Crucea.ro

In cadrul regulilor stabilite pentru postul Pastelui, ce anume hotarasc cu exactitate regulile postului? Nici in vremurile stravechi si nici in zilele noastre n-a fost vreodata o uniformizare exacta, dar majoritatea autoritatilor ortodoxe sunt de acord asupra urmatoarelor reguli:

1) In timpul saptamanii dintre Duminica Vamesului si a Fariseului si cea a Intoarcerii Fiului Risipitor, este in general dezlegare de la orice fel de post. Carnea si produsele din animale pot fi consumate chiar si miercurea si vinerea.

2) In saptamana care urmeaza, adesea numita saptamana Lasatului de Carne, postul obisnuit se tine miercurea si vinerea. Altfel nu este nici un post special.

In saptamana dinaintea postului Pastelui, carnea este interzisa, dar ouale, branza si alte produse lactate pot fi mancate in orice zi, inclusiv miercurea si vinerea. In zilele saptamanii (de luni pana vineri inclusiv) in timpul celor 7 saptamani de post al Pastelui, sunt restrictii atat asupra numarului de mese zilnice cat si asupra felurilor de mancare, dar cand o masa este permisa, nu sunt fixate limite in ceea ce priveste cantitatea.

a) In zilele saptamanii din prima saptamana a postului, postul este foarte strict. Conform regulilor stricte, in timpul primelor 5 zile de post, numai doua mese sunt permise, una miercuri si alta vineri, in ambele cazuri dupa Liturghia Darurilor Inainte Sfintite. In celelalte 3 zile, cei ce au putere sunt incurajati sa pastreze un post absolut; cei pentru care acest lucru nu este posibil, pot manca marti si joi (dar nu luni daca este posibil), seara dupa vecernii, cand pot servi apa si paine, sau ceai sau sucuri de fructe, dar nu mancare gatita. Trebuie specificat de la inceput ca in zilele de astazi aceste reguli sunt in general relaxate. La mesele de miercuri si vineri se recomanda “xerofagia”. Ad literam inseamna “mese uscate”. Interpretat strict, inseamna ca putem manca numai legume preparate cu apa si sare, si de asemenea fructe, nuci, paine si miere. In practica, scoicile si caracatita sunt de asemenea permise in zilele de xerofagie.

Dar urmatoarele categorii de alimente sunt cu desavarsire excluse:
i)carne;
ii) produse animale (branza, lapte, unt, oua, zer, etc.);
iii) peste (peste cu oase);
iv) ulei (de exemplu ulei de masline) si vin (orice bautura alcoolica).

b) In zilele saptamanii (de luni pana vineri inclusiv) in a doua, a treia, a patra, a cincea si a sasea saptamana, o masa pe zi este permisa, sa fie servita dupa amiaza, dupa vecernie, aceasta masa va urma regulile xerofagiei.

In Joia Mare se serveste o singura masa, cu vin si ulei (de exemplu ulei de masline).

In Vinerea Mare, cei ce au putere pot sa urmeze traditia din zilele de inceput ale Bisericii si sa tina post negru. Cei ce nu pot acest lucru sa manance paine, cu putina apa, ceai sau sucuri de fructe, dar nu inainte de apus, sau in orice caz nu inainte de Vecernie si Prohodul Domnului.

In Sambata Mare, in principiu, nu se mananca, deoarece dupa traditia straveche la sfarsitul Liturghiei Sfantului Vasile credinciosii ramaneau in biserica pentru citirea Faptelor Apostolilor, si ca intarire primeau putina paine si fructe uscate, cu o cupa de vin. Daca, asa cum se intampla acum de obicei, se intorc acasa pentru a servi masa, pot servi vin dar nu ulei; deoarece in aceasta sambata, singura dintre sambetele anului, uleiul de masline nu este permis.

Read the rest of this entry »

E P I S T L E of the Synod of Bishops of the Russian Orthodox Autonomous Church

To the Pastors, Monastics, and God-loving flock of the Church of God

Fathers, Brothers and Sisters, Beloved in God!

