Crucea.ro

International Herald Tribune semnaleaza o crestere spectaculoasa a publicatiilor ortodoxe din Rusia. Cele citeva mii de site-uri si citeva sute de ziare, radio-uri si posturi de televiziune configureaza un peisaj pe care gazeta americana (versiunea “globala” a cotidianului New York Times) il asociaza cu un soi de renastere religioasa. Deunazi, The Economist adauga niste tuse dramatice acestui peisaj, accentuate de Russia Today, care descriau angoasele societatii seculare, anticipind o criza a presiunilor exercitate de religie asupra “societatii civile”.

Jurnalistii citati de IHT au insa o perspectiva mai relaxata: “Biserica a devenit o componenta a ritualului public. Vedetele trebuie sa fie credincioase, sa mearga la biserica, sa aiba icoane si sa mearga la in pelerinaje in locuri ca Optina sau Valaam, apoi sa vorbeasca tuturor despre asta.” spune redactorul sef al unei gazete glamour din Rusia” Editorul celei mai influente gazete ortodoxe, Foma, spune ca “presa e mult mai atenta la acest subiect, asta e o schimbare.[...] (insa) vreau sa fiu realist. Mi-e limpede ca societatea nu se schimba atit de usor si atit de repede.”

Articolul descrie o situatie oarecum similara cu cea din Romania, unde, in afara unor redactii care isi exprima suculent ateismul, presa traditionala consuma relaxat subiecte de orientare religioasa (pe cele mai multe, desigur, tabloidizindu-le). Asta nu inseamna ca Ortodoxia patrunde in chip mintuitor in vietile oamenilor. Ca sa pastrez un soi de “marja de eroare” ar trebui sa spun ca am dubii serioase ca media poate transmite informatie cu adevarat folositoare duhovniceste. Cred ca e de-a dreptul exclus sa se intimple asa ceva. Evident, acest blog nu face exceptie :) “Adevarata credinta e o taina, un dar al lui Dumnezeu, iar nimeni vreodata n-o va descoperi citind carti (publicatii, n.n.) sau pe Internet“, spune un monah care are, el insusi, o prezenta pe notabila pe Internet.

In epoca postcomunista, ca si noi, rusii consuma mai multa religie in media. Asta, din pacate, transforma ceea ce oamenii numesc Ortodoxie intr-un produs de consum. Cu ceva mai mare cautare, e adevarat, dupa cum o exprima jalnic si frenezia produselor media dedicate “Sarbatorilor de iarna“.  Dar fara vreo lucrare mintuitoare, ci poate chiar dimpotriva.

Constantine Cavarnos

Arhitectura bisericii bizantine*

Patru arte sacre majore ale Bisericii Ortodoxe pot fi distinse. Acestea sunt: arhitectura, iconografia, imnografia şi muzica. Le numesc „arte majore” pentru că ele sunt în chip distinctiv mai importante decât altele, precum sculptura în piatră şi cioplirea lemnului. Sculptura în piatră este redusă la lucruri precum detalierea coloanelor (capiteluri şi baze) si la decoratiile de deasupra intrarilor, dandu-le un aspect de broderie. Biserica Ortodoxă nu foloseşte statui, deoarece, psihologic, într-un context religios, ele ar aminti de idolii păgâni, care erau sculptaţi. În loc de imagini tridimensionale ale personajelor sfinte, se folosesc cele bi-dimensionale, icoanele, făcute de o altă artă, anume iconografia sacră. Cioplirea în lemn este restricţionată în biserica ortodoxă către împodobirea iconostasuluim a tronului episcopal, a amvonului, a suportului de icoane din naos (proskynetária) şi a pupitrului pentru cărţile cantorilor (analógion).

Read the rest of this entry »

Revista La Voile publica in nr 5/2007 un dosar dedicat reformei calendarului iulian, care contine (de fapt este alcatuit din) doua documente pe care le socotesc interesante pentru arhiva noastra. Contextul in care sint publicate, sursele si chiar documentele in sine sint din categoria celor favorabila schimbarii calendarului si tocmai de aceea mi se par oarecum relevante pentru intelegerea mai buna a contextului in care s-a petrecut aceasta tulburare. Titlul dosarului publicat este: Ekklesia / le Calendrier :

a. La Réforme Hémérologique Orthodoxe roumaine, étude de chronologie & d’hémérologie, par le dr. Basile Gheorghiu*, professeur à la Faculté de Théologie de Cernautzi, 1929 (fac-similé intégral)

b. Le Nouveau Calendrier des Églises Orthodoxes Orientales, par le professeur M. Milankovitch, de Belgrade (1924)

Read the rest of this entry »

Profesorul Maksim Trpkovic a jucat un rol fundamental in revizuirea calendarului iulian (impreuna cu profesorul Milutin Milanković). Trpkovic a murit in 1924.

