Crucea.ro

În ziua de 14 septembrie 1928, acesti doi cuviosi parinti, dupa ce si-au luat cuvenita binecuvântare de la staret, alti proiestosi si de la toti parintii si fratii cunoscuti, au parasit cu regret Sf. Munte Athos si au pornit înapoi spre patria lor, România. Vaporul i-a dus pe aceeasi cale, prin Salonic, Constantinopol (Istanbul), intrând în Marea Neagra, unde i-a surprins o furtuna groaznica, cu valuri uriase care au lovit toata noaptea catargele vaporului. Abia spre dimineata, furtuna s-a mai domolit si desi nu mai trageau nadejde sa scape cu viata, au reusit sa ancoreze în portul Constanta, unde toti s-au mirat cum au scapat cu viata si vamesii nici nu le-au mai facut obisnuitul control. Multumind lui Dumnezeu ca s-a milostivit si i-a izbavit de moarte napraznica, cei doi cuviosi s-au îndreptat spre muntii Neamtului, la aceeasi Râpa a lui Coroi, la bordeiul parasit în urma cu un an. Acolo s-a reîntâlnit cu ieromonahul Pamvu si ceilalti frati ai sai, care s-au bucurat foarte mult de revederea cuviosilor.

Mai târziu, spre toamna, s-a întâmplat ca doi ciobani ce venisera cu turmele de oi la pascut, sa descopere bordeiele lor. Acestia erau din comuna Vânatori-Neamt si se numeau Ioan si Mihai Urzica. Dupa ce s-au cunoscut si s-au împrietenit, cei doi ciobani l-au rugat pe parintele Glicherie sa coboare în sat la ei.

Abia la 6 ianuarie 1929, la Praznicul Botezului Domnului, cei doi cuviosi s-au dus în acea comuna si au slujit sfintirea apei pentru niste credinciosi. De acest lucru a aflat preotul locului, din Vânatori, pe nume Bârliba si a anuntat jandarmii care s-au dus si-au cautat bordeiele la Râpa lui Coroi si i-au arestat pe cei doi. Dupa ce i-au adus la postul de jandarmi din comuna unde au fost batjocoriti cu mare rautate, apoi i-au dus pe jos la Târgu Neamt si ulterior la legiunea de jandarmi din Piatra Neamt, unde li s-au întocmit actele respective si au fost trimisi în fata tribunalului din acel oras. Acesta a fost începutul necazurilor.

La tribunal, cuviosii au fost interogati: pentru care motiv s-au “înfundat” ei în padure, cum se numeste si unde este locul în care se ascund ei. Ei au raspuns drept si curajos, ca toate acestea le-au facut din cauza schimbarii calendarului, mai ales a Sf. Pasti, pe care ei o socotesc fara de lege, iar locul în care s-au retras se numeste “Râpa lui Coroi”. Procurorul, care îi ancheta, a recunoscut ca numele de Coroi este istoric si este chiar numele lui de familie, deci nu considera ca ar constitui o infractiune retragerea lor acolo. Ca urmare, tribunalul i-a pus în libertate si astfel cuviosii s-au întors la bordeiul lor.

În Postul Mare din acelasi an, unii locuitori din comuna Vânatori-Neamt s-au suit la Râpa lui Coroi si l-au luat pe cuviosul Glicherie cu dânsii, la casele lor din comuna ca sa le slujeasca diferite ierurgii si sa-i marturiseasca. Multi dintre acesti sateni îl cunosteau pe parintele Glicherie de când era la Manastirea Neamt sau Pocrov. El a ales casa lui Ion Urzica si a sfintit o camera pe care a transformat-o în paraclis, devenind loc de rugaciune. Multi credinciosi din localitate, chiar si unii calugari veneau acolo la rugaciune.

