Crucea.ro

Definition of the Sacred Council on the confessional and ecclesiological foundations of the Russian True Orthodox Church

In the name of the Father, and of the Son, and of the Holy Spirit.

The Russian True Orthodox Church confesses and holds the Orthodox Christian Faith as it has been preserved by Holy Tradition from the foundation of the Holy, Catholic and Apostolic Orthodox Church of Christ, and as it was until 1927 in the Local Russian Church, as the Catacomb Church kept it in a confessing spirit, and as the Russian Church Abroad kept it right until the year 2000.

Read the rest of this entry »

O pagină din prestigioasa revistă teologică ‘Orthodox Word’, vol. 18, No. 1 (102), realizată de  ieromonahul Serafim Rose.

Fotografia de mai sus cuprinde pagina de început a articolului ce poartă titlul The True Orthodox Christians of Romania scris de Mitropolitul Chiprian de Oropos şi Filii. Una dintre fotografiile publicate atunci în revistă a fost făcută cu prilejul vizitei IPS Calist al Corintului la Sfântul Glicherie, aflat pe patul de suferinţă.

Un articol recent publicat in gazeta The Economist (cu supratitlul The future of Russia’s resurgent faith) sugereaza, desi e clar ca publicatia nu are nici un fel de reper duhovnicesc  din spectrul acceptabil pentru un ortodox, ca Biserica Rusa va abandona calea de mijloc. Articolul, care descrie fara s-o numeasca obirsia KGB-ista a fostului patriarh rus, aminteste cinic un episod “tipic pentru calea de mijloc a lui Alexei”, anume:

“reactia sa la inmormintarea in 1998 a oaselor (ramasitelor) pe care guvernul, dupa teste DNA, le-a prezentat ca apartinind familiei regale ucise. Conservatorii bisericii au spus ca oasele nu sint ale Romanovilor, dar Boris Yeltsin voia o (astfel de) inmormintare. Alexei a refuzat sa se pronunte in legatura cu identitatea ramasitelor dar, oricum,  a fost de acord cu inmormintarea lor.”

Oricum, mi se pare limpede ca interesele publicatiei anticipeaza de pe pozitii bancar-apusene viitoarele episoade ale noului razboi rece pe care il insinueaza in acest articol. Pastrez aceasta “analiza” ca pe un exemplu tipic de manipulare prin presa.

Russian Orthodoxy
Farewell, middle roads

Dec 11th 2008
From The Economist print edition
Russia’s next patriarch may be harder-line than Alexy II

LIKE most Orthodox Christian rites, the funeral of Patriarch Alexy II on December 9th was a mix of choreography and spontaneity. Massed choirs and sad dignitaries, including Russia’s political leaders, packed the incense-laden interior of Moscow’s cathedral of Christ the Saviour: not the loveliest but perhaps the best-known of the 20,000 or so Russian Orthodox churches to be built or rebuilt on the patriarch’s 18-year watch. For all the formality, there was nothing scripted about the way Alexy’s fellow bishops took turns to lean over his open coffin and sob as they bade farewell. In the Russian Orthodox world, many will miss the prelate who oversaw the church’s revival after acting, in his early life, as a loyal servant of the Soviet state.

Read the rest of this entry »

Predici in limba rusa tinute de Sf. Ioan Maximovici:

Святитель Иоанн Шанхайский и Сан-Францисский Чудотворец

vseh-skorbiashih-radoste
kurskaia-korennaia
torzestvo-pravoslavia

propoved-razboinik

vseh-sviat-v-zemle-rossijskoi

Sursa: adamovka.ru

O singura Inviere, mai multe sarbatori, editie a emisiunii “Semne”, o productie a TVR, realizata de Rafael Udriste in 26 aprilie 2008. Emisiunea contine o suma de omisiuni importante, dimpreuna cu citeva teze discutabile, despre care vom vorbi intr-un articol viitor. Invitaţi, PS Justinian al Maramureşului, Pr. Ioan Chirilă, decan al facultatii de teologie Cluj si teologul Radu Preda.

