Crucea.ro

Tony Blair crede ca Biserica Romano-Catolica ar trebui sa isi revizuiasca atitudinea in relatie cu homosexualitatea, ca sa se sincronizeze cu mentalitatea liberala a celor care merg la biserica in zilele noastre. Blair, care a fost premierul Angliei pina in vara anului 2007, si care a introdus in timpul mandatului sau un pachet legislativ care ingaduie si reglementeaza parteneriatele homosexualilor, s-a convertit recent la Romano-catolicism, insa e de parere ca biserica al carei nou membru este va avea de regindit foarte multe lucruri.

Articolul in engleza e disponibil aici.

Exista mai multe marturii ale acestui fenomen trist. Am descoperit o inregistrare a unei maimutareli in numele ratiunii, petrecuta in USA:

Peste 100.000 de mii de britanici au descarcat de pe Internet “certificate de dezbotezare” puse in circulatie de organizatia “Societatea Nationala Seculara” din Anglia. Dupa succesul cu formularele electronice, ateistii au publicat si un certficat pe hirtie pergament, pe care il vind cu 3.20 euro: s-au vindut deja 1500 de astfel de certificate. Textul documentului ateist este, fireste, o lepadare de credinta:

Subsemnatul X, fiind supus in pruncie (inaintea de virsta la care sa-mi exprim vointa liber) la ritualul botezului crestin, prin aceasta revoc public orice consecinta a acestui ritual si renunt la biserica care l-a efecuat. In numele ratiunii umane, resping toate Crezurile si superstitiile sale si mai cu seama credinta perfida ca orice bebelus trebuie sa se curete prin Botez de asa zisul PACAT ORIGINAR*, si de puterea negativa a asa-zisilor demoni. Doresc sa fiu exclus de aici inainte din recensamintele si statisticile pe care biserica le face publice, de exemplu, ca sa obtina privilegii legislative.

Trist este ca blestematia nascocita de National Secular Society** este contagioasa: una din ideile lansate cu prlejul campaniei lor este ca botezul copiilor este o forma de abuz. Dupa cum va puteti lesne imagina, vor urma felurite procese la curtile europene de drepturile omului care vor incerca sa demonstreze ideea ca un parinte care isi boteaza copilul il abuzeaza, deci trebuie impiedicat sa faca asta.
Procese oarecum similare s-au desfasurat in Spania si Italia, unde diferite persoane au solicitat in instanta “dezbotezarea” lor, si au obtinut-o… in forma legala, dupa cum relateaza agentia France Presse, preluata de breibart.com.

Un alt grup de activisti anti-crestini din Argentina invita la “apostazie colectiva”, adica la lepadari publice, in grupuri cit mai numeroase.

Pe scurt, nu numai ca bietii oameni nu au cunoscut taina botezului asa cum ne-a lasat-o Sfanta Traditie, caci aceasta a fost schimonosita de eterodocsi, schismatici si eretici; in plus, ei aleg o lepadare publica, o hula jalnica. Sa ne rugam ca ei sa cunoasca vreodata credinta, botezul, mantuirea, in ultimul ceas.

* Nu stiu daca pentru ateisti are vreo relevanta discutia despre deosebirea intre pacatul originar si cel stramosesc, asa cum sint discutate in apus si rasarit: putin probabil ca dupa atacurile impotriva papistasilor si protestantilor sa reculeze in fata Ortodoxiei. Pe de alta parte, am intilnit recent un articol despre disputa apus/rasarit pe blogul razilazenje.

** Iata si o stire (in engleza) in care organizatia isi expune ideile:

by Archbishop Andrei (Rymarenko, 1893-1978)

Brothers and sisters! So the Holy Church indicates for us spiritual spring.
Winter is over. Ended is the state in which our heart was like ice, as if dead
in languor, thirsting for Grace. And now, during the past six weeks the sun has
been warming us more and more, and nature has gradually started to come back to
life. And so our heart too should have come back to life.

Last night during the evening service, we sang, “Children were bearing the sign
of Victory…” What sign? Pussy willows, branches which had already budded,
indicating that spring was coming, as if saying to us: Look here, joy is already
beginning, happiness. So through the pussy willows, the Church has been saying
to us: This is the beginning for you too; just be Christians, and think it over,
and you will begin to see a sign. A sign of what? – that Christ is Risen.
Read the rest of this entry »

Sf. Ioan Gura de Aur: “Omilii la Postul Mare”

Cuvant
despre Evanghelia de la Matei,
care se citeşte în Sfânta si Marea Luni, la Liturghie
(Mt. 24, 3-35)