For the last 20 years, the plight of the Russian Orthodox Autonomous Church has not been an easy one. In her aspiration to “walk in the Holy Spirit,” and live by the holy Gospel of Christ, the ROAC remains a “stumbling block” on the path to globalism and modernism, that have so captivated the “powers that be,” including some of the clergy of the Moscow Patriarchate. The task of bearing witness before the Orthodox world, as a whole, to the truth about the condition of the “subjugated church” in our enslaved homeland, of countering the lies emanating from the official representatives of the Godless authorities, of calling attention to the evil perpetrated by the hierarchs of the Moscow Patriarchate, who are subservient to them, has always been, is now, and always will be among the most important obligations of the Russian Orthodox Autonomous Church.

The betrayal of the Truth of Christ by the hierarchs of the Russian Orthodox Church Outside of Russia in May, 2007, was the height of cynicism, akin to Satan’s quoting of Holy Scripture, when he tempted Christ in the desert. The traditions of the holy Fathers, the holy Canons of the Orthodox Church, the legacy of the New Martyrs and Confessors of Russia, the founding Fathers of the Church Outside of Russia and of the Catacomb Church inside Russia, the resolutions of the sobors, – all of this have they distorted and trampled underfoot. The hopes and aspirations of the flock, all that had once been carefully preserved and treasured, all this has now been delivered over to the very ones from whom it had been safeguarded for over 70 years. Their new standard of success has become the acquisition of that which is perishable, and aversion for all that is imperishable, the accumulation of that which is temporary and fleeting, and the establishment of an earthy homeland in deference to the heavenly one.
Read the rest of this entry »

Forul Ortodox Român (F.O.R.) – organizaţia federativă a asociaţiilor ortodoxe din România – luând act de comunicatul Biroului de Presă al Patriarhiei Române şi de felul în care a fost prezentată presei hotărârea Sfântului Sinod al BOR din 25 februarie 2009 de către purtătorul de cuvânt al Patriarhiei Române, pr. Costel Stoica, face următoarea declaraţie:

1. Comunicatul Biroului de Presă al Patriarhiei Române nu precizează nicăieri că Sinodul nu a fost complet. Din adunare a lipsit Î.P.S. Bartolomeu, unul dintre cei cinci mitropoliţi ai Bisericii Ortodoxe Române. Se ştie că în data de 19 februarie 2009, Sinodul Mitropolitan al Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului, alcătuit din opt ierarhi şi prezidat de mitropolitul Bartolomeu s-a exprimat categoric, în unanimitate, împotriva introducerii paşapoartelor biometrice, invocînd argumente teologice şi lipsa unei dezbateri publice prealabile.

Prin urmare, Sinodul nu a fost complet, din el lipsind unul dintre cei mai respectaţi şi iubiţi ierarhi ai BOR, aflat pe poziţii contrare faţă de hotărîrea din 25 februarie 2009, declarată ulterior „unanimă”.

Cerem să fie făcută publică, fără întârziere, stenograma integrală a dezbaterii sinodale, pentru a vedea pe ce baze s-a ajuns la concluziile comunicate. Altminteri este justificată impresia că Sinodul a luat o hotărâre doar în baza unei declaraţii, de altfel jignitoare, venită din partea Ministerului de Interne, prin care ortodocşilor li se oferă „dreptul” de a nu solicita noile paşapoarte, adică de a nu călători. Amintim că dezbaterile Sinoadelor Ortodoxe ecumenice s-au făcut întotdeauna cunoscute credincioşilor, pentru a arăta felul în care s-a ajuns la o concluzie sau alta, făcînd referire şi la opinia exprimată de fiecare episcop în parte prezent la sinod (vezi Actele Sinoadelor Ecumenice). E un exemplu obligatoriu de urmat într-un caz de importanţă capitală ca acesta.

