Crucea.ro

„Toţi pe buze-având virtute, iar în ei monedă calpă,
Chintesenţă de mizerii de la creştet până-n talpă.”
(Mihai Eminescu, „Scrisoarea III”)

Într-o societate în care „scopul scuză mijloacele”, iar poruncile dumnezeieşti sunt necinstite; nu e de mirare că oamenii se întrec în a se sminti şi a se împiedica unii pe alţii, reeducându-se reciproc, spre a deveni supuşi fideli împărăţiei viitoare a lui Antihrist. Într-un veac la care chiar şi zidirea necuvântătoare strigă împotriva omului strivit sub dărâmăturile acestui uriaş dezastru al al minciunii satanice şi prins în mreaja propriilor patimi şi minciuni, ce-l despart de Dumnezeu, transformându-l într-un chip al căderii, va veni dreapta judecată a lui Dumnezeu şi „îndată se va aprinde mânia Domnului şi iuţimea Lui asupra unor astfel de oameni şi va cădea asupra lor tot blestemul legământului (…) şi va şterge Domnul numele lor de sub cer” (Deuteronom 29, 20).
Războaiele se duc deja pe două fronturi. Din afară, suntem făcuţi să credem că moartea este viaţă; nimicul este esenţial; nebunia sau viclenia sunt înţelepciune, iar feluritele desfrâuri cu care suntem asaltaţi încă din pruncie sunt adevărate virtuţi şi calităţi. Slava deşartă, setea de avuţii, curvia şi deznădăjdea sunt ridicate la cinstea de idoli, iar lumea a devenit, în parte, capiştea lor. Din interior, parcă mai mult decât oricând, suntem luptaţi de indiferenţă, răceală şi lipsă de dragoste către cele sfinte, mergând până într-acolo că din noi dispare până şi înclinaţia înnăscută spre ceea ce este frumos şi nobil. Oamenii acestui veac – chiar şi dintre cei credincioşi – nu mai au râvna de a căuta mângâierea şi tămăduirea dăruită de Biserica lui Dumnezeu. Pe ruinele fostului edificiu nobil, ce purta numele de om aflat într-o comuniune perfectă cu Ziditorul său, se înalţă astăzi capiştea lui Antihrist.

„Toate păcatele se vor ierta fiilor oamenilor (…) iar cine va huli împrotiva Sfântului Duh, nu are iertare în veac” (Marcu 3, 28-29)            Nimic din toate acestea nu este la voia întâmplării. Sfârşitul veacurilor este grăbit de păcatele strigătoare la cer ale oamenilor, ce au depăşit cu mult păcatele Sodomei şi Gomorei, pentru care Dumnezeu a pogorât foc din cer. „Staţi tari în libertatea cu care Hristos ne-a făcut liberi şi nu vă prindeţi iarăşi în jugul robiei” (Galateni 5, 1) sfătuieşte Sfântul Apostol Pavel. „Dacă veţi rămâne în cuvântul Meu, sunteţi cu adevărat ucenici ai Mei şi veţi cunoaşte adevărul, iar adevărul vă va face liberi (…). Deci, dacă Fiul vă va face liberi, liberi veţi fi într-adevăr” (Ioan 8, 31-32; 36). Tâlcuind puţin cele de mai sus, vedem din ce cauză libertatea noastră s-a transformat acum într-o robie pe care o acceptăm fără împotrivire. Sfârşitul libertăţii umane vine odată cu sfârşitul credinţei în Dumnezeu, chiar dacă, din obişnuinţă seacă, superstiţie sau din făţărnicie, continuăm să Îl mai propovăduim cu buzele: „Poporul acesta Mă cinsteşte cu buzele, dar inima lor este departe de Mine” (Matei 15, 8).
„Între Dumnezeu şi om există cea mai mare înrudire” spune Sfântul Macarie Egipteanul, prin faptul că am primit o zidire după chipul lui Dumnezeu, rămânând ca fiecare dintre noi să dobândească şi asemănarea cu Dumnezeu, prin lucrarea virtuţilor morale, prin credinţa dreptslăvitoare şi respectarea poruncilor dumnezeieşti. În acest sens, Sfântul Vasilie cel Mare spune că „omul este o făptură care a primit poruncă să devină dumnezeu”, adică „chip al Chipului” (eikon Eikonos). Deci, omul are un destin hristologic, întrucât îşi are originea în Hristos, Care este de o fiinţă cu Dumnezeu-Tatăl, lucru despre care şi Sfântul Apostol Pavel mărturiseşte, spunând: „Suindu-Se la înălţime robit-a robime şi a dat Daruri oamenilor” (Efeseni 4, 8). Cu adevărat, „suindu-Se la înălţime” Iisus Hristos – ca Fiu al lui Dumnezeu, a robit mulţimea duhurilor rele, a robit pe slujitorii satanei „şi a prins pre balaur, pre şarpele cel vechi, care este diavol şi satana, şi l-a legat pre el” (Apocalipsa 20, 2). Însă pe măsură ce numele lui Dumnezeu se necinsteşte şi se huleşte printre oameni, şi Dumnezeu ridică „daruri oamenilor”, adică le ridică libertatea şi harismele primite de la Duhul Sfânt. Paharul mâniei dumnezeieşti se umple, soseşte vremea secerişului, când lucrătorii gliei, adică sfinţii Îngeri vor alege zizaniile (adică neghinele) de spicele roditoare, trimiţând pe cei drepţi la loc de odihnă şi pe cei păcătoşi în focul cel veşnic, iar proorociile Apocalipsei se plinesc: „vai celor ce locuiesc pământul şi marea, că s-a pogorât diavolul la voi având mânie mare, ştiind că puţină vreme are” (Apocalipsă 12, 12).

