu ajutorul lui Dumnezeu. Cu riscul de a sminti, permiteti-mi sa va impartasesc cateva din impresiile mele de calatorie:
1. La Pochaev, se simte prezenta Maicii Domnului. Din pacate, am stat destul de putin la aceasta lavra. Cat despre viata duhovniceasca, atat cat am putut vedea, parea totul in regula: la slujbe, monahii intrau primii, intr-o ordine si liniste desavarsita, iar apoi intrau mirenii: mai intai barbatii, iar apoi femeile si copiii. Toata lumea era imbracata cuviincios, nu se auzea nici musca, iar biserica era arhiplina, desi era o zi de lucru, vinerea primei saptamani din Postul Sfintilor Apostoli. La pangarul unde se lasau pomelnicele, era un afis mare, in care scria ca nu se primesc pomeniri din partea inovationistilor (…), a ereticilor (si ii enumera), a raskolnicilor (lipovenilor) etc etc. Totul bun si frumos, pana aici. In grupul nostru, ales aleator, de agentia de turism cu care am plecat (grup cu care am facut cunostinta in momentul in care ne-am imbarcat in autocar, in Suceava), erau si ortodocsi de stil nou, dar si cateva persoane de rit vechi (lipoveni). Nu am nimic de comentat la adresa nimanui: fiecare si-a vazut de scopul pelerinajului, atat cat a putut. Ce sa mai bat campii atata; ideea e ca si unii, si altii, au lasat pomelnice la lavra, si nimeni nu i-a intrebat nimic. Deci, practica sfideaza teoria. Aici, afisul: http://picasaweb.google.com/pahomie/Storage02 Tot acolo, o fotografie cu un insemn ciudat de la un mormant din Lavra Sf. Alexander Nevsky, din St. Petersburg.
Mergem mai departe:
2. Lavra Pesterilor de la Kiev apartine, canonic, de Patriarhia Moscovei, si nu de Autocefala Biserica a Ucrainei, condusa de Mitr. Filaret. Micul amanunt nu avea cum sa schimbe mare lucru in datele problemei: si una, si alta, sunt de fapt mladite ale aceluiasi organism oficial, numit BO Rusa, la fel de ecumenista ca orice biserica oficiala, cu delegat permanent in Consiliul Mondial al Bisericilor, in persoana Mitr. Kyrill (Gundyaev). Iar faptul ca Patriarhia Moscovei e o anexa a statului, reiese si din faptul ca recent (mai, 2008), toate proprietatile Lavrei au fost anexate (trecute in patrimoniul) statului, ceea ce a dus la o situatie rusinoasa: monahii sunt chiriasi la stat – arendasi, daca vreti -, ai averii tarii. Daca nu ma insel, stirea provine de pe interfax.ru
3. In aproape toata Rusia, mai ales in bisericile manastirilor vechi rectitorite si impodobite cu icoane noi (care toate au aceeasi provenienta), am vazut catapetesme pictate in intregime la cel mai faimos producator de obiecte bisericesti din Rusia (nu ii dau numele), catapetesme din care nu lipseste icoana asa-numitei “intelepciuni dumnezeiesti”, adica o depictare a ereziei numita Sophianism, o erezie de factura relativ recenta, aparuta in sec. 20, la Facultatea de Teologie Ortodoxa din Paris (Saint Serge). Promotorii acestei erezii, ce sustine prezenta unui al patrulea ipostas (!!!) al Sfintei Treimi, de nuanta feminina – sa zicem asa, omniprezent in toata lucrarea de Creatie a lui Dumnezeu, care practic a ghidat (ce hula ingrozitoare!) Intelepciunea pururea-fiitoare a Atotputernicului Dumnezeu, au fost ereziarhii Serghei Bulgakov si Pavel Florensky, ambii profesori de dogmatica la institutia sus-pomenita. Aceasta erezie a fost data anatemei la data de 17/30 oct. 1935, de catre Sinodul Bisericii Ortodoxe Ruse din Afara Granitelor. Pentru vorbitorii de limba engleza, exista aici in extenso: http://ecumenizm.tripod.com/ECUMENIZM/id17.html
Necanonicitatea acestei icoane (problema poate parea ca tine strict de estetica, dar nu e asa) se poate verifica folosind dreptarul oricarui iconograf, si anume “Erminia Picturii Bizantine”, a lui Dionisie (unii il numesc Sfant) de Furna. Desigur, nici icoanele realiste nu sunt canonice, dar pentru evlavia oamenilor, nici nu pot fi necinstite, insa in cazul “sophiei”, avem “atasata” si o teorie eretica, menita sa o “explice”. Iata cum arata aceasta icoana (mai mult sau mai putin, depinde de “inspiratia” pictorului: http://img.photobucket.com/albums/v699/sbulgakovsociety/Other/mcguckinsophia.jpg
Nu vreau sa ramana cineva imputinat sufleteste din cauza acestor lucruri: Rusia, dar mai ales Ucraina MERITA sa fie vazute, pentru multimea sfintelor moaste pe care le adapostesc bisericile lor, pentru locurile sfinte pe care le au inca doar prin marea milostivire a lui Dumnezeu, si poate pentru credinta poporului simplu, dar nu merita cautata, zic eu, Ortodoxia la nivel inalt, adica acolo unde nu mai este demult. Ea a fost izgonita de la locul de cinste ori prin ecumenism, ori prin erezii “cu specific local”, precum cea despre care v-am povestit.
Inca un amanunt intristator: despre Sfanta Teodora de la Sihla, ucrainenii de la Pesteri “nu stiu nimic”, iar despre Cuviosul Antipa de la Calapodesti (Bacau), ale carui sfinte moaste se afla la manastirea Valaam, nu se spune ca e roman, ci… “athonit”. Am pus si eu o intrebare ghidului: “adica e nascut la Athos? pai acolo nu au voie femeile”…
P.S.: Bisericile rusesti au, in pridvor, un fel de “panou de onoare”, cu foto si texte legate de viata parohiei/manastirii.
Cam peste tot aveau si fotografii de la slujbe, ierurgii si cam peste tot erau surprinse si botezuri… iar toate erau savarsite numai prin stropire sau turnare!