Crucea.ro

Biserica Ortodoxă din Japonia a luat fiinţă graţie muncii neobosite a membrilor Misiunii Ortodoxe. Unul dintre marii misionari care a răspândit creştinismul în Japonia a fost Arhimandritul Anatolie Tihai – basarabean din Tărăsăuţii Hotinului.
În a doua jumătate a sec. al 19-lea, Ortodoxia dintre Prut şi Nistru a dat muncitori de seamă pe ogorul misiunii ortodoxe universale. Aici muncitorul cel mai devotat al cauzei a fost fără nici o îndoială vrednicul de pomenire arhimandritul Anatolie (Tihai).
Originar din gubernia Basarabiei stăpânită de imperiul rus, din satul Tărăsăuţi, ţinutul Hotin, arhimandritul Anatolie, până la călugărie – Alexandru, şi-a consacrat viaţa şi puterile scopurilor misiunii. Şi-a făcut studiile la Seminarul Teologic din Chişinău. Fiind în secţia mijlocie a seminarului, tânărul Alexandru a părăsit şcoala şi, fără ştirea părinţilor, a pătruns la muntele Athos unde, în 1865, s-a călugărit la mănăstirea Zografu. Întorcându-se la Chişinău, a isprăvit Seminarul teologic, iar pe urmă şi Academia Teologică din Kiev.
Aflând despre starea grea a misiunii ortodoxe din Japonia, părintele Anatolie, absolvind Academia, a plecat  misionar în Japonia.
Misiunea Ortodoxă în Japonia, începută în anul 1861 de  către viitorul arhiepiscop şi Luminător al Japoniei – Nicolae Kasatkin, nu poate fi închipuită fără de ajutorul  şi sprijinul tovarăşului său de apostolat, arhimandritul Anatolie Tihai, care în data de 24 aprilie 1872, în sâmbăta din Săptămâna Luminată, a sosit pe pământurile Japoniei la Hakodate.
Sosind în Japonia, a reuşit în mai puţin de un an să înveţe limba niponă, astfel încât putea să propovăduiască localnicilor.
În acea perioadă la Hakodate a început valul de prigoană împotriva creştinilor, care a constituit o încercare serioasă pentru părintele Anatolie, dar şi pentru întreaga Biserică Ortodoxă din Japonia.
În insulele Nipone, pe atunci, era în vigoare legea condamnării cu moartea pentru primirea credinţei creştine. În 1873 vechile legi de prigoană a creştinilor au fost suspendate şi în Japonia, a apărut posibilitatea propovăduirii credinţei în Hristos fără teama prigoanei.
„Această prigoană a servit, prin voia lui Dumnezeu, la întărirea credinţei: celor care o aveau în gând, le trecuse în inimă”, îşi amintea Arhiepiscopul luminător al Japoniei Nicolae Kasatkin.
În localitatea Hakodate, părintele arhimandrit Anatolie a obţinut rezultate bune în câmpul propovăduirii credinţei aşa încât la puţin timp se mută la Osaka, organizând un nou centru misionar cu biserică, cu casă misionară şi şcoală catehetică. Apoi părintele Anatolie se mută la Tokio, alături de Arhiepiscopul Nicolae Kasatkin.
După douăzeci de ani de rodnică muncă misionară, credinţă şi devotament faţă de Dumnezeu şi Biserica Ortodoxă, arhimandritul Anatolie, îmbolnăvindu-se, se întoarce la Petersburg, unde în anul 1893 trece la cele veşnice.
Sursa: ax.md si:

www.mihailmaster.wordpress.com  –  /†Personalităţi Basarabene/
www.documentar-ortodox.blogspot.com  – /Din istoria Bisericii Ortodoxe din Basarabia/

A LaRussophobe reading, as seen by ROCOR Refugees

Putin’s Internet Goon Squads Exposed

Open Democracy’s Polit.ru website translates an article published last May on the Expertiza.ru website about Vladimir Putin’s Internet goon squads. Our readers first learned about this issue a year before that, when we posted our original translation from the Gulag website along similar lines.*

Political forums on the internet are relatively new for the Russian public. They’re today’s “universal kitchen”, where public opinion is “cooked up”. Users report that before 1999 such forums were fairly homogenous sociologically. 70-80% of the audience consisted of like-minded people of liberal and democratic convictions, representatives of the Russian middle class and Russian-speaking émigrés.

However, in a mere four years this has all changed. Suddenly, totalitarian opinion makes up 60-80% of all posts on Russian political forums! This dramatic increase does not correspond to the spectrum of public opinion. It diverges significantly from data of internet voting on key problems of modern Russian life.

For example, today 80% of participants on all web forums criticize the USA aggressively and monotonously. But on sites where you can only vote once from one computer, 84% of Russian speaking internet users support the USA…You find the same with attitudes to the Chechen war, support/criticism of the Kremlin policies etc. Wherever voting is protected, wherever it is not possible to vote several times, surveys come to exactly the opposite conclusions from those on sites that are “unprotected” from repeat voting.