Nu avem nimic al nostru, ci totul este împrumutat (dăruit) de la Dumnezeu. Valoarea duhovnicească a omului nu constă numai în virtuţile personale – în generozitatea sufletului, ascuţimea minţii, etc – ci în Arhietipul lui, care este Iisus Hristos. Atunci când ne abatem de la calea dreaptă, deschisă prin Naşterea şi Patimile Mântuitorului Hristos, necinstim chipul Arhietipului, lăsând în urma noastră o desacralizare a valorilor spirituale. În aceste condiţii, neavând nimic al nostru, oare am putea da amanet lui Satan fiinţa noastră, care de fapt nu ne aparţine? Dacă judecăm duhovniceşte, iar nu de pe poziţiile politicienilor nebotezaţi, oare am putea permite ca chipul nostru să fie „clonat electronic”, înregimentat în cip-uri şi apoi manipulat după bunul plac al slujitorilor lui Antihrist? Este adevărat că suntem oameni supuşi păcatului, dar suntem totodată însufleţiţi de o nădejde înflăcărată spre mila lui Dumnezeu, Care are putere a ierta păcatele. Drept aceea, oare am putea accepta ca identitatea noastră duhovnicească de „fii ai lui Dumnezeu… şi fii ai Învierii” (Luca 20, 36) să fie redusă la un număr într-o bucată de plastic? Icoana fiinţei umane nu trebuie să fie redusă la un simplu suport electronic de emiţătoare şi implanturi!
Unde îţi este iadule biruinţa ta? (I Corinteni 15, 55)            Va trebui să alegem între Hristos şi Antihrist; între viaţa cea de puţină vreme, pecetluită cu numele fiarei şi viaţa cea veşnică, pecetluită cu suferinţele crucii. Totul este în mâna lui Dumnezeu, Care ar putea să oprească nenorocirea ce se abate asupra omenirii, însă suferinţa nu va fi de lungă durată: „Şi de nu s-ar fi scurtat zilele acelea, nu s-ar fi mântuit tot trupul, ci pentru cei aleşi se vor scurta zilele acelea” (Matei 24, 22). Cu toată teroarea satanică, lepădarea de Dumnezeu nu va fi una generală. Precum în vremea lui Ilie, când a zis Dumnezeu către plăcutul Său: „Eu însă mi-am oprit dintre Israeliţi şapte mii de bărbaţi; genunchii tuturor acestora nu s-au plecat înaintea lui Baal şi buzele tuturor acestora nu l-au sărutat!” (Paralelipomena 19, 18), tot aşa va fi şi în vremea apocaliptică, când oamenii iubitori de cele pământeşti se vor lepăda de Dumnezeu. Despre cei ce nu vor primi semnul fiarei, ne spune Apocalipsa Sfântului Ioan: „Şi am văzut alt Înger suindu-se de la Răsăritul Soarelui, având Pecetea lui Dumnezeu celui Viu; şi a strigat cu glas mare celor patru Îngeri, cărora li s-a dat să vatăme pământul şi marea, zicând: nu vătămaţi pământul, nici marea, nici copacii, până ce vom pecetlui pe robii Dumnezeului nostru peste frunţile lor. Şi am auzit numărul celor pecetluiţi o sută patruzeci şi patru de mii pecetluiţi din toată seminţia fiilor lui Israil” (Apocalipsa 7, 2-4). Răsplata celor care vor suferi chinurile din partea slugilor lui Antihrist va fi veşnică: „După aceasta am văzut, şi iată, gloată mare din tot neamul şi seminţiile şi noroadele şi limbile, stând înaintea Scaunului şi înaintea Mielului, îmbrăcaţi în veşminte albe şi finic în mâinile lor. Şi strigau cu glas mare, zicând: Mântuirea Dumnezeului nostru Celui ce şade pre Scaun şi Mielului. Şi a răspuns unul din cei bătrâni, zicându-mi mie: Aceştia care sunt îmbrăcaţi cu veşmintele cele albe, cine sunt şi de unde au venit? Şi am zis lui: Doamne, tu ştii. Şi mi-a zis mie: Aceştia sunt cei ce vin din necazul cel mare şi şi-au spălat veşmintele sale, şi şi-au albit veşmintele sale cu Sângele Mielului. Pentru aceasta sunt înaintea Scaunului lui Dumnezeu şi slujesc lui ziua şi noaptea în Biserica lui; şi Cel ce şade pre Scaun se va sălăşlui peste ei. Nu vor flămânzi mai mult, nici vor însetoşa mai mult, nici va mai cădea peste ei soarele, nici tot zăduful. Că Mielul cel din mijlocul Scaunului va paşte pe ei şi îi va povăţui pe ei la izvoare de ape vii, şi va şterge Dumnezeu toată lacrima de la ochii lor” (Apocalipsă 7, 9-17).
 „Spuma asta-nveninată, astă plebe, ăst gunoi
Să ajung-a fi stăpână şi pe ţară şi pe noi!”

