Note la un documentar TVR despre pascalie
January 14th, 2009
Documentarul O singura Inviere, mai multe sarbatori a fost difuzat anul trecut de TVR si este acum disponibil online. Va recomand sa-l urmariti, pentru cele citeva calitati pe care le are: prestatia si disponibilitatea realizatorului, parerile interesante ale invitatilor, lipsa de echivoc a unor marturii documentare prezentate.
In discursul lui Rafael Udriste, realizatorul acestei emisiuni, veti descoperi lesne citeva adevaruri care au fost evitate sistematic de-a lungul anilor, ba chiar sint contrazise violent, sau in cel mai bun caz ridiculizate de literatura “anti-stilista” a B.O.R. Pe de alta parte, cei trei invitati nu articuleaza de fapt decit un fel de invitatie la contemplarea unui soi de esec istoric: cel al schimbarii calendarului bisericesc. Profesorul Ioan Chirila numeste acest proces lamentabil din anii ’20 este un fel de agiornamento al trairii duhovnicesti din epoca. Pentru IPS Iustinian argumentul pentru pascalia ortodoxa dat de Hristos an de an prin Sfanta Lumina de la Ierusalim poate fi ignorat numai din prostie si ignoranta. Il veti descoperi aici si pe teologul Radu Preda, ale carui tuse energice si nuantate aveau nevoie evident de un spatiu mult mai larg de manevra. Si poate chiar de un alt subiect, de fapt. Una peste alta, un proiect complicat pentru o emisiune de 25 de minute, dus cu bine la capat. Cu citeva exceptii, a caror gravitate va las sa o socotiti singuri. Eu unul consider aceste omisiuni esentiale. Le voi enumera aici si va invit sa imi spuneti ce parere aveti despre acest documentar, in comentariile dumneavoastra.
1) Inovationismul bisericesc era un factor intern, si nu (doar) o presiune externa asupra Bisericii. E o poveste cu Iuda si Caiafa, iar nu (numai) cu Pilat, ca sa zic asa. O parte din cei treizeci de arginti au fost numirea mitropolitului de atunci ca Patriarh. O alta parte din pretul vinzarii s-a regasit implinirea unei misiuni de obarsie masonica, care, desi slujea intereselor celor din afara bisericii, a fost initiata, condusa si infaptuita de ierarhi. Ca si in cazul ecumenismului si serghianismului, obirsia unei astfel de misiuni trebuie cautata in chiar sinul Bisericii.
2) Nici o vorba despre cei care au pastrat calendarul ortodox. Se aminteste de “ranile unei schisme” deschise de BOR, dar nici unul din cei trei invitati nu discuta aceasta tema. Schisma presupune existenta unor schismatici: cred ca e tema centrala a acestei discutii. Nu ca mi-ar fi lipsit sa aud inca o data cum “stilistii” sint vinovati pentru ca nu au acceptat o samavolnicie masonica, ci fiindca acest subiect e mereu ocolit.
Pe de alta parte, o enumerare clara de argumente se incheie cu un nefericit echivoc cauzat, dupa cum am fost asigurat, unei erori de editare:
Decizia Patriarhiei de la Constantinopol in favoarea inoirii calendarului contrazicea atit punctul de vedere al majoritatii bisericilor ortodoxe locale, dar mai ales cel al simplilor credinciosi, care nu erau de acord cu aceasta modificare. Iata de ce, de atunci si pina astazi, in spatiul rasaritean, orice declaratie a Patriarhiei Ecumenice stirneste suspiciuni. Enciclica Patriarhiei de Constantinopol considera drept prima masura pentru apropierea de Vatican schimbarea calendarului. in directa contradictie cu toate hotaririle anterioare si cu dorinta tuturor bisericilor ortodoxe care i-au subliniat inutilitatea. De aceea, in opinia unora, schimbarea vechiului calendar si prazuirea, in cazul unor biserici locale, a sarbatorilor cu data fixa deodata cu romano-catolicii, a fost doar un semn al cedarii fata de ingerintele papalitatii. Din nefericire, Biserica Ortodoxa Romana a adoptat si ea noul calendar, fara a-si consulta credinciosii, deschizind ranile unei schisme, prin excluderea celor care nu au acceptat aceasta. In cazul Bisericii Ortodoxe Romane, nu pot si aduse circumstante atenuante, mai ales pentru ca prima condamnare explicita a noului calendar, semnata de patriarhul Ieremia al Constantinopolului, de patriarhul Silvestru al Alexandriei si de Patriarhul Sofronie al Ierusalimului, in anul 1583, fusese publicata in Revista Biserica Ortodoxa Romana, numarul 12, in anul 1881. Mai mult ierarhii ortodocsi romani, printre care si Sf. Calinic de la Cernica, si-au exprimat fara echivoc opinia impotriva schimbarii calendarului.