După ce Hristos a vorbit despre nenorocirea ce avea să vie asupra Ierusalimului şi despre aceea că Apostolii vor birui toate piedicile, iar Evanghelia se va predica în toată lumea, se întoarce iarăşi la descrierea ticăloşiei ce va veni peste iudei, pe când ucenicii vor predica strălucit Evanghelia în toată lumea. „Atunci cei din ludeea să fugă la munţi”. Atunci, când ? Când acestea se vor întâmpla, când urâciunea pustiirii va fi în locul cel sfânt. El prin aceasta înţelege, oastea romană. Atunci, zice el, să fugiţi, căci nu va fi nici o nădejde de mântuire. Altădată iudeii din războaie grele se ridicaseră, ca în timpurile lui Sanherib şi ale lui Antioh. Oastea lor fusese împrăştiată, templul cucerit; însă s-au ridicat macabeii împotriva vrăjmaşului şi a urmat o deplină schimbare. Dar pentru ca ei să nu aştepte şi acum ceva asemenea, le curmă toată nădejdea. Abia viaţa singură, zice El, vor putea ei să-si mântuiască. De aceea, cei ce se vor afla pe acoperământul casei, să nu se mai pogoare în casă spre a-şi lua hainele. El prin aceasta le arată nenorocirea de care nu vor putea scăpa şi prin care oricine se  va afla acolo neapărat va pieri.
Pentru aceasta adaugă el: „Cel ce va fi în câmp să nu se întoarcă înapoi să-şi ia haina sa”; căci dacă cei ce se aflau în cetate trebuia să fugă din ea, cu atât mai puţin puteau să vină în ea cei ce se aflau afară din dânsa. „Vai celor însărcinate şi de cele ce vor alăpta în zilele acelea”; celor dintâi pentru că ele, cu povara pântecului lor, nu vor putea fugi atât de repede; iar celorlalte pentru că vor fi oprite de dragostea pruncilor lor şi nu se vor putea mântui.
A părăsi banii şi hainele este uşor, dar cine va părăsi ceea ce i-a dat firea ? însemnând mai departe mărimea ticăloşiei. Domnul zice: „Rugaţi-vă ca să nu fie fuga voastră iarna sau Sâmbăta; căci va fi atunci necaz mare cum nu a mai fost de la începutul lumii până acum, şi nici nu va mai fi”. Bagă de seamă că el vorbeşte către iudei şi lor le descrie nenorocirea ce are să vină asupră-le. Căci atunci când Vespasian s-a arătat cu ostile înaintea Ierusalimului, Apostolii nu mai erau acolo, şi nu serbau Sâmbăta. Pentru ce nu iarna sau Sâmbăta ? Nu iarna, pentru anotimpul cel rău; nu Sâmbăta, pentru că legea oprea a face o cale lungă, aşadar a fugi departe. Si când Hristos zice că n-a mai fost un necaz aşa de mare şi nici nu va mai fi, aceasta nu este o exagerare a lucrului. Cine citeşte cărţile istoricului iudeu losif Flaviu, care vieţuia pe atunci, va vedea că aceasta este adevărat.

Read the rest of this entry »

Via Father Elia

Via http://victor-roncea.blogspot.com

LONDON (AFP) – Former premier Tony Blair said the Catholic Church needed to rethink its attitude towards homosexuality, as it is out of step with ordinary church-goers’, in an interview published Wednesday.
Blair, who converted to Catholicism after leaving office in June 2007, cited a “huge generational difference” as the key to Pope Benedict XVI’s opposition to homosexuality.
A poll of the congregation at a Catholic Church on a Sunday would reveal how liberal those in attendance were, he claimed.
“We need an attitude of mind where rethinking and the concept of evolving attitudes becomes part of the discipline with which you approach your religious faith,” Blair told Attitude magazine, a publication targeted at gay people.
During Blair’s premiership, Britain enacted legislation introducing civil partnerships, giving gay and lesbian couples legal recognition of their relationships, allowing them the same rights in areas like work, pensions and inheritance as heterosexual couples.

Read the rest of this entry »

DUMINICA A VI-A DIN POSTUL MARE
(DUMINICA FLORIILOR)

Cine aduce bucurie casei? Oaspetele binevenit.
Cine aduce si mai mare bucurie casei? Un prieten al casei.
Cine aduce cea mai mare bucurie casei? Gospodarul care se întoarce acasa, dupa o lipsa îndelungata.

Fericite mâinile care L-au primit pe Domnul nostru Iisus ca pe Oaspetele binevenit!
Fericite buzele care L-au întâmpinat pe El ca pe un Prieten!
Fericite sufletele care s-au închinat Lui ca Gospodar, cu o cântare de bun venit!

Dar unii nu-L cunosteau pe El, nici nu-L primeau pe El, fie ca oaspete, prieten ori gospodar, ci au luat pietre în mâinile lor ca sa le arunce în El si cu sufletele lor cele muritoare au pus la cale moartea trupului Lui.