Read the rest of this entry »

In THE SHOCK DOCTRINE, Naomi Klein explodes the myth that the global free market triumphed democratically. Exposing the thinking, the money trail and the puppet strings behind the world-changing crises and wars of the last four decades, The Shock Doctrine is the gripping story of how America’s “free market” policies have come to dominate the world– through the exploitation of disaster-shocked people and countries.

At the most chaotic juncture in Iraq’s civil war, a new law is unveiled that would allow Shell and BP to claim the country’s vast oil reserves…. Immediately following September 11, the Bush Administration quietly out-sources the running of the “War on Terror” to Halliburton and Blackwater…. After a tsunami wipes out the coasts of Southeast Asia, the pristine beaches are auctioned off to tourist resorts…. New Orleans’s residents, scattered from Hurricane Katrina, discover that their public housing, hospitals and schools will never be reopened…. These events are examples of “the shock doctrine”: using the public’s disorientation following massive collective shocks – wars, terrorist attacks, or natural disasters — to achieve control by imposing economic shock therapy. Sometimes, when the first two shocks don’t succeed in wiping out resistance, a third shock is employed: the electrode in the prison cell or the Taser gun on the streets.

Based on breakthrough historical research and four years of on-the-ground reporting in disaster zones, The Shock Doctrine vividly shows how disaster capitalism – the rapid-fire corporate reengineering of societies still reeling from shock – did not begin with September 11, 2001. The book traces its origins back fifty years, to the University of Chicago under Milton Friedman, which produced many of the leading neo-conservative and neo-liberal thinkers whose influence is still profound in Washington today. New, surprising connections are drawn between economic policy, “shock and awe” warfare and covert CIA-funded experiments in electroshock and sensory deprivation in the 1950s, research that helped write the torture manuals used today in Guantanamo Bay.

The Shock Doctrine follows the application of these ideas though our contemporary history, showing in riveting detail how well-known events of the recent past have been deliberate, active theatres for the shock doctrine, among them: Pinochet’s coup in Chile in 1973, the Falklands War in 1982, the Tiananmen Square Massacre in 1989, the collapse of the Soviet Union in 1991, the Asian Financial crisis in 1997 and Hurricane Mitch in 1998.

Maxim Troshin. Gospodi pomilui.
Слова и музыка – иеромонах Роман (Матюшин)
Music and lyrics – hieromonk Roman (Matyushin)
Репродукции картин И. Глазунова “Плес. Вечер”, М. Нестерова “Видение отроку Варфоломею”, “Под Благовест”

The Proceeds of Crime

“This revolting trade in human lives creates a permanent incentive to lock people up; not because prison works; not because it makes us safer, but because it makes money. Privatisation appears to have locked this country into mass imprisonment.”

The US and British governments have created a private prison industry which preys on human lives.

By George Monbiot

It’s a staggering case; more staggering still that it has scarcely beeen mentioned on this side of the ocean. Last week two judges in Pennsylvania were convicted of jailing some 2000 children in exchange for bribes from private prison companies.

Mark Ciavarella and Michael Conahan sent children to jail for offences so trivial that some of them weren’t even crimes. A 15 year-old called Hillary Transue got three months for creating a spoof web page ridiculing her school’s assistant principal. Mr Ciavarella sent Shane Bly, then 13, to boot camp for trespassing in a vacant building. He gave a 14 year-old, Jamie Quinn, 11 months in prison for slapping a friend during an argument, after the friend slapped her. The judges were paid $2.6 million by companies belonging to the Mid Atlantic Youth Services Corp for helping to fill its jails(1,2,3). This is what happens when public services are run for profit.

It’s an extreme example, but it hints at the wider consequences of the trade in human lives created by private prisons. In the US and the UK they have a powerful incentive to ensure that the number of prisoners keeps rising.

