Crucea.ro

In urma cu 100 de ani, Episcopul Romanului, Gherasim Saffirin, in lupta sa duhovniceasca impotriva smintelii legii consistoriului bisericesc superior, a adresat Sfantului Sinod o scrisoare in care anunta public pozitia sa marturisitoare fata de episcopii care sustineau, in epoca, o inovatie legislativa impotriva Sfintei Traditii:

Rup, deci, orice legatura si comuniune canonica cu ei, nu-i mai socotesc impreuna liturghisitori cu mine, ii aforisesc, ii dau anatemei ca pe niste “madulare putrede si streine” trupului Bisericei, ca pe niste “pagani si vamesi” (Mat. 18.17), vrednici de Dumnezeiescul glas: “Nu va stiu pre voi” (Mat. 25,12); “departati-va de la mine toti lucratorii nedreptatei”(Luca 13,27).

Iata un fragment din scrisoarea Episcopului Gherasim:

[...] Mare si grea raspundere veti avea inaintea Dreptului Judecator pentru cele ce ati faptuit si faptuiti. Nu in chipul acesta sa negutatoresc talantii pe cari Domnul ni i-a incredintat. O negutatorie ca aceasta, protivnica sfintelor si dumnezeestilor asezaminte ale Bisericei, aduce moarte vesnica, duce la “intunericul cel mai dinafara, unde va fi plangerea si scarsnirea dintilor” (Mat. 25,30), in urma dumnezeescului si stapanescului glas: “Din gura ta te voiu judeca, sluga vicleana” (Luca 19,22) si “netrebnica” (Mat. 25,30).

Sfintele canoane poruncesc celor cari se hirotonisesc Arhierei, Preoti si Diaconi, ca sa fagaduiasca sarbatoreste, ca vor pazi cu scumpatate toate cele bisericesti (can. 2 al Sin. VII icum.; 24/19 Cartag.).

Acestei obligatiuni ne-am supus si noi membrii ai acestui Sf. Sinod, nu de sila, ci de buna voe, in ziua hirotoniei noastre ca arhierei, marturisind si jurand, ca pana la suflarea noastra cea mai de pe urma vom pastra si vom pazi cu sfintenie toate sfintele canoane, toate invataturile de Dumnezeu purtatorilor Parinti si intreaga predanie a Sfintei biserici celei drept maritoare de Rasarit, rostind atunci si anatemile si aforisirile cele ce sunt de rostit (vezi Arhieraticonul).

Unii dintre noi, insa, s-au calcat promisiunile si juramintele, nesocotind invatatura si canoanele Sfintei noastre Biserici, cu prilejul discutiunei asupra proectului devenit legea sinodala de azi, atragandu-si prin aceasta canoniceasca aforisire si anatema.

Scriu si graesc astfel ca smerit episcop in Sfanta Biserica Ortodoxa de Rasarit, in care sunt si vreau sa raman, iar nu “considerindu-ma ca intrupez in persoana mea intreaga biserica, ca eu as fi capul si conducatorul bisericei crestine si ca pe mine s-ar razima intreaga biserica crestina, ca si pe Petru, care ar fi avut si el aceasta prerogativa data de Hristos”, cum mi s-a adresat I.P.S. Mitropolit al Moldovei si Sucevei, D. Pimen, in Senatul Tarei, in sedinta de la 9 martie 1909.

Scriu si graesc astfel ca un episcop ortodox, ca organ al slujbei Mantuitorului, ca sluga supusa Stapanului meu Hristos, pe care vreau sa-L servesc cu credinta, macar de mi s’ar intimpla orice in aceasta lume.

Ma rog lui Dumnezeu ca toti Inalt Prea Sfintitii si Prea Sfintitii mei Frati in Hristos din aceasta Sfanta Adunare sa mearga cu toata vartutea si hotararea pe aceasta cale si sa moara pe acest drum, pazind si aparand cu toata caldura, pana la suflarea cea mai de pe urma, legile si hotarele bisericesti pe care Domnul, iar nu omul le-a pus!

Iar daca, din nenorocire, se vor gasi unii dntre noi, ostasii lui Hristos si carmuitorii spirituali vazuti ai Bisericei Lui, cari sa considere invatatura din legea sinodala din 1909 ca invatatura dreapta a Bisericei si sa priveasca dispoztiunile ei si sa le urmeze ca pe niste norme ce ar fi in concordanta cu sfintele canoane, eu Gerasimu al Romanului, in puterea Darului arhieresc ce am dela Duhul Sfant si in calitatea mea de episcop si membru al Sfantului Sinod al Sfintei Biserici Autocefale Romane, proclamat si socotit frate in Hristos prea iubit al Sfintei Biserici Icumenice si Apostolice a Rasaritului, unora ca acelora e aduc aminte de canonul 1 al sinodului al seapteleaicumenic, care glasueste:

“Celor ce s-au norocit de vrednicia ierarticeasca, marturiile si ispravile le sunt insemnarile cele ale canonicestilor asezamanturi, pe care cu bucurie priimindu-le, impreuna cu aratatorul de cele dumnezeesti David cantam catre Stapanul Dumnezeu zicand: In calea marturiilor tale m’am desfatat ca intru toata bogatia, si ai poruncit dreptate a fi marturiile tale in veac; intelepteste-ma si voiu fi viu. Si daca prorocescul glas porunceste noua in veac sa pazim poruncile lui Dumnezeu si sa vietuim intru ele, aratat este ca ele raman de-a pururea neclatite si nemiscate. Ca si vazatorul de Dumnezeu Moisi asa zice: Intru ele nu este cu putinta a se adaugi, si din ele nu este cu putinta a se scadea. Si dumnezeesculApostol Petru intru acestea laudandu-se striga: la care doresc ingerii a privi. Si Pavel zice: Sau noi, sau Inger din cer va vesti voua afara de ceeace ati priimit, anatema fie. Deci acestea asa fiind si marturisindu-ne noua, bucurandu-ne de ele, ca si cum ar afla cineva dobanzi multe, cu imbratisare priimim dumnezeestile canoae si intreg pe asezamintul lor si neclatit il intarim, care s-au asezat de catre trambitele Duhului, prealaudatii Apostoli si de catre sfintele icumenicile Sinoade si de catre cele ce s-au adunat pe alocurea spre predarea unor asezamanturi ca acestea si de catre sfintii Parintii nostrii, ca toti de unul si acelas Sfant Duh luminandu-se, au hotarat cele folositoare.

Daca insa unii ca aceia dintru fratii mei in Domnul, pe care mai sus i-am indicat, nu se infricoseaza si nu se cutremura la auzul aceste icumenice hotarari de Dumnezeu poruncita, ci staruesc in antidogmatica situatiune in care au pus Biserica Autocefala Ortodoxa Romana, smulgand-o dela uniatea dogmatica si canonica icumenica cu Biserica din Constantinopole si cu toate Bisericile Ortodoxe de Rasarit, cu adanca durere reproduc mai departe sfarsitul Canonului I de mai sus al Sinodului al seaptelea icumenic, aplicandu-l intocmai acelor Frati in Domnul si celor de o socotinta cu ei ditre cei chemati a fi organe ale slujbei Mantuitorului nostru Iisus Hristos: Si pe cei ce ei ii dau anatemei, si noi ii anatematisim, iara pe cei ce ii caterisesc, si noi ii caterisim, iara pe cei ce ii aforisesc, si noi ii aforisim, iara pe cei ce ii dau certarei, si noi, asisderea ii supunem. Aplic deasemenea si Canonul 2 combinat cu Canonul 1 al Sinodului al seaselea icumenic.

Rup, deci, orice legatura si comuniune canonica cu ei, nu-i mai socotesc impreuna liturghisitori cu mine, ii aforisesc, ii dau anatemei ca pe niste “madulare putrede si streine” trupului Bisericei, ca pe niste “pagani si vamesi” (Mat. 18.17), vrednici de Dumnezeiescul glas: “Nu va stiu pre voi” (Mat. 25,12); “departati-va de la mine toti lucratorii nedreptatei”(Luca 13,27).

Spre incredintare si cuvenita regula, depun aceasta la Biuroul Sfantului Sinod.

Imi zice Duhul Sfant Dumnezeu, pe care L-au trimis si-L trimite Bisericei Dumnezeu Tatal intru numele Domnului si Dumnezeului nostru Iisus Hristos spre a ne invata pe noi toate (Ioan 14,26), imi zic sfintele canoane ca nu mai pot lua parte in acest Sinod cu fosti meiFrati in Domnul, membrii ai Sfantului Sinod, cari sunt pusi, prin calcarea de catre ei a sfintelor canoane, sub epitimie, aforisanie si anatema.

Plec de aici cerand reasezarea Bisericei Regatului Romaniei pe bazele dogmatice si canonice icumenice ale Bisericei Crestine Ortodoxe de Rasarit.

Aceasta cerere a mea o formulez nu numai pe baza stravechiului, apostolescului si imutabilului asezamant al Sfintei Biserici careea slujesc, ci si pe baza Constitutiunei Tarei mele si pe baza legei respective, la ale carei indatoriri m-am supus – stie aceasta si dl. Ministru al Cultelor si Instructiunei Publice, organ al Statului – ma supun si ma voi supune, insa, intru atata cat aceasta lege pamanteaca nu imi va cere sa nesocotesc legea cereasca, adica dumnezeestile dogme si sfintele canoane Icumenice ale Bisericei, la cari ma obliga si art. 9 al ei, adica al legei sinodale din 1909, si pe cari mi le impune nu numai constiinta, ci si demnitatea episcopala pe care din mila lui Dumnezeu o am in Biserica dominanta a Statului Roman, adeca in Biserica Crestina Ortodoxa de Rasarit.

Cetita in Sfantul Sinod al Sfintei Biserici Autocefale Ortodoxe Romane, in sedinta de la 12 Octobre 1909.

+ GERASIMU Episcop al Romanului

Sursa: Documente privitoare la turburarea bisericeasca pricinuita de legea sinodala din 1909, pag 60

Gheorghe Vanau