Crucea.ro

John S. Romanides:

The Ecclesiology of St. Ignatius of Antioch

The ecclesiology of St. Ignatius rests exclusively and harmoniously upon the biblical teaching concerning salvation and its appropriation. The resurrected flesh and blood of God (Ign. Rom. 7; Eph. 1) is the only source of immortality, of unity with each other in Christ, and of power to struggle for selfless love and simultaneously defeat the devil. Salvation is not magical. God Himself saves those who gather together in the life of selfless love with their clergy epi to auto. The visible Church is composed of those only who continuously share in the corporate eucharistic life. This life of selfless love for God and neighbor is an end in itself. Good works are not, therefore, performed for utilitarian motivations as part of a divine-human business, but rather are expressions of the struggle for selfless love, as well as a most effective weapon against Satan. God has no need of man’s acts of charity. It is man who needs good works, prayer and fasting as a spiritual exercise for selfless love and as an effective means of remaining attentive and spiritually alert against the attacks of Satan. Justification by faith alone is a non-biblical myth (Eph. 6:11-17) of sentimental magic based on the false presupposition that salvation is primarily and essentially a matter of divine internal psychology. Beyond the life of unity centered in the corporate Eucharist as an end in itself there is no Church and only God can know if there is any salvation. Where the Church is not locally manifested and being formed by God epi to auto there is the rest humanity being carried to and fro by the prince of this world. “I pray not for the world, but for them which Thou hast given me.” (John 17:9)

Read the rest of this entry »

Firea omeneasca a fost minunat intocmita de Dumnezeu, si pentru rezidirea ei a fost nevoie de un mijloc mai presus de fire – intruparea Fiului lui Dumnezeu, vietuirea Lui pe pamint, minunile fara numar, invatatura dumnezeiasca, Patimirile, moartea si Invierea. Chipul cel cazut al lui Dumnezeu, care e mai de pret decit lumea toata, a fost pricina acestei purtari de grija dumnezeiesti mai presus de fire. Inteleg oamenii acest lucru? Putini pricep si inteleg, de aceea si traiesc multi in chip nevrednic, parca la nimereala, fara a se gindi la inaltul scop al chemarii crestinesti…

 Din Ultimele insemnari, Editura Sophia & Editura Cartea Ortodoxa 2006, pag. 99

In ianuarie, raposatul patriarh Alexei al II-lea anunta ca implinirea a 100 de ani de la adormirea intru Domnul a sf. Ioan de Kronstadt va fi evenimentul central al ortodoxiei ruse in 2008, insa moartea lui a schimbat oarecum aceasta perspectiva.

Iata aici un site in limba romana dedicat Sf Ioan de Kronstadt, care ofera si unele din scrierile sfantului:

“Owing to my old age (79 years) each day represents God’s special grace, each hour and every minute: my physical strength has become exhausted, but in compensation my spirit is brisk and burns toward my beloved Bridegroom, the Lord Jesus Christ. How many pledges of grace from God have I received and am receiving; I trust this will also be in the future life, after death; while death is a birth unto life everlasting, but God’s mercy and love of mankind. God be praised! Fifty-two years of my priesthood have passed by God’s grace and mercy; I am still alive, although ailing. For so many years of blessed priesthood I shall be unable to thank the Lord, One in the Trinity. I served as I could, as I was able, and tried to do my best, but I made mistakes, was unwell, was strongly attracted by the enemy. Cover up, O Lord, all my sins with Thy mercy! What shall I render unto Thee, O Lord, that Thou hast granted me the mercy to have been born and brought up in the Orthodox Faith and Church and in our dear, priceless homeland, Russia, in which the Orthodox Church has been implanted from remotest times. I thank and praise Thee, the best I can, by Thy grace! Lord, there are no words in the human tongue worthy to thank Thee for all those countless blessings, revealed by Thy goodness to me, a sinner, throughout the course of my life, which has passed before Thy Face, Gracious Father! Even until now, already the seventy-ninth year hast Thou protected and saved me daily, and now especially, because of my enemies, seeking to swallow me up for the reason that I am Thy servant, though an unworthy one. But grant unto me, O Lord, the grace to thank Thee perfectly and to achieve a pure life, created for me through penance; grant that I may avoid the deceptive attractions of multifarious sin, which battles against me and wants to steal me away from Thee. Grant me to glorify Thee, loudly, loudly in this godless world.”