Preotul Bârliba, auzind acestea, s-a umplut de nestapânita mânie, vazând ca o parte din enoriasii sai îl ocolesc, nu mai vin la biserica satului, vor slujbe dupa stilul vechi si astfel veniturile sale se împutineaza. A mers din nou la postul de jandarmi, i-a convins pe acestia ca cei doi cuviosi sunt dusmanii tarii si socotind ca sunt “aparatorii intereselor nationale”, desi tribunalul nu le gasise nici o vina, au urcat din nou la munte si l-au arestat pe Pr. Glicherie. Dupa ce i-au coborât la post, i-au arestat si pe fratii Urzica. Pe toti, jandarmii i-au pus într-o caruta, împreuna cu alte obiecte de cult si carti confiscate din paraclis si batjo-corindu-i neîncetat si aruncând blasfemii asupra celor sfinte, i-au dus la Piatra Neamt.

Cuviosul David a scapat ca prin minune, deoarece în momentul arestarii el nu era la bordei, ci se afla în padure dupa lemne si culegând bureti pentru hrana. Când jandarmii goleau paraclisul din casa lui Urzica, protopopul locului, fiind chemat de preotul Bârliba, s-a urcat în picioare pe Sf. Masa, mânca din anafora si fuma tigari, uitând ca tot ce batjocorea el, fusese sfintit de sujitori care erau purtatori ai Harului sfintitor.

Cuviosul Glicherie a fost închis timp de trei luni la Piatra Neamt, pâna la proces, deoarece preotii din Vânatori au indus în eroare pe judecatori, spunând ca au de a face cu un preot fals, care nu are hirotonie canonica. La proces, au venit câtiva calugari din Manastirea Neamt, care au declarat ca parintele Glicherie este hirotonisit canonic, are darul preotiei, nu este fals si judecatorul l-a absolvit de orice vina, punându-l în libertate si restituindu-i toate cartile si obiectele de cult confiscate abuziv.

În cursul acestor trei luni de detentie la legiunea de jandarmi din Piatra Neamt, pâna la proces, cuviosul Glicherie a suferit mult, fiind persecutat si batjocorit de jandarmi în toate felurile. L-au dus într-un beci, unde veneau noaptea jandarmii în stare de ebrietate si-l bateau pe rând, pâna oboseau, iar ziua era obligat sa spele pardoseala din încaperi, în timp ce jandarmii se urcau pe spatele lui sau îl bateau cu cruzime, încât peretii erau plini de sângele cuviosului.

Potrivit hotarârii tribunalului din Piatra Neamt, care l-a eliberat, cuviosul Glicherie a fost oprit de a se mai întoarce în padure, la bordeiul sau. De aceea, el a ramas în Tg. Neamt, în casa brigadierului silvic V. Gârleanu si numai cuviosul David mai traia în coliba de la Râpa lui Coroi. Pe când locuia cuviosul în Târgu Neamt, a primit doua carti scrise de parintele Arsenie Cotea din Sfântul Munte Athos, “Biciul împletit” si “Trâmbita sihastrilor”, de care am amintit anterior. Cineva a anuntat însa autoritatile, care au facut perchezitie si gasind cartile, l-au acuzat pe parintele Glicherie de propaganda ostila si întarâtarea poporului împotriva schimbarii calendarului, spunând ca acele carti ar fi fost tiparite chiar de el, în tara. Pâna la sosirea jandarmilor care trebuiau sâ-l aresteze, cuviosul a reusit fuga pe o alta usa, dezbracat si descult prin zapada si s-a ascuns în alta casa. Jandarmii i-au arestat atunci pe brigadierul silvic, Vasile Gârleanu si pe sotia sa. A doua noapte, în urma denuntului venit de la un calugar, jandarmii au venit din nou la casa brigadierului, dar de data aceasta era organizata o paza si la semnalul primit, parintele Glicherie a fugit din nou. Descinderi de acest fel, pentru prinderea “inamicului” erau organizate nu numai în zona Târgu Neamt ci si la Piatra Neamt, Iasi si Bacau, unde se presupunea ca ar activa el.