Consecinta adoptarii de catre catolici si protestanti, dar si de catre o parte a bisericii ortodoxe, a calendarului gregorian, a adincit si mai mult criza de comuniune.
Mai grava insa este disensiunea din spatiul ortodox, pentru ca, excluzind pastele, care este sarbatorit impreuna, toate sarbatorile cu data fixa sint sarbatorite diferit, in functie de reperul calendaristic acceptat, iulian sau gregorian.
Concluzia documentarului este pe nedrept viciata de o… virgula care schimba sensul frazei, caci fraza:
Firesc ar fi, ca prioritate pentru lumea ortodoxa, sa-si regaseasca unitatea zdruncinata, prin adoptarea calendarului innoit.
care lasa sa se inteleaga ca adoptarea noului calendar ar putea fi o refacere a unitatii zdruncinate, ar fi trebuit sa fie, asa cum a intentionat realizatorul:
Firesc ar fi, ca prioritate pentru lumea ortodoxa, sa-si regaseasca unitatea zdruncinata din cauza adoptarea calendarului innoit.
January 14th, 2009 at 5:43 pm
buna ziua. ati spus ca veti pune pe pagina si niste poze cu ps cozma. se poate?
January 15th, 2009 at 1:55 pm
e graitor acel reportaj de anul trecut,ca astati adevarul estecenzurat mai ceva ca pe timopul comunistilor
January 15th, 2009 at 4:37 pm
Nu de tinerea calendarului e vorba, sigur ca vechiul e traditional, noul e o silnicie si nici de valabilitatea conferintei din 1923, care a fost fara discutie abuziva. Ci de faptul ca stilistii nu fac ascultare de Biserica, care a hotarat la Sinodul panortodox de la Moscova din 1948 ca fiecare Biserica locala sa tina calendarul ei pastrand comuniunea cu toate Bisericile locale.
La Sinodul de la Moscova din 1948 a fost prezenta intreaga Biserica, pe cand la conferinta din 1924 n-a fost reprezentata intreaga Biserica. Adica odata cu Sinodul panortodox de la Moscova din 1948, Biserica a ramas intreaga si unita, toate Bisericile locale, inclusiv cele cu calendarul vechi; deci toate au ramas in comuniune. Patriarhia BOR a iesit astfel de sub spectrul schismei, iar schismatice, rupte de la Biserica, au ramas doar multitudinea de grupari stiliste, niste S.R.L.-uri conduse care mai de care de aventurieri care cauta slava desarta.
Parintele Paisie Agioritul ii citeaza pe sfintii parinti care zic ca nici sangele mucenicesc nu spala schisma (si neascultarea de Biserica).
January 15th, 2009 at 11:13 pm
voi raspunde in acelasi loc, daca imi ingaduiti.
cezar: de indata ce le scanez, le voi pune online. mai dureaza citeva saptamini: eu nu am un scanner la indemina.
ovidiu: aveti dreptate, e limpede ca atitudinea realizatorului a fost de a “strecura” ce poate “trece”… e regretabil ca in 2008 mai e nevoie de astfel de tehnici de invaluire.
marius: observatiile dumneavoastra sugereaza o evaluare a situatiei de-a lungul a trei epoci: mai intii 1923, apoi 1948, apoi epoca postcomunista (in care apar srl-urile).