Aceasta era firea Dumnezeiasca a Domnului Hristos, ca, oriunde Se arata El – Dumnezeu în trup omenesc – oamenii se desparteau de-a dreapta si de-a stânga Lui, asa cum se vor desparti ei când va veni El în ziua cea de pe urma a istoriei lumii acesteia. Si pâna în ziua de astazi, când vorbirea dintre oamenii din lume se îndreapta catre Domnul nostru Iisus, acestia se despart la stânga si la dreapta. Cât de bine deslusita trebuie sa fi fost aceasta despartire în zilele vietii Sale întrupate pe pamânt!

Read the rest of this entry »

Sf. Ioan Gura de Aur

din “Omilii la Postul Mare”

„De-ai fi cunoscut şi tu în ziua aceasta,
cele ce sunt către pacea ta.”
(Lc. 19. 42).

Păcătosul este cel mai nenorocit,
când are pe pământ numai norocire

Nimica nu nelinişteşte pe cei mai mulţi aşa de tare ca aceea că bogaţii cei mai prihăniţi se îndulcesc de multă norocire, pe când drepţii sau cei îmbunătăţiţi adeseori suferă cea mai amară sărăcie şi mii de alte răni care sunt încă mai cumplite decât sărăcia.
De aceea mulţi zic: „Unde este pronia, unde este dreptatea cea dumnezeiască, unde este judecata cea dreaptă ? Cel înfrânat si cel îmbunătăţit sunt nenorociţi, pe când cel desfrânat şi cel rău sunt norociţi; acesta este admirat, celălalt nesocotit, acesta trăieşte în îndestulare şi desfătare, celălalt este certat de sărăcie şi de mizeria cea mai mare”.
Aşa vorbeşte cel nepriceput, dar în adevăr păcătosul este omul cel mai ticălos şi mai nenorocit din lume, chiar când nu se pedepseşte îndată; el tocmai atunci este cel mai nenorocit când nu se pedepseşte şi când nu i se întâmplă nimic potrivnic.
La boli şi la rele noi nu deplângem pe cel ce se lasă a se vindeca, ci pe acei ce sunt nevindecabili. Iară ce este boala si rana pentru trup, aceea este păcătui pentru suflet. Şi ceea ce este tăietură şi doctorie pentru trupul cel bolnav, aceea este nenorocirea pentru un suflet bolnav.

Read the rest of this entry »

La joie qui imprègne et éclaire l’Office du Samedi de Lazare met l’accent sur un thème majeur : la prochaine victoire du Christ sur l’Hadès. “Hadès” est le terme biblique pour la Mort et sa puissance universelle, pour l’indéniable ténèbre qui engloutit toute vie et empoisonne le monde entier par son ombre. Mais maintenant – avec la résurrection de Lazare – “la mort commence à trembler.” Un duel décisif entre la Vie et la Mort commence, nous donnant la clé de tout le mystère liturgique de Pâques. Déjà au 4ème siècle, le Samedi de Lazare était appelé “annonce de Pâques.” Car en effet, il annonce et anticipe la merveilleuse Lumière et paix du Samedi qui suit – le Grand Samedi -, jour de la Tombe vivifiante.

Lazare, l’ami de Jésus, personnifie l’humanité entière et aussi chaque homme, comme Béthanie – la maison de Lazare – symbolise le monde entier – la maison de l’Homme. Car chaque homme a été créé en tant qu’ami de Dieu et appelé à Son amitié : la connaissance de Dieu, la Communion à Dieu, le partage de la vie avec Lui : “En Lui était la Vie, et la Vie était la Lumière des hommes” (Jean 1,4). Et cependant cet ami, que Jésus aime, qu’Il a créé dans l’amour, est détruit, annihilé par une puissance que Dieu n’a pas créée : la mort. Dans Son propre monde, le fruit de Son amour, sagesse et beauté, Dieu rencontre une puissance qui détruit Son oeuvre et annihile Son premier dessein. Le monde n’est que lamentation et affliction, complainte et révolte. Comment est-ce possible? Comment est-ce arrivé? Telles sont les questions implicites de la narration lente et détaillée donnée par Jean de la progression de Jésus vers la tombe de Son ami. Et une fois sur place, Jésus pleura, dit l’Évangile (Jean 11,35). Pourquoi donc pleura-t’Il si Il savait qu’un instant plus tard, Il ramènerait Lazare à la vie? Les hymnographes byzantins n’ont pas bien rendu la véritable signification de ces larmes. “Comme homme, Tu pleura, et comme Dieu, Tu le releva de la tombe..” Ils arrangent les actions du Christ selon Ses deux natures : la Divine et l’humaine. Mais l’Église Orthodoxe enseigne que toutes les actions du Christ sont à la fois divines et humaines, qu’elles sont les actions d’une seule et même personne, le Fils Incarné de Dieu. Celui Qui pleure n’est pas seulement homme, mais aussi Dieu, et Celui Qui appelle Lazare hors de la tombe n’est pas seulement Dieu, mais aussi homme. Et Il pleure parce qu’Il contemple l’état misérable du monde, créé par Dieu, et l’état misérable de l’homme, le roi de la Création.. “Il sent déjà” disent les Juifs pour tenter d’empêcher Jésus d’approcher du corps, et ce “il sent déjà” peut être appliqué à toute la Création. Dieu est Vie, et Il a appelé l’homme à cette divine réalité de la vie, et lui, “il sent déjà.” A la tombe de Lazare, Jésus rencontre la Mort – la puissance du péché et de la destruction, de la haine et du désespoir. Il rencontre l’ennemi de Dieu. Et nous qui Le suivons, nous sommes à présent introduits dans le coeur même de cette heure de Jésus, l’heure qu’Il a si souvent mentionnée. Les ténèbres de la Croix qui arrivent, sa nécessité, sa signification universelle, tout ça nous est donné dans le plus court verset de l’Évangile – “et Jésus pleura.”