La Boboteaza, s-au coborât din munte în comuna Vânatori si cuviosii Pamvu si David. Parintele Pamvu a slujit Aghiasma Mare în casa lui Urzica, iar parintii Glicherie si David la Vasile Gârleanu. Abia se încheiase sfânta slujba si au aparut jandarmii. Dar la semnalul clopotului stiut, cuviosul Glicherie s-a ascuns în podul casei, iar gazda a dus Aghiasma în alta camera. Jandarmii controlând n-au gasit persoana cautata, dar au vazut vasul cu aghiasma si au întrebat: “Ce este asta? Unde e preotul?” gazda a raspuns foarte întelept: “El înca n-a venit, noi am pregatit totul si-l asteptam!” Aceasta fiind situatia, jandarmii au plecat.

În anul 1929, praznuirea Sf. Pasti dupa calendarul nou, cadea în duminica a doua din Postul Mare. Din aceasta pricina s-a produs o mare tulburare sufleteasca printre crestinii ortodocsi români. Mari scriitori si teologi chiar, cum ar fi: Nae Ionescu, Nichifor Crainic, Gheorghe Racoveanu, Nicolae Lupu si altii au declarat public ca “Sf. Sinod este schismatic”. De aceea, s-a hotarât praznuirea Sf. Pasti dupa calendarul nou. Seful Partidului National taranesc, de confesiune greco-catolica (numita si “unita cu Papa”), a anuntat ca preotii si episcopii care n-au serbat Sf. Pasti pe stil nou, sunt liberi sa-l praznuiasca pe stil vechi, iar scolile, armata si functionalii de stat sa fie liberi de ocupatia lor în acele zile. Deci s-a întâmplat ca în foarte multe localitati Sfintele Pasti s-au serbat de doua ori, chiar si clericii savârsind aceasta greseala.

În iarna lui 1930, înainte de Nasterea Domnului, jandarmii influentati tot de preotii pe stil nou, i-au arestat din nou pe cuviosii Glicherie si David în Târgu Neamt si i-au dus tot la Piatra Neamt, unde au fost tinuti 10 zile în arest. Au reusit însa sa scape în ajunul Bobotezei, au venit la Târgu Neamt si parintele Pamvu i-a ascuns la Humulesti, într-un stog de fân, pâna a trecut furtuna. Au slujit Botezul Pomnului în casa brigadierului Gârleanu, iar parintele Pamvu a sfintit Aghiasma Mare la o fântâna, lânga un pârâias, în timp ce la slujba de la biserica satului n-au participat decât trei oameni si câtiva jandarmi. Lânga fântâna unde se sfintea apa, s-au tras trei focuri de arma dupa datina strabuna, apoi toti credinciosii s-au împrasiat si au disparut. Jandarmii, au auzit focuri de arma, au venit la fata locului, dar n-au mai gasit pe nimeni, observând numai urme de încaltaminte pe zapada. Sfintele Pasti în acel an, 1930, cuviosii parinti le-au sarbatorit asa cum se cuvine, dupa rânduiala dreptslavitoare, într-o poiana din padure, alaturi de o multime mare de credinciosi, dupa care s-au deplasat în sat, pentru a oficia Sfânta Liturghie.

În toamna anului 1930, cuviosul Glicherie a plecat la Ierusalim însotit de câtiva crestini, iar cuviosul David a ramas în Vânatori sa observe evolutia evenimentelor în privinta schimbarii calendarului. În Ierusalim au ajuns în octombrie si au stat acolo 6 luni, pâna dupa învierea Domnului. S-a închinat la toate sfintele locului si a slujit la Betleem de Nasterea Domnului dupa stilul vechi, caci acolo ca si la Sf. Munte si în Rusia, toate slujbele se tineau dupa calendarul iulian. La Ierusalim slujea în fiecare sâmbata noaptea chiar pe piatra Sf. Mormânt, împreuna cu un episcop, un preot grec si unul rus. În celelalte zile ale saptamânii, slujea la diferite biserici si manastiri. A doua zi de Sfintele Pasti, cuviosul Glicherie a mers la Patriarhul Damianos pentru binecuvântare, respectând un vechi obicei al locului, care spunea ca toti clericii si multi dintre pelerini, sa salute pe patriarh si sa primeasca binecuvântarea cu ocazia acestui mare si slavit paznic. Acolo s-au întâlnit cu un preot delegat de Patriarhia româna si alti doi preoti închinatori, care l-au invitat sa slujeasca împreuna, dar cuviosul a refuzat spunând ca el nu slujeste cu cei ce urmeaza calendarul nou, gregorian.