mai intii, salut franchetea cu care sanctionati episodul 1923/1924. nu am alte comentarii, dar va sfatuiesc sa comparati opiniile dumneavoastra cu argumentele sustinute pina astazi de literatura B.O.R. Cu alte cuvinte, de 85 de ani, B.O.R. justifica si sustine (pe diferite voci si pe zeci de canale oficiale, inclusiv gazete teologice, pr. Cleopa, carti de “specialitate”) ceea ce vi se pare indiscutabil un abuz. Cum va explicati aceasta eroare a teologilor BOR?
in al doilea rind, momentul 1948 este unul din cele mai lamentabile din istoria Ortodoxiei. Moscova stalinista, biserica sergianista, biserica Romaniei strivita sub talpa Moscovei, sint “detalii istorice” care pur si simplu transforma intr-un bilci sinistru acest sinod. Daca veti cerceta acest moment cu putina atentie, sint convins ca veti afla detalii cutremuratoare. Intre noi fie vorba, daca admiteti ca 1923 a fost o eroare, veti descoperi ca 1948 nu e cu nimic mai prejos. Nu vad nici un motiv pentru care un ortodox sa creada ca acea adunare a avut vreo autoritate duhovniceasca.
in ce priveste srl-urile de care vorbiti, va rog sa ne spuneti care sint si sa ne oferiti detaliile care le califica drept instrumente ale unor aventurieri care cauta slava desarta; desigur, sa ne spuneti si ce legatura are asta cu subiectul pe care vi l-am propus spre discutie.
va multumesc,
gheorghe
January 16th, 2009 at 3:40 pm
Doar teologii ECUMENISTI din BOR sustin ce-au sustinut despre stilul nou, teologii si credinciosii mai “cititi” nu, iar emisiunea in cauza se vede ca este de orientare antiecumenista si ca tocmai vine sa repare asta.
Nu am documente legate de Moscova48, deci nu am unde citi, dvs. aveti? Si chiar daca aveti argumente de ordin rational (pe care n-am nimic impotriva sa le citesc) credeti ca toata Biserica, prezenta atunci, care a hotarat s-a inselat? Negati sfintenia parintilor Paisie Agioritul si a altora?
Dar dumneavoastra “de stil vechi”, de ce nu aveti in vedere ca B.O. Rusa (despre care chiar azi ati pus pe blog in legatura cu noul patriarh al intregii Rusii) si cele ale Serbiei si Ierusalimului, nu sunt in comuniune cu nici unul din grupurile dvs. siliste, ci cu toate celelalte Biserici locale indiferent de calendar?
Cum sa nu fie stilistii S.R.L.-uri conduse de aventurieri cand sunt in afara Bisericii, au continuitate apolstolica dubioasa si liderii lor se anatematizeaza reciproc pentru imagine si suprematie? Daca ceea ce fac ECUMENISTII din B.O. Romana, B.O. a Constantinopolului si etc nu se cheama ortodoxie, apai nici ce fac acesti PARTIZI DIN AFARA BISERICII nu e ortodoxie.
January 17th, 2009 at 4:18 am
Marius,
Desi am sentimentul ca lansati prea multe semne de intrebare ca sa putem urmari lesne discutia, incerc inca un raspuns acum si va rog ca in continuare sa incercati sa va concentrati pe o singura pista de discutie pina cind va clarificati o perspectiva solida asupra ei si apoi sa initiati o noua tema/intrebare. Ne va fi mai usor sa progresam.
Spuneti ca doar teologii ecumenisti din BOR sustin stilul nou, in vreme ce mai “cititi” nu o fac. Eu ma refer la doctrina oficiala, nu la o separare neoficiala functie de gradul de “informare”. Ecumenismul este o erezie, iar nu un fel de expresie regretabila a unor lacune in educatia teologica. Nu o emisiune TV este chemata sa repare (nici nu o face, de fapt, fiindca desi evoca un esec, nu obtine nici o concluzie limpede de la invitati) o astfel de catastrofa istorica, ci o marturisire publica a Sinodului, de aceeasi anvergura ca si condamnarile emise de BOR de-a lungul anilor. Preotii scoliti azi in felurite scoli teologice BOR din tara invata dupa “Indrumari Misionare” pe care vi le recomand cu caldura ca mostre autentice ale doctrinei oficiale a BOR.
