Crucea.ro

PIDALION

Sau cârma corăbiei înţelese a Soborniceştii şi Apostoliceştii Biserici a Ortodocşilor. Adică toate Sfintele Canoane, a Sfinţilor Apostoli, a Sfintelor Sinoade Ecumenice, locale şi a Sfinţilor Părinţi de pe alocurea.

Canoanele cele ale Sfinţilor şi întru tot lăudaţilor Apostoli

CANON 85

Fie vouă tuturor Clericilor şi mirenilor Cărţi vrednice de cinstire şi sfinte: ale Testamentului celui vechi adică, ale lui Moise cinci, Facerea, Ieşirea, cea Leviticească, Numeri, a doua Lege. A lui Isus Navi una, a Judecătorilor una. A lui Ruth una. A Împăraţilor patru. Paralipomena din Cartea zilelor două. Esdra două. Estera una, a Macabeilor trei; a lui Iov una; Psaltirea una. A lui Solomon trei, Pildele, Eclesiastul, şi Cântarea Cântărilor; a Proorocilor douăsprezece: Una a lui Isaia; una lui Ieremia; una a lui Iezechiil; una a lui Daniil. Din afară însă mai adaugă-se vouă a învăţa tinerii voştri, înţelepciunea a mult învăţatului Sirah. Iar ale noastre, adică ale Noului Testament, Evanghelii patru, a lui Matei, a lui Marcu, a lui Luca, şi a lui Ioan. Patrusprezece Epistolii ale lui Pavel. Două Epistolii ale lui Petru. Ale lui Ioan trei. A lui Iacov una. A lui Iuda una. Ale lui Clement două Epistolii. Şi aşezământurile cel prin mine Clement în opt cărţi proglăsuite către voi Episcopii (care nu trebuie a se publica către toţi pentru cele într-însele tainice) şi faptele noastre al Apostolilor. [Sobor 6: 2; Laodiceea: 51, 60; Cartagina: 32, 54; Atanasie: 39]