Iata aici un articol, scris de M. Mijatovic* si de V. Trajkovska, care exploreaza contributia lui la aceasta reforma. Articolul Maksim Trpkovic and the reform of the julian calendar are ca apendice decizia din iunie 1923 a congresului de la Constantinopole de a revizui calendarul iulian.

Un al doilea articol, Reform of calendar: Maksim Trpkovic and Milutin Milankovic, de V. Trajkovska, continua tezele din articolul anterior, subliniind ca munca profesorului Trpkovic a fost mai degraba neglijata de cei care ii atribuie meritele revizuirii calendarului iulian exclusiv profesorului Milankovic. Ca si in articolul anterior,  si acesta contine citeva informatii interesante despre contextul organizarii congresului din 1923 de la Constantinopole.

Al treilea si cel din urma articol citat aici se refera la un document din arhivele Bisericii Sirbe, in care Jovan Zivkovic, insarcinat in anii 20 sa predea in mediul teologic cursuri despre calendar, analizeaza stadiul reformei propuse de Trpkovic. Articolul este pus la dispozitia comunitatii stiintifice de Veselka Trajkovska si contine scrisoarea lui Zivkovic in facsimil.

Read the rest of this entry »

Cultul eroului, boala sfintei noastre lupte

Episcopul Photios de Marathon

In acest articol, autorul revine la cultul eroului, dupa el, unul din principalele rele ale miscarii ortodoxe traditionaliste. Textul va interesa in cele din urma toata lumea, caci acest cult al eroului se regaseste aproape peste tot. Autorul este secretarul sinodului Adevaratilor Crestini Ortodocsi din Grecia, principala biserica veterocalendaristica greaca, prezidata de Chrysostomos II al Atenei. “Nu va nadajduiti spre boieri, spre fiii oamenilor, intru carii nu este mantuire”. Ps. 145:2 Nu trebuie sa acordam incredere absoluta oamenilor pentru mantuirea noastra, oricare ar fi rangul lor. Fiinta umana este schimbatoare. Astazi ei sunt sfinti, maine apostati. Astazi pacatosi, maine drepti.
Trebuie sa avem incredere absoluta in Dumnezeu, si in El sa punem nadejdea mantuirii. ” Fericit este caruia Dumnezeul lui Iacov este ajutorul lui, nadejdea lui spre Domnul Dumnezeul lui ” (Ps. 145:5) Oamenii sunt adesea nestatornici, cel caruia astazi ii admiram multime de virtuti si sfintenia, poate din nefericire sa cada mai tarziu, iar altcineva care inainte nu avea o purtare prea buna, sa se arate de la un timp, in toate vrednic si statornic.
De la inceput, Lupta Sfanta a Adevaratilor Crestini Ortodocsi, a revelat un numar important de asemenea exemple.
Daca studiem in amanunt toate schismele care au avut loc intre Adevaratii Crestini Ortodocsi, vom gasi ca la origine se afla radacina cultului eroului. Aceasta cauza coexista cu noi si cand gaseste conditiile favorabile, provoaca aparitia bolii. Deci, sa examinam care sunt conditiile nedorite, spre a ne putea apara. Pentru ca boala sa se manifeste este necesara prezenta unui parinte spiritual plin de virtuti, chiar daca nu este decat o aparenta exterioara. Nu interiorul e important, ci imaginea exterioara. Pentru a avea o imagine pozitiva, este suficient sa nu fi fost obiectul unor comentarii defavorabile.

Read the rest of this entry »

Hero–Worshipping: The sickness of our Holy Struggle
By Bishop Photios of Marathon

«Trust ye not in princes, in the sons of men, in whom there is no salvation.»
(Psalm 145:3)

We mustn’t have absolute trust in human beings for our salvation, no matter what dignity they have. Human beings are changeable. Today they are saints, tomorrow – deniers. Today – sinners, tomorrow – righteous. We must have absolute trust in God, and in Him we must base our hopes of salvation. «Blessed is he of whom the God of Jacob is his help, whose hope is in the Lord his God» (Psalm 145:5). Human beings are often treacherous, and the one whom we admire today as a saint and virtuous, unfortunately we may see falling later, whereas someone else who didn’t have a good reputation before may prove himself worthy in the circumstances and steady.
The Holy Struggle of the Genuine Orthodox Christians (G.O.C.) from the beginning until today has shown a great number of such examples. But if we search in depth through all the schisms that have taken place in the bosom of the G.O.C. we will find that it is the germ of hero-worshipping that is to blame. This germ coexists with us and when it finds us in favourable conditions, it causes the manifestation of the sickness. Well, let us examine these pestilential conditions, so that we can guard ourselves.
At the beginning of the manifestation of the disease there is required the presence of a spiritual father who has the reputation of being a virtuous man, albeit only in external appearance. It is not the essence that is significant but the external image. To have that it is sufficient not to have given cause for unfavourable comments.