Am felurite documente despre serghianism si/sau Moscova 1948, cele mai multe pe hirtie. Nu stiu unde locuiti: o vizita la o biblioteca teologica buna va poate lamuri partial. Cititi de pilda presa romaneasca ecleziastica din anul acela. Pe internet puteti gasi o sumedenie de materiale referitoare la serghianism. Daca imi lasati coordonatele dumneavoastra va voi trimite citeva exemple. Argumentele respective, de ordin patristic, va vor arata dimensiunea ereziei serghianiste. E limpede ca toti participantii la acel congres au preferat sa inchida ochii la ororile diavolesti ale stalinismului. Numiti aceasta atitudine cum doriti. Mie imi e destul ca acest sinod a fost pus sub anatema de catacombnicii rusi.
In ce priveste sfintenia parintelui Paisie Aghioritul, nu stiu ce doriti sa spuneti concret. Parintele Paisie a avut o viata imbunatatita, insa e limpede, daca doriti o parere, ca a avut o atitudine nefavorabila zelotilor athoniti. E un domeniu in care studiez de citiva ani si nu pot exprima in doua rinduri ceva suficient de nuantat. Parintele Paisie, ca si altii, a gresit in anumite privinte. Loialitatea fata de Fanar, intr-o epoca in care e vizibil incotro trage acesta Biserica, dar si lipsa de atitudine publica in chestiunea persecutiei zelotilor (ba chiar cenzurarea acestora), sint doar doua exemple discutabile.
Mentionarea pe Crucea.ro a noului Patriarh al Rusiei e o stire cu titlu de document, ca un punct de reper, nu o sugestie subliminala ca sintem in comuniune cu Moscova. Lipsa comuniunii intre “Bisericile oficiale” si cele vechi-calendariste pleaca de la motive teologice, evident. Insa relevanta acestui fapt e supralicitata. Daca cititi in limba engleza, va recomand acest scurt articol, provenit din surse vechi calendariste, pe aceasta tema: http://www.crucea.ro/?p=819
Lipsa comuniunii cu Constantinopole sau un alt scaun patriarhal istoric nu inseamna in mod necesar necanonicitate sau heterodoxie, in acceptiunea Sfintilor Parinti, spune acest articol. Nu gasesc motive sa contrazic acest punct de vedere. Dupa cum vedeti si singur, nici comuniunea cu Constantinopole nu este o garantie a canonicitatii si Ortodoxiei.
In ce priveste SRL-urile, revin cu invitatia de a formula mai precis observatiile dumneavoastra. Spun asta, chiar daca subiectul initial al acestei discutii este o emisiune TVR despre pascalie. Dati-mi doua trei exemple de srl-uri care se anatematizeaza reciproc si sint in afara Bisericii etc. si vom discuta despre ele, iar nu eliptic.
January 17th, 2009 at 2:01 pm
Toti stilistii pe care i-am intalnit au doar doua fixuri: ca B.O.R. n-are har si ca si Rusia, Ierusalimul si Athosul tin stilul vechi. Cand i-am intrebat de ce aceste Biserici de care ei zic ca tin stilul vechi nu sunt in comuniune cu ei ci cu Patriarhia Romana, au pus aceleasi placi. Curios ca sunteti primul de la stilul vechi pe care-l aud vorbind despre sergianism. Despre sergianism am citit ceva la parintele Seraphim Rose. Sigur ca acest sergianism nu e ceva bun, dar nu e ceva nou fiindca totdeauna in istorie au fost perioade in care Biserica a facut compromisuri cu puterile politice si iconomia lui Dumnezeu a functionat.
Dvs. ziceti despre modul in care sunt formati oficialii din B.O.R. , dar ignorati existenta antiecumenistilor care si ei formeaza Biserica Ortodoxa Romana, + inca ceva : nici eu n-am citit vre-o pozitie a oficialilor stilisti din Romania contra sergianismului sau contra Bisericii Ruse, cum ziceti ca au facut catacombnicii, asa ca..