For the source and more here.

Zis-a un batran : de-ti vei aduce aminte de cel ce te-a necajit sau te-a necinstit sau te-a pagubit, dator esti sa-ti aduci aminte de el ca de un doctor trimis de Hristos si sa-l ai pe el ca un facator de bine, ca insusi necazul tau insemneaza ca-ti boleste sufletul. Ca de nu boleai, nu patimeai. Deci, dator esti sa multumesti fratelui si sa te rogi pentru dansul, ca prin el cunosti boala ta si vei primi cele de la el ca pe niste doctorii trimise de la Iisus. Iar de te scarbesti asupra fratelui, zici ca si lui Iisus : nu voiesc sa primesc doctoriile tale, ci voiesc sa putrezesc intru ranile mele. Deci, cel ce voieste sa se vindece de ranile cele sufletesti, dator este sa sufere cele ce sint aduse de doctor, in orice chip ar fi. Caci nici celui ce boleste trupeste nu-i pare bine sa se taie sau sa se arda, sau sa aiba curatenie, ci cu greata isi aduce aminte de acestea. Insa incredintat fiind, ca este cu neputinta in alt chip a se izbavi el de boala, decat prin acestea, le sufere cu vitejie, multumind doctorului si stiind ca prin greata se va izbavi din indelungata boala. Fier arzator de bolnavi ai lui Iisus este cel ce te necinsteste sau te ocaraste, dar te izbaveste de slava desarta. Curatenie a lui Iisus este cel ce iti aduce tie paguba sau ocara, dar te izbaveste de lacomie. De fugi de ispita folositoare, fugi de viata vesnica. Caci cine a daruit Sfantului Stefan atata slava, pricinuita lui de cei ce l-au improscat cu pietre, daca nu rabdarea ?

Vladica Averchie de Jordanville:

„Sarea ne pătrunde”

Semnul apropierii sfârşitului

La un centenar de la dreptcredinciosul sfârşit al Sfântului Ierarh Ignatie (Brianceaninov)

Vremurile noastre se aseamănă cu vremurile din urmă – „sarea ne cuprinde”. Păstorii Bisericii au rămas cu o înţelegere a creştinismului slabă, întunecată, confuză. O falsă înţelegere după buchie, distrugând viaţa duhovnicească în societatea creştină, distrugând creştinismul, care este faptă, nu buchie. Trist este să vezi, cui i-au fost încredinţate şi pe ce mâini au căzut oile lui Hristos, cui i-a fost încredinţată păstorirea şi mântuirea lor ! Apar „lupii îmbrăcaţi în blană de oaie”, recunoscuţi după faptele şi roadele lor. Toate acestea, însă, se petrec cu îngăduinţa Domnului. „Cei ce vor fi în Iudeea, să fugă la munte!” Cu un secol în urmă prin aceste cuvinte a caracterizat viaţa Bisericii timpului său marele luminător şi scriitor duhovnicesc – îndrumătorul vieţii creştin-ortodoxe, Sfântul Ierarh Ignatie (Brianceaninov), a cărui prăznuire o cinstim în acest an 1967 ( + 30 aprilie 1867).
Oare nu suntem noi în zilele noastre mai în drept ca oricând să repetăm aceste aspre prevestitoare cuvinte? Ori, anume în această privinţă – a totalei decăderi moral-duhovniceşti, ajunsă, se pare, până la limita extremă în acest din urmă veac, mai ales de la prăbuşirea catastrofală a Patriei noastre, Rusia, cu adevărat am ajuns departe. E un ”progres” întristător, vădind clar apropierea sfârşitului potrivit cuvintelor pline de dumnezeiască înţelepciune ale Episcopului Ignatie.
Încotro s-o apucăm, dacă cei cărora le sunt încredinţate sufletele oamenilor, le călăuzesc nu spre mântuire, ci spre pierzanie veşnică?!