On liberal and neutral public political forums of ru.net there has been a dramatic increase in activity among users with very similar views. They’re the backbone of any forum. Their activity is so characteristic and unusual, so methodologically and ideologically similar, that it has begun to attract the attention of regular visitors to forums. They represent people of different professions, they write their posts from different cities and countries, and supposedly belong to different social and age groups. But after watching them for a while you find that they share a range of quite specific features which differentiate them from other participants in such forums.

The conservative and aggressive or totalitarian ideology propagated by these people is not the main feature they have in common. Some even try and appear relatively liberal. But apart from the “statist” ideology that any sane person is sick of (along with the usual xenophobia, anti-Americanism, anti-Semitism and intolerance of dissent), what distinguishes these people is the harshness of their views, their corporate mentality, shared information pool, behaviour “tics” and very particular approach to polemic. Whatever the forum, their method of manipulating mass consciousness involves the same systematic, deliberate lies, slander and misinformation.

Let’s call them ‘the G team’. Let’s try and list the features which enable us to identify whether a forum participant belongs to this G team.

24-hour presence on forums.

Some stalwarts of the G team are online all the time, always ready to repel any “attack” by a dissident liberal. Day and night, there is never a moment when you can have a discussion on a forum without these “curators”. Whatever the topic, your discussion will inevitably be interrupted by someone from the “G team”. They are omnipresent on significant forums, day and night, moving from one to another with their homogenised materials and statements.

“Flexibility” of their own ideology, which always coincides with state ideology.

The “G team” invariably purveys an eclectic array of views and values which correspond to the latest directions of state PR, the ideology and policies of the Russian leadership. Any change in state thinking leads to a dramatic change in the views of all members of the “G team”.

If for some other reason the tone of state propaganda suddenly changes towards the USA, for example, or towards Mayor Luzhkov, then without even bothering to change their user name, the same person from the “G team” will dump yesterday’s views and start peddling something he despised yesterday… And vice versa! And his praise today is as overheated as his abuse was yesterday. This behaviour is absolutely inconsistent and lacks any common sense or concern for their own reputation…

Discussions of the Kuril Islands issue is a good example. Before Putin held talks with the Japanese government, the members of the “G team” were saying in unison: “not an inch of native land to the cursed Japanese.” As soon as these closed talks were over, the same authors, without even changing their user names, started to imagine that it might be possible to hand over the islands, at a price, or in exchange for vast Japanese investment. They even started enthusiastically pointing out the many advantages of this course of action.

Another example: while the bill on the burial of radioactive waste on the territory of Russia was being discussed in the State Duma, the members ofthe “G team” zealously assured readers of the “undoubted advantage, benefit, profit and safety” of turning Russia into an international nuclear dump. The people who advocated this called themselves “private individuals and patriotic emigres”, but they were clearly all drawing on information from the press service of the Russian Ministry of Atomic Energy.

Unlimited devotion to the Head of State and his circle.

Members of the “G team”, under user names well-known on many forums, invariably express their boundless love for the President. They are prepared to physically “destroy” anyone who expresses the slightest doubt about his merits. The smallest piece of criticism will have them threatening their opponents with the law, flogging, reprisals and murder – not only of them, but of their relatives too. And this is not just a once-off. It happens on all the political web forums.

Read the rest of this entry »

Stiu ca aveti lucruri mai serioase de facut. Dar exemplul de mai jos e doar o invitatie sa explorati cartile copiilor vostri cu mai multa scumpatate: multe dintre ele “cultiva” erori gramaticale si aberatii de toate felurile. Adevarat, arata foarte bine daca judeci dupa “cerintele vremii”, unele au fel de fel de gadgeturi, harti, biletele secrete si alte accesorii mestesugite ca sa stii ca “merita banii”.  Dar continutul? Cel mai adesea e un soi de scriitura ce inchipuie un stil enciclopedic “pentru copii”, de care eu unul pina curind nu aveam habar (putinele lucruri pe care le stiu din “industrie” se bizuie pe amintiri placute din defuncta lume Pif), dar care a probabil acumulat decenii de expertiza in Occident. Eu, ma tem, o gasesc de foarte slaba calitate.

In exemplul de aici, aflam ca Alexandru Macedon “isi indeplinea toate indatoririle crestine”, cu citeva sute de ani inainte de Hristos.