January 17th, 2009 at 8:54 pm
Marius,
Nu tin sa continuam discutia daca nu va intereseaza sa o facem constructiv, dupa cum nu tin sa va conving de injustetea unora dintre parerile pe care le exprimati. Poate articolul pe care vi l’am indicat despre ideea de comuniune v’ar putea fi de folos?
Nu ignor existenta antiecumenistilor, voiam doar sa va sugerez ca politica oficiala a BOR nu se face in grupuri de rezistenta, ci in doctrina publica, de mai bine de opt decenii.
Am o explicatie partiala pentru faptul ca nu ati auzit despre sergianism de la Biserica pe Vechi din Romania: cautati aceste explicatii in locul gresit, probabil pe Internet. Biserica Ortodoxa de Stil Vechi nu are o pozitie proeminenta pe Internet, fiindca probabil nu si-a propus asta, nu sint la curent cu politicile sale in acest domeniu. Pot sa va spun in schimb ca la o sumedenie de predici din biserica am auzit sanctionat comunismul, ecumenismul, masoneria. Asta e pozitia Bisericii, cea exprimata fara ascunzis acolo unde isi are locul, in biserici.
Serghianismul e erezie specifica spatiului sovietic, la noi probabil ca ar trebui numita Justinianism, dupa numele patriarhului rosu.
O posibila cauza istorica pentru care discursul rusesc “alb” standard se refera la serghianism este si ca ei nu au cunoscut schimbarea calendarului (decit ca aberatie episodica a “Bisericii Vii”).
In cazul vechilor calendaristi din Romania, schimbarea in 1924 a calendarului precede cu peste doua decenii imersiunea BOR in comunism. De aceea, comunismul era, in ordine cronologica, al doilea rau suferit de Ortodoxie in Romania. Din punctul de vedere al unui vechi calendarist, raul din 1924 a fost destul ca sa intrerupa “comuniunea” cu ierarhia masonica a BOR. Orice alte caderi ulterioare, cum ar fi compromisurile politice sau ecumenismul, vin ca un fel de miasme dobindite in timp ale unui cadavru duhovnicesc. Imi cer scuze pentru formularea macabra, incerc doar sa fiu fara echivoc. Pe de alta parte, imi place sa cred ca daca nu s-ar fi schimbat calendarul, ar fi existat si in Romania, din anii 1950, o miscare anti-Justinianista similara catacombnicilor, dar nu avem de unde sa stim asta.
January 17th, 2009 at 10:47 pm
Termenul “Justinianism” e folosit deja, am gasit doua articole interesante plecind de la o cautare a lui:
http://www.observatorreligios.home.ro/ARTICOLE%20PUBLICATE/TABOR/Dublul%20limbaj.htm
si:
http://civicmedia.ro/acm/index.php?option=com_content&task=view&id=580&Itemid=1
In plus, un articol important aici:
http://www.sfintii-inchisorilor.ro/46/jertfelnicia-ortodoxa-in-anii-comunismului-prejudecati-si-mistificari-curente/
Cred ca istoria BOR sub regimul comunist e o tema care ar trebui discutata separat, oricum. Riscul aparitiei unor simplificari grosolane e prea mare si as prefera sa discutam mult mai serios pe aceasta tema, decit in subsolul unui semnal referitor la un documentar TVR pe cu totul alta tema. Ma iertati, va rog, daca vi se pare ca asta “limiteaza” cumva libertatea dumneavoastra de a comenta subiectul acestui articol.
April 27th, 2009 at 4:18 pm
PT Marius!!!:mariuse apreciez dorinta d cunoastere,caci si eu am fost p nou dar ca Hristos sa ti deschida inima pt a intelege si a practica adevarul TREBUIE SA ARZI NU SA FI CALDICEL SA FI CAM NEBUNATIC caci a citi legi ,canoane,anateme…toti citesc dar nu pricepe nici unul caci ei nu doresc d fapt adevarul!!sti ca si Hristos a zis ca nu se roaga pt farisei ca nu cumva sa l practice si sa se mantuiasca,adica majoritatea au inima rea si nu MERITA adevarul,nu l doresc cu adevarat caci daca vrei adevarul treb sa fi chinuit de lume,unde lumea nu chinuie nu e adevar!!!