Read the rest of this entry »

One of the last genuinely catacomb bishops of Russia has reposed in the
Lord, Archbishop Anthony of Yaransk(ROAC).
Archbishop Anthony (Aristov) was born in 1925 in a family of Catacomb
Christians who were spiritually cared after by the Catacomb Priest Nicetas
(Ignatiev). He was baptized with the name Valentine.
He was married, and was ordained to the priesthood on January 12, 1966 by
Archbishop Anthony (Galynsky-Mikhailovsky). After Archbishop Anthony’s death in
1975 he was one of the fourteen priests received into the Russian Church
Abroad after under Metropolitan Philaret in 1977. He joined the Russian Free
Orthodox Church (in communion with the Russian Church Abroad) on November 15,
1991. On August 13, 1998 he was tonsured into monasticism with the name
Anthony by Bishop Theodore of Borisov, and on May 24, 1999 was raised to rank
of archimandrite and consecrated in Suzdal to the episcopate as Bishop of
Yaransk, a region of North-Eastern Russia with a large catacomb population.
He died on the morning of March 2, 2009 as he was preparing to perform a
service in one of the parishes of his Yaransk diocese. Priest Metrophanes
arrived at Vladyka’s home in order to escort him to the parish, but found him
reposed in the Lord.

Source: http://www.rpac.ru/article/191/  via Vladimir Moss

„Doamne şi Stăpânul vieţii mele, duhul trândăviei, al grijii de multe, al iubirii de stăpânire şi al grăirii în deşert nu mi-l da mie.
Iar duhul curăţiei, al gândului smerit, al răbdării şi al dragostei, dăruieşte-l mie, robului Tău.
Aşa Doamne, Împărate, dăruieşte-mi ca să-mi văd greşalele mele şi să nu osândesc pe fratele meu, că binecuvântat eşti în vecii vecilor. Amin”.

Pătimirea Sfîntului Mare Mucenic Teodor Tiron

Împărăţind Maximian şi Maximin, împăraţi păgîni, mare primejdie era asupra neamurilor care credeau în Hristos. Căci au trimis porunci înfricoşătoare, iar împreună cu poruncile lor cele păgîneşti şi fără de Dumnezeu, au trimis ighemoni, oameni tirani, cruzi şi fără de omenie prin toată stăpînirea lor, poruncind ca oricare dintre creştini ar voi să se lepede de Hristos, mare cinste şi dregătorii să aibă de la împăraţi. Iar dacă vor fi tari în credinţa lor şi nu vor voi să jertfească zeilor elineşti, au să pătimească munci, pedepse grozave şi cumplite şi cu amară moarte să se omoare.

Era mare frică şi nevoie asupra creştinilor. Unii dintre dînşii, care erau mai mari la suflet şi tari în credinţă, se duceau şi mărturiseau la arătare şi cu îndrăzneală înaintea tiranilor acelora, că Hristos este Dumnezeul cel adevărat. Apoi mureau cu multe şi cumplite munci. Alţii, de frică, vai! se duceau şi se lepădau de Hristos şi jertfeau idolilor. Iar cîţi nu puteau să mărturisească pe Hristos înaintea tiranilor, nici să se închine idolilor, fugeau şi se ascundeau prin munţi şi peşteri. Iar alţii, temîndu-se a se descoperi că sînt creştini, se făţărniceau că sînt elini, dar într-ascuns erau creştini.

Unul dintre aceştia era şi Sfîntul mare mărturisitor Teodor, creştin într-ascuns, din moşi-strămoşi, din cetatea Amasiei, care se numea Mialon. Nu că doară se temea a mărturisi că este creştin şi că-i era frică de munci, dar avea în mintea sa că nu va fi încă pe voia lui Dumnezeu să mărturisească pe faţă. De aceea voia să ispitească de este voia lui Dumnezeu şi ispitirea lui a fost astfel: vrînd să meargă cu ceata în care era numărat şi sfîntul care se numea Tiron, pentru cunoştinţa şi vitejia lui, în părţile Răsăritului pentru păzire, l-a pus pe el mai mare peste ceata ce se numea Legheon. Legheon era oastea cea mai aleasă din toate cetele, în care erau 893 de ostaşi, căci oamenii Legheonului atîta număr cuprindea.
Read the rest of this entry »