Read the rest of this entry »

Am descoperit citeva importante referinte bibliografice si articole in limba sârbã. Avem nevoie de ajutorul cuiva care are acces la o biblioteca din Serbia si poate imprumuta o carte, citi selectiv citeva pagini, pentru ca apoi sa le traduca pentru arhiva revistei noastre.

Tema este schimbarea calendarului bisericesc in 1924.

Va multumesc!

Acatistul Sfintei Filofteia

Dupa rugaciunile incepatoare, condacele si icoasele

Condacul 1 :

Ca ceea ce din pruncie jertfa fara prihana te-ai adus lui Dumnezeu, prin fapta buna, Filotee preafericita, Celui ce din pantecele maicii tale te cunostea pe tine, ceea ce te-ai aratat podoaba fecioarelor si locuitoarea camarii celei de nunta, vrednica esti de lauda ! Pentru aceasta cantam tie : Bucura-te, Filotee, fecioara prealaudata !

Icosul 1 :

Plecand acum genunchii inaintea Facatorului tuturor si mainile tinzindu-le catre Cuvantul Cel mai inainte de veac, iertare gresealelor noastre cerem, putere de cuvant, luminare si pricepere mintii noastre, ca sa laudam nevointele si vitejiile fericitei Filofteea si catre dansa sa graim cu caldura unele ca acestea :

Bucura-te, Filofteea, cea din rau tata nascuta;
Bucura-te, ca de mama credincioasa ai fost crescuta;
Bucura-te, trandafirul rasarit din maracine;
Bucura-te, ca tot timpul bun miros reversi din tine;
Bucura-te, ca in lume ai fost blanda mielusita;
Bucura-te, ca a ta mama ti-a fost buna pastorita;
Bucura-te, porunca sfanta, cu desavarsita minte;
Bucura-te, ca de mica ai mers pe caile sfinte;
Bucura-te, ca in chinuri ti-a fost totdeauna traiul;
Bucura-te, ca rabdarea te-a facut sa castigi raiul;
Bucura-te, ca necazuri suferit-ai multe foarte;
Bucura-te, ca de Domnul te-ai preamarit dupa moarte;
Bucura-te, Filotee, fecioara prealaudata !

Read the rest of this entry »

“The Basis On Which Economy May Be Used In The Reception Of Converts”
Metropolitan Anthony (Khrapovitsky)

This short article originally appeared in the journal “The Christian East” (Vol. VIII, 1927, pp. 60-69) under the title “Why Anglican Clergy could be Recieved in their Orders” and is presented here in a slightly abridged form.

File size: 808 KB

Source  http://www.monasterypress.com

Bells are one of the most essential elements of an Orthodox Church. In the “Order of the Blessing of Bells” we read, “So let all that hear them ring, either during the day or at night, be inspired to the glorification of Thy saints.”Church-bell ringing is used to:

• Summon the faithful to the divine services.
• Express the triumphal joy of the Church and Her divine services.
• Announce to those not present in the church the times of especially important moments in the services.

In addition, in some cites in Old Russia, bells summoned the people to gatherings. Also, bells were used to guide those lost in bad weather, and announced various dangers or misfortunes such as fires or floods. In days of peril to the nation they called the people to her defense. Bells proclaimed military victories and greeted those returning from the field of battle. Thus bells played a great part in the life of the Russian people. Bells were usually hung in special belltowers constructed over the Entry to a church or beside it.

Read the rest of this entry »