Odata, un responsabil bisericesc, i-a cerut un document care sa-i confere dreptul de a sluji la Sfintele Locuri. El a raspuns ca nu poseda un astfel de document, dar ca este urmator fidel al vechiului calendar. A primit deci permisiunea sa slujeasca, astfel: Luni – la biserica Sfintilor Arhangheli, marti – la biserica Sfântului Ioan Botezatorul, miercuri – la Sfântului Nicolae, joi – la Sfintilor Apostoli, vineri – la Sfântul Haralambie. La sfârsitul saptamânii, cuviosul slujea sau asculta Sfânta Liturghie la Sfântul Mormânt; sâmbata noaptea, apoi duminica dis-de-dimineata în biserica Patriarhiei si mai târziu la alta biserica.

Din Ierusalim a mers si la Manastirea Sfântului Sava, unde a stat o saptamâna, amintindu-si printre altele de peisajul si clima foarte arida, care faceau ca multe vulpi sa vina din valea ce înconjura manastirea sa primeasca de la calugari coji de pâine.

De Sf. Pasti, cuviosul Glicherie a slujit la manastirea ruseasca împreuna cu episcopul rus Anastasie, cel din urma chiriarh rus al Arhiepiscopiei Basarabiei, în Chisinau. Dupa aceasta a parasit Ierusalimul. Dorea sa revina în tara, dar nu-i ajungeau banii de drum. A rugat-o pe o doamna ce venise la închinare din Bucuresti sa-i împrumute suma necesara, pe care urma sa i-o restituie în tara. Doamna însa a spus ca nu are destui bani. L-a ajutat atunci arhiereul care fusese duhovnicul lui în Postul Mare, care i-a dat bani hrana si l-a însotit pâna la vapor, în portul Jaffa.

Pe vapor a avut loc un incident în care a fost implicata doamna din Bucuresti, care reclama ca i se furase o mare suma de bani. Cuviosul Glicheiie a spus însa ca doamna nu avusese bani Ia Ierusalim. Curând dupa aceea tot pe vapor, s-au gasit acei bani si mare a fost rusinea româncei sa recunoasca faptul ca a avut bani dar n-a vrut sa-l ajute pe parintele Glicherie, la mare nevoie.

La Constantinopol au trecut prin alte necazuri, pe care le-au trecut cu ajutorul lui Dumnezeu si a unor autoritati sau localnici, care i-au întarit cuviosului Glicherie convingerea ca de multe ori, necredinciosii fac faptele legii si sunt mai buni la suflet decât credinciosii sau cei ce se pretind a fi buni crestini. Pentru ca erau în tranzit, toti calatorii care aveau bilet pentru Constanta, fara escala, trebuiau sa se transfere pe un vapor românesc, fara a intra pe teritorul turcesc. Barcagiul care a fost angajat sa faca transfeml era un grec care a vrut sa-i însele, cerând o suma dubla ca pret si în plus ducându-i în vama turceasca, unde nu ar fi trebuit sa ajunga pentru ca ar fi platit taxe vamale mari. Incidentul s-a rezolvat de catre un politist turc, care l-a pedepsit pe barcagiul grec si a înapoiat banii luati în plus românilor, facilitându-le totodata obtinerea vizelor de tranzit care le-au permis sa viziteze orasul în timpul care mai ramasese pâna la plecarea vaporului românesc.