Read the rest of this entry »

The All-Russian Church Council in Moscow in 1917-1918 gave the Russian Orthodox Church a firm canonical basis for the life of the Christian Church in an antichristian state.

Patriarch Tikhon anathematized (1/19/1918) the Soviet Government while the ideology-minded State whose aim was the reconstruction of the whole life of Russia on an atheistic and materialistic basis was still in statu nascendi (in a state of being born). This anathema was confirmed by the All-Russian Church Council (1/28/1918).

While acknowledging in principle the impossibility and undesirability of a separation of Church and State, nevertheless Patriarch Tikhon and the Council, by their anathema, separated the Russian Orthodox Church from the new godless antichristian Soviet State. By anathematizing only this form of civil government, the Patriarch and the Council established the fact of the incompatibility of the power of the true Christian Church with the power of the spirit of antichrist.

Read the rest of this entry »

Cel întru sfinţi Părintele nostru Modest, patriarhul Ierusalimului, s-a născut din părinţi ortodocşi, în oraşul Sebastia. Tatăl său se numea Eusebiu, iar mama lui Teodula era stearpă. La rugăciunea celor doi soţi, Dumnezeu le-a dat un fiu, pe acest mare părinte, după 40 de ani de împreună-vieţuire. După naşterea acestui mare părinte, tatăl său a fost pârât lui Maximian că este creştin. A fost legat şi închis în temniţă. Când a auzit Teodula s-a dus şi ea la închisoare cu copilul. Acolo, rugându-se amândoi Domnului, şi-au dat în pace, în mâinile îngerilor, duhurile lor, şi au fost mucenici prin voinţă. Paznicii închisorii i-au găsit morţi, iar pe copil viu între ei. L-au luat şi l-au dus lui Maximian. Copilul era de cinci luni. Văzând Maximian că e frumos şi plăcut, l-a dat unui senator să-l crească bine, ca să ajungă vrednic să slujească lui Zeus. Pe când era crescut de acela, fericitul Modest a aflat cine i-au fost părinţii şi că au murit pentru Hristos. La vârsta de 13 ani a dat peste un dascăl creştin. Acesta l-a învăţat dreapta credinţă şi s-a lipit fericitul cu tot sufletul de ea. Avea însă o durere, că trăieşte cu elinii.

Read the rest of this entry »

Dintre aceşti sfinţi mucenici, Sebastian a făcut parte din senatul roman pe vremea împăraţilor Diocleţian şi Maximian. Era de loc din oraşul Milan şi a adus pe mulţi la dreapta credinţă. Marcelin şi Marcu, fraţi buni şi oameni cu vază şi în privinţa neamului şi în privinţa bogăţiei, au stat închişi” în temniţă vreme îndelungată; au fost supuşi la multe feluri de chinuri şi era să li se taie capetele.

Read the rest of this entry »

Greek Enchiridion: A Concise Handbook of Grammar for Translation and Exegesis

Συγκριτικὴ μελέτη μεταφράσεως ὅρων τῆς Ὀρθοδόξου  θεολογίας ἀπὸ τὴν ἑλληνικὴ στὴν ἀγγλικὴ γλῶσσα

A Study of English Orthodox Theological Terms  Compared to the Original Greek

sursa: Greek Orthodox Old Calendarist group

Un volum (in limba engleza) de studii despre Bisericile Rasaritului, publicat in 2007 de editura Blackwell. Editor Ken Perry. Disponibil integral online. 554 pagini.