Crucea.ro

George Monbiot: Despre închisorile private şi copii încarceraţi în schimbul banilor
Profitul nelegiuirii
“Acest scandalos comerţ cu vieţi omeneşti stimuleaza în permanenţă privarea de libertate a oamenilor, şi nu din cauza ca detenţia are rezultate bune, ci pentru că ea  aduce profit. Privatizarea pare să fi afundat ţara aceasta într-o stare de detenţie în masă.”

Guvernele Statelor Unite şi al Marii Britanii au creat o industrie a închisorilor private, a caror jertfe sunt vieţile omeneşti.
Este un caz zguduitor, dar mai zguduitor este faptul că această problemă abia dacă a fost menţionată în Arhipelagul Britanic. În ultimele două săptamâni, doi judecători din Pennsylvania au fost condamnaţi pentru încarcerarea a aproximativ 2000 de copii în schimbul unor mite primite din partea companiilor ce deţin închisorile private.
Mark Ciavarella şi Michael Conahan au trimis copii în închisoare pentru abateri atât de minore încât nici nu pot fi considerate infracţiuni. O adolescentă de 15 ani, pe nume Hillary Transue, a primit trei luni de detenţie pentru crearea unei pagini web ce îl ridiculiza pe asistentul directorului şcolii unde învaţă. Ciavarella l-a trimis pe Shane Bly, atunci în vârstă de 13 ani, într-o tabără de corecţie pentru că a pătruns într-o clădire dezafectată.  Tot el a condamnat-o pe Jamie Quinn, în vârstă de 14 ani, la 11 luni de închisoare pentru că l-a pălmuit pe prietenul său în timp ce se certau, după ce mai întâi ea fusese pălmuită de către prietenul său. Judecătorii au primit 2.6 milioane de dolari din partea unor companii aparţinând Corporaţiei Mid Atlantic Youth Services, a cărui scop este de a-şi umple închisorile. Iată ce se întâmplă când serviciile publice funcţioneaza pe profit.
Acesta este un exemplu extrem, dar el sugerează consecinţele mai ample ale comerţului cu vieţi omeneşti creat de către închisorile private. În SUA şi Marea Britanie, acestea sunt puternic stimulate să crească în permanenţă numărul prizonierilor.
Sistemul din SUA este mai corupt decât cel din Marea Britanie, dar în acelaşi timp este mai transparent. Acolo, grupurile de presiune care cer şi primesc schimbări ale politicii judiciare pot fi descoperite, iar oficialii corupţi pot fi identificaţi şi urmăriţi penal. Marea Britanie, înrădăcinată în tradiţia secretului oficial şi abia familiarizată cu jurnalismul de cercetare şi investigaţie, nu are asemenea măsuri de siguranţă.
Judecătorii corupţi au fost plătiţi de către închisorile private nu numai să mărească numarul prizonierilor, ci şi să închidă o închisoare concurentă, aparţinând sectorului public. Luarea de mită pentru închiderea copiilor este o problema nouă, dar închiderea unor instituţii publice spre profitul companiilor private este un fenomen care se întâmplă în permanenţă pe ambele ţărmuri ale Atlanticului.
Wall Street Journal a arătat că anumite închisori private din Mississippi şi California sunt plătite pentru prizonieri non-existenţi, sub presiunea operatorilor. Corporaţiilor ce deţin închisorile private le este garantat un anumit număr de deţinuţi, şi chiar dacă tribunalele nu furnizeaza suficienţi condamnaţi, aceste corporaţii îşi primesc banii. Acest fapt a scandalizat contribuabilii din ambele state, care au renunţat la servicii publice de bază pentru a putea strânge fonduri pentru plata închisorilor. Soluţia simplă la această problemă este de a înlocui deţinuţii fictivi cu deţinuţi reali. Dupa cum observă Wall Street Journal, deseori proclamat ca fiind de un anti-capitalism extrem, « expansiunea închisorilor a dat naştere interesului de a menţine închisorile pline şi de a construi unele noi. Rezultatul este un bâlci politic şi financiar, al cărui premii sunt deţinuţii în haine vărgate. »
Chiar dacă rata criminalităţii este în scădere, legiuitorii sunt presaţi de către sponsorii lor să crească numărul deţinuţilor. SUA au de departe cel mai mare număr de deţinuţi raportat la populaţia liberă : 756 la 100.000, puţin peste de 1% din populaţia adultă. State relativ la fel de bogate ca şi SUA ating abia o zecime din această rată de încarcerare.
[…]
Acest scandalos comerţ cu vieţi omeneşti stimulează în permanenţă privarea de libertate a oamenilor, şi nu din cauza ca detenţia are rezultate, ci pentru ca ea  aduce profit. Privatizarea pare să fi afundat ţara aceasta într-o stare de detenţie în masă.
Puteţi citi articolul original în întregime dând click aici.

Publicat în Guardian, 3 martie 2009
(Traducere de Lavinia-Loredana Berţia)

Gheorghe Vanau