În această lună, în ziua a douăzeci şi treia, pomenirea sfântului şi măritului marelui mucenic Gheorghe, purtătorul de biruinţă.
Măritul acesta şi minunatul şi vestitul mare mucenic Gheorghe, a trăit în vremea împăratului Diocleţian, trăgându-se din Capadochia, de neam strălucit şi luminat, din ceata ostaşilor ce se chemau tribuni; iar când a fost să pătimească era la cinstea dregătoriei de comis.
Având împăratul gând să pornească război asupra creştinilor, a dat poruncă să se învrednicească de cinstiri împărăteşti şi de daruri cei ce se vor lepăda şi vor părăsi pe Hristos. Iar cei cer nu se vor supune poruncii, să aibă pedeapsă moartea. Atunci sfântul acesta fiind de faţă, a declarat că este creştin, mustrând deşertăciunea şi neputinţa idolilor, luând în râs pe cei ce credeau în ei. Neplecându-se nici cu amăgiri, nici cu făgăduinţele tiranului, care făcea multe ca acestea, nici de îngroziri, ci se vedea nebăgător de seamă de toate, pentru aceea întâi l-au lovit în pântece cu o suliţă. Şi când i s-a înfipt suliţa în trup, a curs sânge mult; iar vârful suliţei s-a întors înapoi şi a rămas sfântul nevătămat. Apoi legându-l de o roată ţintuită cu fiare ascuţite, care a fost pornită din sus spre o vale, şi rupându-se trupul în mai multe bucăţi, cu ajutorul dumnezeiescului înger a rămas el sănătos. Şi înfăţişându-se sfântul înaintea împăratului şi a lui Magnenţiu, care şedeau alături de el şi aduceau jertfă la idoli pentru sănătatea lor, sfântul a atras pe mulţi spre credinţa în Hristos, cărora din porunca împăratului li s-au tăiat capetele afară din cetate. Şi venind la Hristos şi Alexandra împărăteasa, a mărturisit pe Hristos Dumnezeu înaintea tiranului. Au crezut şi alţii mulţi în Hristos, văzând că sfântul a ieşit sănătos dintr-o varniţă în care fusese aruncat. După aceasta i-au încălţat picioarele cu încălţăminte de fier ce avea cuie şi l-au silit să alerge. Ci iarăşi au pus de l-au bătut, fără de nici o milă, cu vine de bou uscate. Iar Magnenţiu cerând semn ca să învieze pe un mort din cei ce erau îngropaţi, din mormintele ce erau acolo, care erau de multă vreme morţi, şi făcând sfântul rugăciune deasupra mormântului, a înviat mortul şi s-a închinat sfântului, şi a slăvit Dumnezeirea lui Hristos. Şi întrebând împăratul pe mort cine este, şi când a murit, a răspuns acesta că este din cei ce au trăit mai înainte de venirea lui Hristos, adică mai înainte de trei sute de ani şi mai mult şi cum că a ars în foc atâţia ani din pricina rătăcirii idoleşti. Pentru care minune crezând mulţi, şi înmulţindu-se spre credinţă, slăveau cu un glas pe Dumnezeu, între care era şi Glicherie, căruia îi murise boul, şi l-a sculat sfântul. Din care minune adeverind şi el credinţa în Hristos, a luat cununa muceniciei, făcându-l păgânii multe bucăţi cu săbiile. Deci venind mulţi la Hristos, pentru ceea ce vedeau, şi încă pentru că sfântul mucenic Gheorghe intrând în capiştea idolilor, a poruncit unui chip idolesc cioplit, ca să spună dacă este el Dumnezeu, şi de i se cuvine să i se închine lui oamenii. Iar demonul cel ce era într-însul plângând a răspuns că unul este Dumnezeu adevărat: Hristos şi dintr-aceasta s-au tulburat idolii toţi şi au căzut şi s-au sfărâmat. Ceea ce neputând răbda cei ce credeau în idoli au prins pe sfântul şi l-au dus la împăratul, şi-au cerut degrab răspuns de moarte asupra lui; iar împăratul a poruncit ca să taie pe sfântul şi pe Alexandra împărăteasa cu sabia. Sfântului Gheorghe i s-a tăiat capul, iar sfânta Alexandra făcând rugăciune în temniţă, şi-a dat sufletul lui Dumnezeu.
Însă trebuie să istorisim oarecare parte din cele multe minuni ale sfântului.
În părţile Siriei se află o cetate numită Ramel, în care era o biserică zidită în numele marelui mucenic Gheorghe. Neaflându-se acolo mină de piatră, ca să se taie stâlpi, se aduceau stâlpii bisericii din loc depărtat, şi se făcea multă nevoinţă cu aflatul lor, şi cu adusul. Atunci oarecare femeie cu frica lui Dumnezeu având adevărată şi întărită credinţă la sfântul mare mucenic Gheorghe, a cumpărat şi ea un stâlp asemenea cu cei ce erau făcuţi şi înfrumuseţaţi, şi pogorându-l la mare, se ruga celui ce era purtător de grijă să ducă stâlpii, să ia şi să ducă şi pe acela pe care îl cumpărase ea. Iar el nu vrea, ci punând numai pe al lui, purcese să se ducă. Atunci femeia de supărare căzând la pământ plângea şi se ruga sfântului să-i ajute să poată duce stâlpul. Aflându-se ea într-un astfel de chip, văzu în vis unde i se arătă sfântul în chip de voievod, şi-i zise: “De ce eşti tristă, femeie?” Iar ea îi spuse pricina intristării, şi sfântul descălecând de pe cal zise către femeie: “Unde-ţi este voia să fie pus stâlpul?” Şi ea răspunse. “De-a dreapta parte a bisericii.” Şi sfântul îndată însemnă marmura cu degetul, scriind aceasta: Să se pună în dreapta, al doilea, stâlpul văduvei (după cel dintâi), şi ridicând sfântul de capătul stâlpului ce era despre mare, zise femeii: “Ajută şi tu” şi ridicându-l amândoi, l-au dat în mare, şi cu îndreptarea sfântului sosi stâlpul mai înainte de ceilalţi, şi dimineaţa se află la liman. Ceea ce văzând Vasilicos, căci aşa se numea purtătorul de grijă pentru ducerea stâlpilor, s-a minunat şi mai vârtos dacă a văzut şi scrisul, care rânduia şi locul, unde trebuia să fie pus. Şi mulţumind lui Dumnezeu, cerea şi de la sfântul iertare pentru greşeala neascultării, şi, luând şi el prin vedenie iertare de la sfântul, puse stâlpul văduvei în rând cu ceilalţi, în locul care poruncea scrisul cel însemnat de sfântul. Care stâlp stă şi până în ziua de astăzi întru neştearsă pomenirea femeii, şi întru mărirea sfântului pentru preamărita minune.