Read the rest of this entry »

An Orthodox View of Heart Transplantations
by Metropolitan Philaret

The world, including most people who would identify themselves as “Christians, receives every new attainment of modern science as an undoubted blessing to be accepted as a matter of course. Orthodox Christians, however, must be more discriminating, for our hope is not in this world that passes, but in eternal life. Here the [former] chief hierarch of the Russian Church Abroad speaks on the latest such attainment, to and for those whose spiritual consciousness has not been totally deadened by modern worldliness and rationalism (Orthodox Russia, no. 4, 1968).

THIS AGE IS a strange age. We know that throughout the extent of human history there have been moments of spiritual and cultural crisis, of moral decline and restoration; there have been moments also of a so-called “revaluation of values.” But only in our age has there arisen in the world a manifestation much more frightening and menacing: namely, the loss of values, their catastrophic disappearance from the life, from the spiritual and intellectual horizon, of contemporary humanity.

One may readily observe today the loss of normal conceptions of nation and family, the loss of the value of life itself, in itself and as the greatest gift of God, and the striving to get away from the obligation to live—in the fantasy-world of narcotics, so to speak in a temporary suicide And parallel to the disappearance of true values there appear counterfeit values. For today literally everything is counterfeited: Christianity is counterfeited, religiousness is counterfeited, the very Gospel is counterfeited; culture in its best manifestations, the striving for peace, etc., etc.—everything is steeped in lie and falsehood, and a man With a living soul and conscience suffocates in the reign of the lie and the counterfeit.

Read the rest of this entry »

Revue La Lumière du Thabor:

Entretien avec Monseigneur Vlassie Métropolite de Roumanie

Comme nous l’avons annoncé dans la lecture de la presse du précédent numéro de La Lumière du Thabor, nous donnons ici le texte de l’interview de Monseigneur Vlassie (ou Blaise), premier hiérarque de l’Eglise Roumaine Ancienne Calendariste que le Synode de l’Eglise Russe Hors Frontières a reçu dans sa communion le 25 novembre/8 décembre 1992. L’interview qui suit a été réalisée au monastère de la Sainte Trinité à Jordanville et publiée dans Russie Orthodoxe n°2 du 15/288 janvier 1993.

Question : Vladyka, pouvez-vous parler un peu de vous-même ?

Réponse : Je suis né le 18 octobre 1941. Enfant, j’ai vécu la Seconde guerre mondiale. Je me souviens des périodes difficiles, lorsqu’à cause de la guerre nous avons été obligés de quitter notre village natal. En 1949, après la chute de la monarchie, je suis entré à l’école primaire que j’ai terminée en 1957, Dans le pays le communisme était florissant. J’avais seize ans lorsque je suis arrivé au monastère de Slatioara.

Question : Avez-vous grandi dans le milieu des vieux-calendaristes ?

Réponse : Oui, mes parents n’ont jamais changé de calendrier. J’ai grandi dans le monastère -là-bas, il y avait une école de chant religieux et mes parents m’ont fait suivre les cours de cette école, pour que j’étudie la musique byzantine -ils voulaient que je devienne chantre. De fait, j’aimais le chant byzantin, j’aimais beaucoup la musique, j’aimais chanter. J’ai compris alors, ajoute Vladyka en souriant, que si je devenais chantre de paroisse, je ne pourrais chanter que le samedi et le dimanche, alors qu’au monastère, on peut chanter tous les jours ; et c’est ainsi que je suis devenu novice.

Read the rest of this entry »

ΑΚΟΛΟΥΘΙΑ ΤΗΣ Γ΄ΕΜΦΑΝΙΣΕΩΣ ΤΟΥ ΤΙΜΙΟΥ ΚΑΙ ΖΩΟΠΟΙΟ ΥΣΤΑΥΡΟΥ

Dupa Old Calendarist Greek Orthodox List

Fresca de Panselin din biserica Protaton din Karyes, Agion Oros (Athos).

Site-ul oficial al BOSVR a publicat recent un articol despre eclesiologia adoptata de Sfantul Sinod, care continua in chip statornic mostenirea duhovniceasca a Sfantului Glicherie. Prezentam aici un fragment, textul integral este disponibil pe site-ul Mitropoliei Slatioara.

[...]