În oras, au vizitat marea biserica Sfânta Sofia si alte biserici, cu ajutorul unui arhimandrit de la biserica bulgareasca, iar la biserica Sfintilor Apostoli au fost condusi de un batrân turc, care n-a vrut sa primeasca plata, spunând ca un adevarat crestin ca doreste plata cereasca si nu pamânteasca.

Cu vaporul, cuviosul Glicherie a ajuns la Constanta, apoi cu trenul la Târgu Neamt si s-a stabilit pentru o vreme în comuna Radaseni, în judetul Suceava, unde credinciosii doreau sa construiasca o biserica în care sa se slujeasca pe stil vechi. Era în anul 1931. Biserica a fost terminata si sfintita la 8 mai 1932. În acel an 1931, s-au mai construit biserici noi si la Brusturi (jud. Neamt), Urecheni-Neamt, Râsca, Bogdanesti si Draguseni (jud. Suceava) si Bals (jud. Iasi).

La sarbatoarea Sf. Apostoli, a luat parte la hramul bisericii din Radaseni. A doua zi dupa hram, toti credinciosii care au participat au fost dusi la Prefectura; în lipsa lor, preotul satului a chemat jandarmii si s-au înteles sa-l aresteze pe parintele Glicherie. Ca iscoada a fost trimis primarul, sa vada cine a mai ramas în casa unde locuia cuviosul, anume gospodaria lui Vasile Onofrei, pe care jandarmii au înconjurat-o. Simtind si vazând un capitan de jandarmi care a intrat în curte, cuviosul Glicherie a vrut sa fuga prin spatele casei, dar acolo erau deja jandarmii, care l-au prins pe când vroia sa sara un gard de sârma. Gardul însa era subred si n-a rezistat sub greutatea oamenilor si s-a darâmat provocând o busculada ce a stârnit mânia jandarmilor care s-au razbunat pe cuviosul Glicherie si l-au batut crunt, cu picioarele si patul pustii. Apoi l-au ridicat de la pamânt si au vrut sa-l treaca pe sub gardul de sârma, dar între timp, Vasile Onofrei s-a întors acasa. Vazând pericolul, a încercat sa-l scape pe cuvios, dar un jandarm a îndreptat arma spre el amenintându-l, iar ceilalti jandarmi au tras focuri de avertisment în aer, deoarece se mai apropiau de locul învalmaselii si niste femei. Vasile Onofrei a prins arma jandarmului si i-a smuls-o din mâna, iar acesta n-a putut sa riposteze fiind atacat de o femeie, Ana Grecu, cu o furca de fier.

Focurile de arma trase de jandarmi în aer, au atras si pe alti sateni la locul faptei, asa ca jandarmul s-a multumit sa ia furca din mâna femeii si sa fuga cu ceilalti jandarmi, care în graba aceea au arestat un calugar si un batrân din sat, pe care i-au dus în bataie la post, crezând ca unul din ei poate fi cuviosul Glicherie. Dar acolo vazând ca s-au înselat, jandarmii s-au întors la casa unde credinciosii îl luasera pe cuvios, pentru a-l îngriji, în urma ranilor numeroase. Pe cale, s-au întâlnit cu alti jandarmi care veneau de acolo si au navalit cu totii la poarta casei, ca sa intre cu forta în ograda. Poarta fusese încuiata de niste femei, iar când jandarmii au vrut sa sara gardul, au fost loviti cu pari de lemn de catre acestea, inclusiv capitanul primind o lovitura, care le-a mai temperat elanul. Dupa retragerea jandarmilor, multi sateni s-au dus la Primarie sa reclame abuzurile si ilegalitatile savârsite de oamenii legii. Acolo a venit si capitanul jandarmilor, care le-a cerut sa înapoieze arma în schimbul eliberarii calugarului, si a batrânului arestati din greseala. Arma însa a ramas la Vasile Onofrei, înca o saptamâna.

Gheorghe Vanau