Iată altă minune făcută la Mitilene şi care înfricoşează tot gândul şi tot auzul. Căci în acest loc este o biserică a marelui mucenic Gheorghe, foarte slăvită şi vestită. Şi este obicei de a se strânge la ziua sfântului mulţime multă de popor în toţi anii, să facă la acea biserică prăznuire. Aceasta aflând agarenii ce erau în Creta au lovit fără veste la vremea privegherii pe câţi au aflat în biserică, şi i-au luat legaţi, împreună cu câţi au putut prinde din cei de afară, că cei mai mulţi scăpaseră. Pe cei ce i-au prins, i-au dus în Creta, între care era şi un tinerel, pe care l-a dăruit saracinul care-l prinsese lui Amira, celui ce era mai mare peste agareni. Şi trecând câtăva vreme până s-a împlinit anul, şi au ajuns iar la prăznuirea preamăritului mucenic, tânărul a slujit lui Amira; iar părinţii lui nelăsându-şi obiceiul lor şi nici nu au fost nemulţumitori pentru pierderea copilului, ci punându-ţi nădejdea la Dumnezeu şi mulţumind sfântului, şi făcând praznic după obicei, au ieşit ca să cheme la masă pe cei ce erau chemaţi; iar maica copilului întorcându-se la biserică, a căzut la pământ plângând şi rugând pe sfântul, ca să izbăvească pe fiul ei din robie, în ce chip va şti, cu atotputernicul şi dumnezeiescul dar al Sfântului Duh, ce locuia într-însul. Iar cel grabnic la ajutor nu a trecut cu vederea lacrimile femeii. Şi, după ce şi-a sfârşit femeia rugăciunea, şezând oaspeţii la masă, a pomenit bărbatul femeii la masă întâi ajutorul sfântului, şi stau gata cei ce dregeau vinul. Atunci din voia lui Dumnczeu s-a făcut minune mare şi preamărită şi aproape de necrezut pentru cei ce nu ştiau lucrurile cele slăvite ale lui Dumnezeu. Dar dacă vor cugeta la Avacum, care din răpirea îngerului întru o clipeală de vreme s-a aflat din Ierusalim la Babilon, nu se vor arăta necredincioşi nici de aceasta. Căci în ceasul în care pusese tânărul vin în pahar şi se gătea ca să dea lui Amira din Creta, s-a aflat în Mitiline dând maicii sale vinul. Văzând toţi cei ce erau la masă pe tânăr, s-au minunat. Şi întrebându-1 de unde şi cum se află în mijlocul lor, el a zis: “Umplând paharul acesta de vin, ca să-l dau lui Amira în Creta, am fost răpit de un bărbat preamărit, care m-a pus pe calul lui, ţinând cu mâna dreaptă paharul, şi cu stânga ţinându-mă de mijlocul lui, mă aflai precum mă vedeţi în mijlocul vostru.” Acestea auzindu-le şi văzându-le, s-au mirat de acea mare minune. Şi sculându-se de la masă, au dat laude şi mulţumire toată noaptea Atotputernicului Dumnezeu, mărind pe sfântul Său mucenic.