Hotărâri sinodale

Prin Can. 3 (Soborul al-II-lea Ecumenic); Can. 7 (Sinodul al III-lea Ecumenic); Can. 1 (Sinodul al IV-lea Ecumenic), Can. 1 (Sinodul al VI-lea Ecumenic); Can. 1 (Sinodul al VII-lea Ecumenic), Sfinţii Părinţi, îi caterisesc pe cei ce „introduc sau numai acceptă scornituri în materie de credinţă” (introducerea calendarului gregorian în uzul Bisericii; schimbarea datei Paştelui din 1926 şi 1929 şi prăznuirea acestuia la aceeaşi dată cu iudeii; reducerea sau chiar anularea postului Sfinţilor Apostoli; prăznuirea marilor sărbători ale Bisericii la aceeaşi dată cu catolicii, protestanţii şi neo-protestanţii). La aceste canoane ale Sfinţilor Părinţi, se adaugă anatemele patriarhilor celor patru Patriarhii ortodoxe (Alexandria, Constantinopol, Antiohia şi Ierusalimul), recunoscute şi publicate sub denumirea de Enciclice Sinodale (Sigilioanele patriarhale) din 1583, 1756, 1848, prin care cei ce au introdus sau numai au acceptat inovaţii în materie de credinţă (precum cele de mai sus), sunt caterisiţi de Sinoadele Patriarhiilor Ortodoxe şi numiţi „lipsiţi de Dar”. În conglăsuire cu Sfinţii Părinţi , care (prin ale lor canoane), şi cu Sinoadele Patriarhiilor Ortodoxe (prin anatemele enciclicelor sinodale) – îi numesc pe aceştia „caterisiţi şi lipsiţi de Dar”, aşa şi noi, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe de Stil Vechi din România numim „caterisiţi şi lipsiţi de Dar” pe toţi cei care au primit inovaţii în materie de credinţă. Conform Can. 15 al celui Dintâi şi celui de al Doilea Sobor de la Constantinopol din anul 861, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe de Stil Vechi din România se îngrădeşte pe sineşi şi nu acceptă comuniunea liturgică sau alte relaţii confesionale cu cei care din 1924 (în România) au primit schimbarea calendarului. În acest sens, pe baza canoanelor Sfinţilor Părinţi şi a deciziilor sinodale (de mai sus) ale marilor patriarhi ai lumii, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe de Stil Vechi din România nu recunoaşte nici una dintre tainele Bisericilor aflate în schisma calendaristică, cu excepţia botezului. Nu recunoaştem hirotonie, jertfă euharistică, maslu, mirungere, cununie, spovedanie şi nici botez (dacă acesta din urmă nu este făcut după rânduiala Ortodoxiei. Acest lucru îl întărim prin faptul că Sfinţii Părinţi de la Sinodul Şase Ecumenic, în tâlcuirea Canonului 6 – nota 204, prin puterea pricipiului scumpătăţii, precizează că „toţi prezbiterii, ca şi episcopii ce se vor caterisi pentru arătate învinuiri (inovaţii în materie de credinţă n.ed) – unii ca aceştia nu pot nici a blagoslovi, nici a sfinţi, nici vreo altă sfinţită lucrare a face, nici a cumineca pe cineva (…) findcă în toate aceste sfinte lucrări se face împărtăşire de binecuvântare şi de sfinţenie, pe care ei nu o au”. Deci unii ca aceştia nu mai au putere de a mai săvârşi nici taine ale Bisericii, nici ierurgii şi nici altă lucrare de sfinţenie. Cu atât mai mult nu acceptăm nicio taină săvârştă de ereticii apuseni sau alte confesiuni care îşi au originea în schisma din 1054.

Read the rest of this entry »

Pe urmele Mantuitorului in Tara Sfanta

Perioada: 12.01.2009 – 20.01.2009

Ziua 1 – 12.01: Plecarea din Bucuresti – Otopeni, la ora 11.15, sosirea in aeroportul Bengurion din Tel Aviv.