Acesta a trait pe vremea tiranilor imparati Diocletian si Maximilian (284-305) si a stralucit mai inainte in viata pustniceasca si, pentru nespusa lui bunatate, a fost facut arhiereu. Si, fiind cu frica lui Dumnezeu, cinstind crestinatatea si propovaduind cu indrazneala si cu glas slobod dreapta credinta, a fost prins de mai marii cetatii Lichiei si dandu-l la osanda si la cazne l-au inchis in temnita, impreuna cu alti crestini. Si de vreme ce marele si bine credinciosul Constantin, din voia lui Dumnezeu, s-a facut imparat al romanilor, cei ce erau inchisi au fost sloboziti din legaturi si, cu ei impreuna, a fost slobozit si marele Nicolae. Si, mergand la Mira, n-a trecut multa vreme si s-a strans de catre marele Constantin, intaiul Sinod de la Niceea, la care a luat parte si minunatul Nicolae. Si i s-a dat lui darul facerii de minuni, precum arata istoria vietii sale. Scos-a din temnita pe trei oameni napastuiti, care prinzand de veste ca sunt osanditi pe nedrept, au chemat pe Sfantul in ajutor, ca, precum a izbavit pe cei din Lichia, asa si pe dansii sa-i izbaveasca. Pentru aceasta, dar, Sfantul Nicolae, ca unul ce era grabnic si fierbinte spre ajutor, s-a aratat in vis imparatului Constantin si eparhului Avlavie. Pe acesta l-a mustrat pentru para nedreapta ce facuse oamenilor la imparatul, iar pe imparat l-a instiintat cu amanuntul, aratandu-i ca erau nevinovati, parati din pizma. Si asa prin visul acesta i-a izbavit din primejdia taierii. Si alte multe minuni facand, pastorea dumnezeieste pe dreptcredinciosul sau popor. Deci, venind la adanci batraneti, s-a mutat catre Domnul, neuitand, nici dupa moarte, turma sa, ci in toate zilele dand cu indestulare ale sale faceri de bine celor lipsiti si izbavindu-i de tot felul de primejdii si de nevoi. Inca si pana astazi, Dumnezeu, prin mijlocirea lui, lucreaza minuni si cei ce-l roaga cu adevarata si neindoita credinta, nu numai mici binefaceri, ci si minuni mari dobandesc. Din anul 1087, luna mai in 9 zile moastele Sfantului Nicolae se afla la Bari, in sudul Italiei, luate din Mira, ca sa nu cada in mainile musulmanilor. Acolo ele sunt in mare cinste din partea credinciosilor, care vin la el, cu credinta, din toate partile crestinatatii.

Our Lord in the Garden of Gethsemane

By St. John Maximovitch

When the Lord had finished the Mystical Supper with His disciples and
given them His Instructions, He went with them to the Mount of
Olives. On the way He continued His final teachings, after which He
addressed the Heavenly Father with a prayer for His disciples and
those who would believe their word (Jn 17).

On crossing the stream of the Cedron, the Lord and His disciples went
into the garden of Gethsemane, where He had been accustomed to gather
with them earlier. Here, He left His disciples, except for Peter,
James and John, telling them to sit down for a time while He prayed.
Then, He Himself with Peter, James and John went on a little further.
He wanted to be on His own as much as possible, but knowing all that
was going to happen, He began to sorrow, to be distressed and
horrified, and He said to those with Him: My soul is exceedingly
sorrowful, even unto death. Stay here and watch with Me. And going a
little further off, He fell face down on the earth and prayed.

Read the rest of this entry »

Teaching & Prophesies of St. Kosmas Aitolos in Greek Language.

ΔΥΟ ΛΟΓΙΑ

Η πολυσυζητημένη και καταξιωμένη μορφή του αγίου Κοσμά του Αιτωλού, του εθναποστόλου και νεομάρτυρος της Εκκλησίας μας, είναι βαθειά χαραγμένη στην συνείδηση του ελληνικού λαού. Ο διδάχος των σκλάβων δεν υπήρξε μόνον η γενναία μορφή που παρηγορούσε, ενίσχυε τον καταδυναστευόμενο λαό μας και κρατούσε άσβεστο τον πόθο για την ελευθερία του. Και σήμερα, εις τον αγώνα της αποστασίας, ο λαός μας σιγκινείται και ενθουσιάζεται από την αγία μορφή του νεομάρτυρος Κοσμά του Αιτωλού- και σήμερα αναζητά τις διδαχές του και ενθυμήται τις προφητείες του και τρέφεται από τα κυρύγματά του και ωφελείται πνευματικώς.
Η «Λυδία» σε προηγούμενα τεύχη αναδημοσίευσε όλες τις διδαχές του και τις προφητείες του και τώρα όλες μαζί τις τυπώνει σε βιβλίο και το θέτει σε κυκλοφορία με την βεβαιότητα ότι πολλοί άνθρωποι μελετώντας το θα ωφεληθούν και θα συλλέξουν γλυκύτατο πνευματικό καρπό προς ωφέλειάν των.
Με την ολόθερμη ευχή παραδίδομε στην κυκλοφορία το «Διδαχαί και Προφητείαι του αγίου Κοσμά του Αιτωλού», και παρακαλούμε, όσοι τα διαβάσουν και ωφεληθούν να βοηθήσουν, ώστε το βιβλίο αυτό να φτάση όσο το δυνατόν σε περισσότερα χέρια.

Read the rest of this entry »

“Pamyatka” the Fiftieth Anniversary Album of the Russian Orthodox Church Outside of Russia”

Part one: 5.6 MB

Part Two: 5.8 MB

This is a very rare bi-lingual (English and Russian) volume containing some fascinating articles and sermons, ukases, and photographs… all concerning the life of the Church Abroad.

Read the rest of this entry »