Crucea.ro

Ca raspuns la solicitarea insistenta a multor pelerini, si pe deplin constienti de existenta raului in vremurile noastre, Sfanta noastra Manastire a decis sa rupa tacerea temporar si sa faca publice urmatoarele estimari generale, referitoare la scandalul care dainuie de mult timp in constiinta oamenilor din cauza haosului generat de Mass Media, privitor la activitatile unor calugari dintr-un institut manastiresc din Sfantul Munte. In vremuri ca acestea, in care abuzul asupra institutiilor, a principiilor si a valorilor este o conditie prealabila pentru inaltare sociala si acceptare, cu durere ne dam seama ca trebuie sa vorbim despre lucruri care au fost candva evidente.

1. Monahismul reprezinta renuntarea la cele lumesti si la toate lucrurile referitoare la lume. Tocmai din acest motiv, unul dintre legamintele monahale este cel al respingerii proprietatii. Indiferent de locul in care s-ar afla un calugar, acesta se obliga sa constientizeze ca nu poseda nimic, ca nu e posedat de nimic, si ca orice forma de proprietate personala reprezinta o incalcare grava a legamantului facut. Un calugar cenobit cu un cont personal in banca spre propriul folos reprezinta o contradictie, atat in termeni, cat si in esenta.

2. O manastire este un institutie, mai mare sau mai mica, ce ofera gazduire pe viata atat calugarilor cu mai putine bunuri, cat si pelerinilor. Manastirea le ofera adapost, intretinere, imbracaminte, cuverturi, spitalizare. Astfel, manastirea este in acelasi timp o unitate organizata, autonoma, productiva si economica, al carei obiectiv este in mod cert nu acela al dezvoltarii unor produse financiare, ci acela al  perfectionarii membrilor sai in productivitate si in acordarea dragostei. Baza sa financiara isi asigura continuitatea in timp, in acelasi mod in care prima comunitate apostolica din Ierusalim a fost mentinuta de catre un fond al comunitatii. Din proprie initiativa, un calugar poate ramane si isi poate petrece viata oriunde: in munti, la oras, ca cersetor sau traind din orice sprijin i s-ar putea oferi. Sau ar putea trai intr-o pestera.
Oricum, o manastire careia in lipseste o baza financiara stabila si a carei autonomie e condamnata la moarte, dat fiind faptul ca la un moment dat va inceta sa-i intretina pe calugari, se va transforma intr-un muzeu, dar chiar si pana la acel moment,va fi dependenta de dependinte. Imparatii au fost toti constienti de acest lucru, fapt pentru care au dotat manastirile cu terenuri, odoare si scrisori de confirmare pecetluite cu sigilii din aur. E gresit sa vrei sa impui saracie unei manastiri, dat fiind faptul ca saracia in mod normal ar trebui sa fie virtutea personala a fiecarui calugar.
Manastirea noastra continua pana in ziua de astazi sa simta gustul amar lasat de deposedarea de bunuri care i-a fost pricinuita de miscari pradalnice care i-au adus pierderi; o deposedare care i-a pus in pericol socotelile si supravietuirea neintrerupta.

3.Mentinerea si folosirea posesiunilor unei manastiri este o responsabilitate asumata in fiecare breasla. Desigur, aceasta folosire nu include orice concesii pentru activitati sau tranzactii care pot duce la o stare psihotica de acumulare continua si de investire a avutiilor -ceea ce e in totalitate contrar filosofiei manastiresti; si exista mereu pericolul inerent ca acel calugar care e insarcinat cu administrarea, sa cada intr-o astfel de patima, deoarece viata spirituala – si in mod special viata monahala extrema – atarna de fire de matase foarte subtiri. Existenta lui Mamona al nedreptatii, al banilor -este justificata doar atunci cand este utilizata pentru trebuintele celor nevoiasi.

4.Orice forma de abatere morala, oricare ar fi aceasta, fie ca este vorba depre un calugar sau mai multi, se prezinta ca un punct de pornire pentru promovarea planurilor apropiatei Noi Ordini. Totul pare a fi antrenat intr-un  joc rigid, violent, in care sunt implementate orice sisteme rau-voitoare ce ajung la asa-zise concluzii, si orice fel de siretlicuri ingenioase.
Noua Ordine, care se zbate sa dea nastere unei comunitati universale a oamenilor terorizati, incearca sa discrediteze institutii si valori care cuprind baza spirituala a unei populatii si factorul unitatii sale culturale.
Sfantul Munte Athos, in calitate de stat monastic autonom ce propovaduieste libertatea spiritului -un punct axial al Ortodoxiei – nu poate fi altceva decat o discrepanta nedorita intr-o societate omogenizata si manipulata, care va fi la dispozitia absoluta a unui mic numar de autocrati, care in prezent acumuleaza capital si orice alta forma de putere. In acest curs planificat al evenimentelor, Sfantul Munte trebuie sa fie slabit; trebuie sa fie ,,captusit’’ si pe fata si  pe dos, cu contributia multor puteri corupatoare. Ceea ce nu-i dus la bun sfarsit cu ajutorul banilor, va fi  dus la bun sfarsit prin interpretarea gresita a Istoriei, prin tainuirea adevarului, prin exploatare si prin tot ceea ce e consacrat de propaganda populista.

5.Biserica (si o Manastire – care e o miniatura a Bisericii) urmeaza un curs dramatic in Istorie. Acest lucru inseamna ca ea are poticnirile si ascensiunile sale, coborisurile si urcusurile sale; se apropie de Paradis si e si zguduita de diavol.
In orice caz, toate loviturile atribuite in toate privintele Istoriei, se raporteaza la partea de suprafata a Bisericii si nu la esenta Ei. Si esenta Ei consta in prezenta minunata a Sfantului Duh care insufleteste trupul si sangele lui Hristos si aduce roadele sfinteniei.
Si aceasta sfintenie nu dispare; nici din Sfantul Munte, nici din lume. Fiecare criza, fiecare zbucium istoric le da tuturor prilejul pentru autocritica si reculegere; pentru o purificare dureroasa si o intoarcere la esential si autentic.
Sfantul Munte nu apartine nimanui. Mai precis, el nu apartine celor necuviinciosi – fie ei calugari sau mireni. Este fructul vechi de secole al colaborarii lui Dumnezeu si a Sfintilor Sai, apartine Mamei lui Dumnezeu si acelor care l-au sfintit cu vietile lor, din trecut, pana catre sfarsit.
Adevaratul Munte Sfant al Atthonului este chintesenta sfinteniei care continua sa existe pana in ziua de astazi, in folosul vietii lumii. Asadar, daca unii dintre noi il vor semet si activ, trebuie sa-l protejam, asa cum am proteja o casa din sticla. Si desi calugarii din ziua de azi nu sunt demni de istoria sa, trebuie sa-l protejam, pentru calugarii care vor urma.

Traducerea Malina Iftimie

Versiunile in limba greaca si engleza.

Gheorghe Vanau