Progresul ştiinţific a învins orice limită, iar cu fiecare nouă descoperire contribuim la schimonosirea minunatului chip pe care Dumnezeu l-a sădit în noi, mergând fără oprire către plinirea proorociilor apocaliptice. Ceea ce altădată era etichetat ca ficţiune, astăzi devine realitate. Se lucrează la ştergerea chipului omenesc din noi şi transformarea conştiinţei umane într-un mecanism electronic, controlat din cercurile oculte de către cei ce vor să-l distrugă. Mai întâi, acestui om de lut, controlat prin intermediul celor mai sofisticate sisteme electronice, îi va fi ştearsă pecetea Darului Duhului Sfânt primit prin Sfântul Botez, transformându-l într-un produs numit „carne vie” devenit pasibil „comercializării” europene. Apoi, el va fi folosit pentru îndeplinirea celor mai mârşave scopuri ale unei societăţi masonice, puse în slujba lui Satan, pentru ca în cele din urmă, să fie împins spre sinucidere, răpindu-i-se până şi ultima nădejde de mântuire a sufletului. Nu ne-a mai rămas decât să filosofăm despre libertate, dar acest concept devine din ce în ce mai abstract, deşi suntem încurajaţi să credem că suntem liberi. Libertatea nu trebuie confundată cu libera voie de mişcare în timp şi spaţiu. Atunci când eşti tratat ca pe un obiect, supravegheat ca pe un sclav, privat de dreptul liberului arbitru, pecetluit cu semnul fiarei, purtând asupra ta sistemul satanic al microcipului, în aceste condiţii nu mai poate fi vorba despre libertate. Cercetările tehnologice asupra microcipului au dovedit ca acesta este cancerigen, explozibil în contact cu alte surse de radiaţii luminoase, produce stări de halucinaţii şi mai mult, acesta are în structura lui aşa-zisul „inel magic” care în contact cu razele solare creşte temperatura corpului, devenind insuportabil. Dacă adepţii Satanei nu au reuşit încă să otrăvească populaţia prin otrăvurile şi aditivii cu care au infestat produsele alimentare, prin vaccinurile aşa-zis anticancerigene, în fapt purtătoare şi generatoare de cancer, precum vaccinul Gardasil, iată că în prezent se pune la cale o altă stratagemă de distrugere a omului prin implantarea microcipului, în numele securităţii personale. Nu poate fi vorba de nicio securitate personală, ci numai de o robie electronică în numele lui Antihrist.
Pentru camuflarea intenţiilor satanice ale acestui sistem, s-a mers treptat, pornindu-se de la obişnuirea oamenilor cu metodele sale. Iniţial, s-a făcut introducerea codului barat pe mărfuri, apoi pe actele de identitate din plastic, făcându-se acum deja saltul la documentele biometrice. Se spune că aceste acte ar fi sigure din punct de vedere al informaţiilor conţinute de componenta lor electronică, dar simulările (făcute, bineînţeles, de persoane particulare sau organizaţii civice), au dovedit că un calculator nu foarte performant reuşea să citească informaţiile conţinute de un microchip aflat la câţiva metri distanţă! Un alt experiment reuşit a constat în emiterea unor acte biometrice pentru celebrităţi decedate, ale căror amprente digitale şi date personale au fost probabil sustrase din anumite bănci de date din S.U.A. Avem tot dreptul să ne punem întrebarea: oare cine va citi datele noastre personale? În actul legislativ care aprobă emiterea acestor acte, se mai prevede un alt lucru care ne dă de gândit, şi anume faptul că nu avem niciun drept de proprietate asupra datelor noastre personale înscrise în microchip, ele intrând în posesia U.E. din momentul colectării lor! Mulţi vor cădea în capcana refuzului acestui tip de acte invocând doar aspectul lipsei lor de securitate, cerând guvernanţilor lui Antihrist crearea unui alt sistem, mai eficace şi mult mai sigur. Imediat, ei vor spune: „avem microcipul – cel mai perfect sistem de securitate personală, dar care trebuie implantat pe frunte sau pe mâna dreaptă”. De aceea, refuzul actelor cu microcip va trebui să aibă la bază doar motive religioase.