Read the rest of this entry »

La semaine qui suit le Dimanche de saint Marie l’Égyptienne est appelée Semaine des Palmes ou Rameaux. Lors des Offices du mardi de cette semaine, l’Église rappelle que Lazare, l’ami de Jésus, était mort, et que le Seigneur venait pour le relever d’entre les morts (Jn 11). Les jours se rapprochant du samedi, l’Église, dans ses hymnes et versets, continue de suivre le Christ en direction de Béthanie, vers la tombe de Lazare. Le vendredi soir, veille de la célébration de la résurrection de Lazare, les “grands et salutaires 40 jours” du Grand Carême sont officiellement arrivés à leur terme:

“Parvenus au terme des 40 jours, Seigneur Ami des Hommes, nous Te demandons de voir aussi la sainte semaine de Ta Passion, pour glorifier en elle Tes hauts faits et l’oeuvre ineffable de Ton Salut, en chantant d’une même voix : Seigneur, gloire à Toi!” (Hymne des Vêpres, Lucernaire)

Le Samedi de Lazare est une célébration Pascale. C’est l’unique moment de toute l’année ecclésiale où l’office résurrectionnel du dimanche est célébré un autre jour. A la Liturgie du Samedi de Lazare, l’Église glorifie le Christ comme étant “la Résurrection et la Vie” qui, en ressuscitant Lazare, a confirmé la résurrection universelle de l’humanité avant même Sa propre souffrance et mort.

“Confirmant la résurrection commune avant Ta Passion, Christ Dieu, Tu as relevé Lazare des morts. Portant comme les enfants les signes de la victoire, nous Te disons, à Toi qui as vaincu la mort : “Hosanna au plus haut des Cieux, béni est Celui qui vient au Nom du Seigneur” (Tropaire).

Read the rest of this entry »

Troparul Intrării Domnului în Ierusalim (glasul 1):

Învierea cea de obşte mai înainte de Patima Ta încredinţând-o,
pe Lazăr din morţi l-ai sculat, Hristoase Dumnezeule.
Pentru aceasta şi noi, ca pruncii, semnele biruinţei purtând,
Ţie, Biruitorului morţii, strigăm:
Osana Celui dintru înălţime!
Bine eşti cuvântat, Cel ce vii întru numele Domnului.”

by Archbishop Andrei (Rymarenko, 1893-1978)

“In the same way we cry to Thee, O Conqueror of death: Hosanna in the highest,
blessed is He Who comes in the name of the Lord” (Troparion (hymn) sung on
Lazarus Saturday).

Great is this Holy Day, brothers and sisters! Just think of it, “Conqueror of
death”! There have been many conquerors in the history of humanity: many gifted
doctors have conquered many sicknesses, many military leaders have conquered
tremendous armies, even entire countries. There have been conquerors of space
such as the inventors of automobiles, airplanes; conquerors of distance — the
inventors of the telephone, telegraph, and so on. But “Conqueror of death” — the
whole world does not know of anyone else but Jesus Christ. He alone. Even the
so-called “unbelieving world” cannot mention another name. No one among the most
prominent people would ever even attempt to make such a claim. But He is, was,
and will be — our Savior and our Lord.

During His historical evangelistic life He proved this in three instances: the
resurrection of the daughter of Jairus, the resurrection of the son of the widow
of Nain, and here in today’s Gospel, the resurrection of Lazarus.

Read the rest of this entry »