TÂLCUIRE
După ce au învăţat Apostolii şi au legiuit prin sfinţitele lor Canoane în ce chip se cuvine atât Clericii, cât şi de obşte toţi mirenii creştini în a vieţui în lume; în sfârşit învaţă, şi care cărţi se cade a le citi. Şi Cărţile adică cele ne Canonisite şi minciunosuprascrise au învăţat în Canonul lor al 60-lea să nu le citim. Iar cele Canonisite şi sfinte prin Canonul acesta ne învaţă pe noi să le citim, pe care le şi numără, precum aici se văd. Pomeneşte însă Cărţile acestea şi Soborul cel din Laodiceea în Canonul 60 şi cel din Cartagina în Canonul 32 dar şi marele Atanasie în prăznuitoarea sa Epistolie a 39. Şi Grigorie Teologul în stihurile sale, şi Amfilohie al Iconiei prin Iamviceşti stihuri. Deci marele Atanasie în pomenita Epistolie în două desparte toate Cărţile vechii Scripturi: în cele Canonisite, şi în cele ce sunt de citit. Şi Canonisite adică învechei Scripturi zice că sunt douăzeci şi două de Cărţi, după numărul Literelor Evreiceşti (precum aceasta o zice şi Teologul Grigorie, şi Dumnezeiescul Ioan Damaschin) care sunt acestea: 1. Facerea, 2. Ieşirea, 3. Leviticul, 4. Numeri, 5. A doua lege, 6. Isus a lui Navi, 7. Judecătorii, 8. Ruth, 9. Cea întâi şi a doua a Împăraţilor împreună (care şi Samuil se numesc de Evrei. Iar cea a 3-a şi 4-a a împăraţilor: 1 şi 2 a împăraţilor se numesc), 10. Cea a treia şi a patra a Împăraţilor, 11. Întâia şi a doua împreună Paralipomenon (adică a rămăşiţelor), 12. a lui Esdra întâi şi a doua împrună, 13. Psalmii, 14. Paremiile (adică Pildele), 15. Eclesiastul, 16. Cântarea Cântărilor, 17. Iov, 18. Proorocii cei mici dousprezece care se numesc o Carte, 19. Isaia, 20. Ieremia împreună şi Plângerile, şi Baruh, şi Epistolia, 21. Iezechiel, 22. Daniil. Iar cărţi ce se citesc de cei ce de curând se Catehisesc sunt acestea: Înţelepciunea lui Solomon, care şi preaîmbunătăţită (virtoase) se zice după Evsebie (Cartea 11, Cap 7 despre Evangheliceasca pregătire) înţelepciune lui Sirah, care şi aceasta pe preaîmbunătăţită se zice după Gheorghe Singhelul. (Însemnează însă că Sirah la Apuseni se numeşte Bisericesc) Estir, Iudit, şi Tovias. Dar însemnează că şi Cartea Estirei una fiind, cu cărţile cele Canonisite împreună se numără, precum şi Canonul acesta Apsotolesc între cele Canonisite pe aceasta o numără, şi Soborul cel din Laodiceea, şi cel din Cartagina. Ci şi înţelpciunea lui Solomon, şi Iudith, şi Tobit, împreună se numără cu cărţile cele canonisite de Soborul cel din Cartagina. Canoniceşti cărţi însă se socotesc de Canonul acesta Apostolesc, şi Cărţile cele trei ale Macabeilor. Iar Cărţi Canoniceşti ale Scripturii celei noi sunt acestea: Evangheliile cele 4, Faptele Apostolilor, Cele şapte Soborniceşti Epistolii, adică a lui Iacov una, a lui Petru două, ale lui Ioan trei, a lui Iuda una, ale lui Pavel Epistolii 14, şi Apocalipsa. Despre care măcar că zice Dumnezeiescul Amfilohie în stihurile cele Iamviceşti, că mulţi cu adevărat o judecă a fi cu adevăr a lui Ioan (Evanghelistului), iar cei mai mulţi o judecă ca o neadevărată. Încă ca o Carte Canonisită pe aceasta o primeşte Soborul cel din Cartagina Canon 30. Şi marele Atanasie în mai-nainte zisa Epistolie cea 39. Şi Dumnezeiescul Dionisie Areopagitul, tainică privire pe aceasta numindu-o, şi scoliastul sfântului Dionisie Dumnezeiescul Maxim, la multe locuri din scoliile sale de aceasta pomeneşte. Şi Dumneezeiescul Ieronim zicând-o pe această Cartea cea mai înaltă a lumii. Iar de şi Teologul Grigorie aceasta nu o numeşte în stihurile sale; ci întru alcătuitorul său cuvânt, cel face către cei 150 de Episcopi ai Sinodului al 2-lea arătat o pomeneşte aceasta, zicând: Mă înduplec a crede că alţi (Îngeri) pe altă Biserică o apără precum Ioan mă învaţă prin Apocalipsis, (adică prin descoperirea ce i s-a făcut). Dar şi Origen avea tâlcuire la Apocalipsis. Pomeneşte de aceasta şi Chiril al Alexandriei (foaia 669 a celor cinci Cărţi) şi Clement Stromateul (foaia 856 a acelor cinci Cărţi) o primesc pe aceasta şi Apolinarie, Efrem, Papias, Iustin, Irineu, Tertulian, Lactandius, Sevir, Silpichie, Augustin, Metodie, Ipolit, Andrei al Chesareei. Şi însuşi cel a toată lumea al doilea Sinod, înaintea căruia Teologul Grigorie a glăsuit cuvântul cel alcătuitor care pomeneşte despre Apocalipsis. Meliton al Sardelor, Teofil al Antiohiei, şi alţii. Iar cele două epistolii ale lui Clement, pe care le pomeneşte Apostolescul acesta Canon sunt trimese către Corinteni, ca din partea Bisericii celei din Roma, şi tipărite în adunarea Tomului întâi al Practicalelor Sinoadelor, din care cea a 2-a ne adevărată se judecă de către Fotie; foaia 156 a Miriovivlei. Iar aşezământurile Apostolilor, care şi învăţătură a Apostolilor se numesc, de către marele Atanasie, şi de către Canonul al 2-lea al Sinodului 6 s-au lepădat de către al 2-lea Canon al celui a toată lumea al 6-lea Sinod, adică, fiindcă s-a notevsit (adică s-au reformăluit) de către eretici. Dar de vreme ce nu toate s-au notevsit, ci la oarecare părţi, pentru aceasta mulţi din Părinţi, şi mai înainte de Sinodul al 6-lea care mai ales este Teologul Grigorie, dar încă şi sfinţitul Maxim, au întrebuinţat ziceri dintr-însele. Şi Teologul adică în cuvântul cel despre Paşti: „Asupra străjei mele voi sta, cu oaie aligoriceşte pe Hristos pentru înbrăcămintea nestricăciunii.” Care zicere o a luat din aşezământurile acestea, după Nichita. Iar Dumnezeiscul Maxim perioade (adică cuprinderi) întregi întrebuinţează din aşezământurile acestea la scoliile lui Dionisie. Şi ce zic pe unii? Însuşi cel a toată lumea Sinod al 5-lea aduce mărturie din aceste aşezământuri în Epistolia lui Iustinian; că se cuvine pentru cei ce s-au săvârşit a se da milostenie. Foaia 392 a Tomului al 2-lea al adunării Sinoadelor. Dar şi după cel al şaselea a toată lumea Sinod din aşezământuri a întrebuinţat mărturie Sinodul cel din sfânta Sofia. Şi Mihail încă Chirulariul şi Patriarhul Constantinopolului, cu Sinodul cel împreună cu el. Care se afla în viaţă în anul 1053 a adus mărturie împotriva tunderii bărbilor, care se află în Cartea întâia a Apostoliceştilor aşezământuri în capul al 3-lea zicând aşa: „Nu vă veţi smulge bărbile voastre; că frumseţea Ziditorul Dumnezeu o a făcut să fie pentru femei, iar pentru bărbaţi cu dreptul a judecat a fi nepotrivită.” Şi vezi la foaia 978 în Tomul al 2-lea al Sinodicalilor. Şi acum precum se află tipărite, mi se pare că nu au nici un neadevăr şi necuviinţă. Iar Pimen (adică Păstorul) de care Carte pomeneşte marele Atanasie în Epistolia cea de multe ori zisă, este o carte care nu se află vremile noastre. Poate să fi fost însă una ca aceasta, precum este şi cuvântul ce face Ioan al scării către Păstorul. Şi în scurt a zice, era Cartea aceasta, învăţând pe Păstorul Oilor celor Cuvântătoare, cu ce chip să păstorească pe acestea spre păşunea cea mântuitoare, şi cum să le păzească nevătămate de unghiile lupilor celor gândiţi a demonilor, zic, şi a oamenilor celor rău slăvitori. Ne-au vestit însă unii că Păstorul acesta se află o Carte preaveche întru mănăstire a Eladei, facerea a lui Cuart, unuia din Apostolii cei şaptezeci. Pe Păstorul îl pomeneşte şi sfântul Maxim în scoliile Dumnezeiescului Dionisie. Şi este mărimea ei pe cât este a Psaltirii. Însemnează că Canonul 54 al Cartaginei pe lângă Cărţile Scripturii celei vechi şi a celei nouă, porunceşte a se citi şi vieţile Mucenicilor, care cuprind muceniile lor, în zilele Praznicelor lor.

Gheorghe Vanau