„Dintr-aceştia ţara noastră îşi alege astăzi solii!
Ne fac legi şi ne pun biruri, ne vorbesc filosofie.”

La umbra nefastă a „unităţii, cooperării, asistenţei şi ajutorului reciproc” şi sub egida… Uniunii Europene, se desfăşoară de fapt ultimul act al unui scenariu scris cu multă vreme în urmă, în lojele oculte ale societăţilor secrete, care se conduc după un dicton opus, şi anume „divide et impera” – dezbină şi stăpâneşte. Atâta vreme cât România este membră a U.E., ea este obligată să respecte angajamentele asumate în statutul de aderare, astfel încât se vor impune nu numai cipul biometric, dar mai ales concesii anticreştine, precum căsătoriile gay, chiar dacă nu suntem de acord cu ele. Antihrist va trebui să guverneze ca un stăpân suprem şi mondial, un nou mesia, care va strânge sub sceptrul lui toate seminţiile pământului, propovăduind pentru început pacea şi iubirea. El trebuie să fie încoronat în templul refăcut din Ierusalim, loc pe care astăzi se află moscheea lui Omar. Instaurarea lui Antihrist reprezintă motivul zguduirii întregii lumi. În vremea acestei încleştări mondiale, care va fi de natură morală, politică, economică, socială etc, cea mai mare virtute a creştinilor va fi dreapta judecată.
            Împrejurările întronării lui Antihrist sunt deja create. Şeful Comisiei Europene, Jose Manuel Barroso declara: „Trebuie să transformăm criza în care ne aflăm într-o nouă oportunitate. Avem nevoie de un nou plan pentru o lume nouă. Sincer, sper ca avându-l ca preşedinte pe Barack Obama, SUA îşi va uni forţele cu Europa pentru a crea o lume nouă. Pentru binele societăţii, pentru binele lumii”. În acelaşi spirit, Gordon Brown, primul ministru socialist din Marea Britanie, face un apel către Barack Obama, cerându-i: „să colaboreze cu Europa, pentru renaşterea unei noi ordini mondiale din cenuşa crizei economice”. Directorul Consiliului European pentru Afaceri Externe, Mark Leonard, afirma: „Obama poate fi considerat noul Mesia, însă alegerea sa va fi o palmă peste obrazul europenilor care preferă să-l acuze pe Bush în loc să-şi asume responsabilitatea pentru problemele globale”.
Pentru prima dată, se vorbeşte despre o preşedinţie planetară; oamenii îţi pun nădejdea într-un lider providenţial, mai mult decât în Dumnezeu. Împotriva acestora strigă proorocul Ieremia: „Blestemat fie omul, care îşi pune nădejdea în om şi îşi face sprijin din trup omenesc, şi a cărui inimă se depărtează de Domnul” (Ieremia 17, 5). Este vremea să ne aşteptăm la viitoare alegeri planetare. Însă pentru aceasta va fi nevoie de înscenarea unei crize planetare, mondiale, care să arunce întreaga lume în haos, iar oamenii decepţionaţi să se arunce în braţele „salvatorului” universal, ce mai târziu îşi va da pe faţă identitatea sa de Antihrist.

„Nimic nu te teme de cele ce vei să pătimeşti; că iată diavolul va să arunce dintre voi în temniţă, ca să vă ispitiţi; şi veţi avea necaz în zece zile; fii credincios până la moarte şi voi da ţie cununa vieţii” (Apocalipsa 2, 10).

 

Articol preluat integral de pe site-ul Mitropoliei Slatioara.

Gheorghe Vanau