- NAZARET – Catedrala Bunei Vestiri, locuinţa Sf. Iosif şi a Maicii Domnului, atelierul Sf. Iosif, Biserica Izvorului Maicii Domnului;

- CANA GALILEEI – Biserica Nunţii din Cana – locul săvârşirii primei minuni de către Domnul Iisus Hristos, Biserica Sf. Ap. Bartolomeu. Cazare la Hotel Ma’Ayan Nazareth

Read the rest of this entry »

Un articol al presei B.O.R. “evoca” un episod in relatie cu actualul patriarh:

Ar mai putea fi amintită încercarea Mitropolitului Daniel de a-i apropia pe slujitorii stilişti de la Slătioara, oferindu-le chiar posibilitatea studierii în seminarii şi facultăţi de teologie. Întâlnirea de la Mănăstirea Neamţ, din decembrie 1990, nu a avut, din păcate, rezultatul dorit. Din partea lor s-a dorit rămânerea departe de Biserică şi chiar nerecunoaşterea adevărului istoric. Mitropolitul Silvestru Onofrei, trecut între timp la cele veşnice, a avut curajul (singurul) să admită că, în momentul hirotoniei primului lor arhiereu, episcopul Galaction Cordun avea deja povara neascultării faţă de patriarhul şi ierarhii ţării.

PS Episcop Vicar Sofronie Suceveanul raspunde pe site-ul Mitropoliei Slatioara, cu articolul Replică dată unui articol defăimător, la adresa Bisericii Ortodoxe de Stil Vechi din România:

[...]

Mulţumesc, pe această, cale, pentru iniţiativa sfinţiilor voastre de a primi la studii şi tineri din Biserica Ortodoxă de Stil Vechi. Dar, în spatele acestei „generozităţi” pline de „dragoste” se află ceva. Acest ceva îl putem lesne bănui ce înseamnă, uitându-ne peste cursurile susţinute în cadrul facultăţilor şi seminariilor teologice aflate sub oblăduirea B.O.R., şi care sunt pline de propagandă ecumenistă şi care respiră, cu mici excepţii, un aer străin de duhul patristic ortodox. Oare nu cumva aveţi de gând să ne reeducaţi, în duh ecumenist, viitoarele generaţii de slujitori ai sfintelor altare ai Bisericii noastre?

      Iar când văd că „se lasă vouă casa voastră pustie” (Matei 23, 38), căutând să „faceţi un nemernic, şi dacă se face, îl faceţi pe el fiu Gheenei îndoit decât voi” (Matei 23, 15) hrănindu-l cu erezia Apusului catolic, eu, prin vrednicia ce mi-a fost dată – aceea de episcop al Bisericii Ortodoxe de Stil Vechi din România, nu voi da binecuvântare fiilor mei duhovniceşti să se înfrupte din aluatul teologiei falsificate prin putreda voastră propovăduire a „dragostei şi a păcii”.

      În final, vă mai îndemn să cercetaţi, pentru a afla cauza adevărată pentru care, aşa după cum spuneţi în articol, „întâlnirea de la Neamţ din 1990 – dintre clerul nostru şi cel al stilului nou – nu a avut rezultatul dorit”. În materie de credinţă, nu există concesie (Sfântul Ierarh Marcu al Efesului), iar dacă vreţi rezultate, va trebui să reveniţi la ceea ce Sfinţii au mărturisit. Şi, dacă Mântuitorul Hristos zice: „Eu spre aceasta M-am născut şi pentru aceasta am venit în lume, ca să dau mărturie pentru adevăr” (Ioan 18, 37), cu ajutorul lui Dumnezeu, ne vom sârgui şi noi să fim mărturisitori ai adevărului, iar nu ai minciunii. Niciodată nu va fi vreun „rezultat dorit”, în sensul înţeles de sfinţia voastră, atâta timp cât vă îmbrăcaţi în haina nedemnă a neadevărului. „Oricine este din adevăr ascultă glasul Meu” (Ioan 18, 37), zice iarăşi Domnul, iar eu vă zic în numele Bisericii Ortodoxe a Răsăritului: atunci când veţi fi din adevăr şi veţi asculta glasul Sfinţilor Părinţi ai Bisericii de la cele şapte Soboare Ecumenice, abia atunci vom putea ajunge la „rezultatul dorit” despre care vorbiţi. 

In the area of Belkovsky parish in Unalaska Aleutian Diocese, on the “Thin cape”, from the old time there lives a new comer from China – who is called “Sem dock”. This Sem dock, is already advanced in years (50), is now by the grace of God was chosen to the bosom of the Holy Orthodox Church – miraculously, on his own admission, testimony and evidence.

Read the rest of this entry »