Crucea.ro

Iata o fotografie de la sarbatoarea Nasterii Domnului de la Betleem anul acesta, de la unul dintre crestinii nostri care se afla acum acolo.

Pina acum, e limpede ca fata de alti ani, sarbatorile publice traditionale au fost pur si simplu limitate de politia locala, din pricina razboiului. Luminile nu au fost aprinse, paradele copiiilor oprite, circulatia permisa doar in perimetre bine determinate. Slujbele insa nu au fost afectate, Slava Domnului.

Slava Domnului pentru aceasta zi minunata! Sa ne gindim cu gindul cel bun la cei binecredinciosi care nu au avut azi parte de bucuria unei slujbe intr-o biserica ortodoxa, fiindca sint printre straini. Sa ii dam slava lui Dumnezeu pentru cei care au petrecut pina la capatul postului Nasterii Domnului, luptindu-se cu slabiciunile si ispitele.

Va doresc tuturor sa va intariti pe drumul catre mintuire!  Multa sanatate si rabdare duhovniceasca!

THE HOLY ORTHODOX METROPOLIS OF BOSTON

ENCYCLICAL FOR THE NATIVITY OF OUR SAVIOUR
by His Eminence Ephraim, Metropolitan of Boston

In the Name of the Father, and of the Son, and of the Holy Spirit.
My Beloved Orthodox Christians:

Perhaps because of my sickness and my occasional inability to express my thoughts clearly – especially after my stroke – one of my favorite sermons is the one given by Saint Gregory Palamas on the feast day of the Entry of the Theotokos into the Temple, celebrated on November 21. In this sermon, the Saint explains that when one is dealing with things divine, it makes no difference whether one is a good speaker or a poor speaker when trying to explain the acts of God. In either case, the speaker will fall far short of his goal.
As the Saint says, “If one were to attempt to touch the stars, it would not make any difference whether you were tall or short – you would still fail. And if one were to attempt to describe things that pass understanding, it would not make any difference whether you were well-educated and eloquent, or if you were unlettered and a simpleton – you would fail nonetheless.”
The same is true when one seeks to explain the mystery of the Nativity of our Saviour. All explanations fail.

Read the rest of this entry »

Puteti citi aici Pastorala de anul trecut a IPS Vlasie de la Mitropolia Slatioara la Nasterea Domnului nostru Iisus Hristos.

Enciclica pentru anul acesta Sinodului in Rezistenta din Grecia.

Calendarul ortodox pentru anul 2009 este disponibil online pe pagina revistei Catacombele Ortodoxiei.

Vasile Bancila

Reforma calendarului*

Reforma calendarului a produs in sufletul taranului o revolutionare religioasa, una etnica si una practica, biologica. O revolutionare religioasa, fiindca adevarata conceptie populara nu face deosebire intre religie si calendar, prin urmare poporul crede ca, in cazul de fata, s-a schimbat religia. “Ne luam dupa pagani”, spune poporul, pentru care e paganesc orice e in afara de religia lui mostenita. O revolutionare etnica, fiindca poporul vede ca se inlatura traditiile stramosesti, ca sufleteste e despartit de inaintasii sai, care intotdeauna pentru taran sint o realitate formidabila. Si cum tot procesul etnic la popor se tese din traditii, iar poporul este adevaratul creator al etnicului, se intelege ca o atacare a traditiei in popor duce la o criza a realitatii etnice. “Ne pierdem neamul, ne luam dupa nemti”, spune si aici poporul, pentru el “neamt” fiind un termen al notiunii “apusean”. In sfarsit, o revolutionare biologica, cea mai putin grava dar totusi serioasa, fiindca ii complica disciplina muncii si ii cere un efort de acomodare. Iar toate aceste efecte la un loc duc la o revolutionare integrala, in masura in care-i angajeaza metafizica lui. E o spargere a structurii si complexului sau de dispozitii fata de viata, prin urmare un inceput de revolutie metafizica, o pierdere a rosturilor, “o stricare a lumii”, cum se exprima insasi taranii.

Read the rest of this entry »

Haitele populare emancipate manjesc sarbatoarea. Birourile judiciare si dispensarele medicale au intotdeauna de lucru dupa sarbatori. Ziua divinitatii si ziua triumfului generalului se transforma in ziua viciului. Sarbatorile au devenit deci sau inclina sa devina astazi pseudosarbatori.

Cit e de adevarata, din nefericire, aceasta afirmatie se vede si din faptul ca oamenii tind acum sa niveleze sarbatorile, sa le serbeze la fel, Pastile ca si Craciunul, fara sa adanceasca inalta si specifica feerie spirituala pe care o cuprinde fiecare sarbatoare; ori din sincretismul crescan, acum manifestindu-se tendinta de a amesteca sarbatorile si obiceiurile, de a face pom de Craciun, de a serba de doua ori aceeasi sarbatoare, una ortodoxa, alta catolica; ori din lipsa de halo spiritual al sarbatorilor actuale; odinioara oamenii se pregateau pentru serbari, marindu-si receptivitatea sarbatoreasca, pentru ca apoi sa traiasca ecourile. Acum sarbatoarea vine si dispare ca un tren rapid, din care calatorii nici nu au timp sa coboare. Devine o amintire inainte de a fi venit. Putem deci pronunta cuvintele: declinul sarbatorii! Atit al sarbatorii concrete, cit si al principiului sarbatorii, ceea ce e inca si mai grav. Cine ar privi obiectiv, oarecum din afara, infatisarea de astazi a omenirii ar fi izbit de acest fapt ca oamenii istoriei actuale nu sunt in stare sa creeze sau sa valorifice sarbatorile, spre deosebire de alte epoci istorice. Omul de azi sufera de impotenta festiva, pe cind omul vechi se caracteriza prin capacitate festiva.

Vasile Bancila, fragment din Declinul Sarbatorii, Gandirea, XV, nr. 5, mai 1936, p. 229-237

publicat si in volumul Duhul Sarbatorii, aparut in 1996 la Editura Anastasia

Nota: O intrebare complementara este pusa pe pagina proortodoxia, drept pentru care vom reveni cu un alt fragment din Vasile Bancila, din articolul Reforma Calendarului, aparut in decembrie 1924, inainte de primul Craciun sarbatorit in afara Ortodoxiei.

Furia acumulata de decenii de israelieni si palestinieni se va dezlantui in chip infernal.

O moschee din teritoriile ocupate a fost distrusa azi de bombele israelienilor, care sustin ca era folosita ca depozit de armament. Peste 400 de palestinieni morti in Gaza si nimic nu pare ca va mai opri vreodata acest tavalug al mortii. Hamas continua atacurile cu rachete si mortiere. Cei care isi imagineaza ca acest conflict se va ispravi ca invazia din Liban (2006) sint optimisti*. Israelul nu se va mai opri de aceasta data. Si, se pare, nici palestinienii.

Evident, Ierusalimul “simte” iminenta unui razboi final. Israelienii, care au in alerta 12.000 de politisti in nord si Ierusalim, au hotarit ca in moscheea Al-Aqsa sa nu mai aiba acces decit barbatii peste 50 de ani si femeile, pentru a evita forta unei posibile revolte. Masura aproape inutila: in Ierusalim au izbucnit deja confruntari intre palestinieni si politie.

Doua surse pentru mai multa informatie, aici, aici si aici.

Nota:

* Spun optimisti fiindca, fara sa ezit, am sentimentul ca acest episod incheie epoca conflictelor “surde” si pune inceputul… sfirsitului.