Biserica Ortodoxă din Japonia a luat fiinţă graţie muncii neobosite a membrilor Misiunii Ortodoxe. Unul dintre marii misionari care a răspândit creştinismul în Japonia a fost Arhimandritul Anatolie Tihai – basarabean din Tărăsăuţii Hotinului.
În a doua jumătate a sec. al 19-lea, Ortodoxia dintre Prut şi Nistru a dat muncitori de seamă pe ogorul misiunii ortodoxe universale. Aici muncitorul cel mai devotat al cauzei a fost fără nici o îndoială vrednicul de pomenire arhimandritul Anatolie (Tihai).
Originar din gubernia Basarabiei stăpânită de imperiul rus, din satul Tărăsăuţi, ţinutul Hotin, arhimandritul Anatolie, până la călugărie – Alexandru, şi-a consacrat viaţa şi puterile scopurilor misiunii. Şi-a făcut studiile la Seminarul Teologic din Chişinău. Fiind în secţia mijlocie a seminarului, tânărul Alexandru a părăsit şcoala şi, fără ştirea părinţilor, a pătruns la muntele Athos unde, în 1865, s-a călugărit la mănăstirea Zografu. Întorcându-se la Chişinău, a isprăvit Seminarul teologic, iar pe urmă şi Academia Teologică din Kiev.
Aflând despre starea grea a misiunii ortodoxe din Japonia, părintele Anatolie, absolvind Academia, a plecat  misionar în Japonia.
Misiunea Ortodoxă în Japonia, începută în anul 1861 de  către viitorul arhiepiscop şi Luminător al Japoniei – Nicolae Kasatkin, nu poate fi închipuită fără de ajutorul  şi sprijinul tovarăşului său de apostolat, arhimandritul Anatolie Tihai, care în data de 24 aprilie 1872, în sâmbăta din Săptămâna Luminată, a sosit pe pământurile Japoniei la Hakodate.
Sosind în Japonia, a reuşit în mai puţin de un an să înveţe limba niponă, astfel încât putea să propovăduiască localnicilor.
În acea perioadă la Hakodate a început valul de prigoană împotriva creştinilor, care a constituit o încercare serioasă pentru părintele Anatolie, dar şi pentru întreaga Biserică Ortodoxă din Japonia.
În insulele Nipone, pe atunci, era în vigoare legea condamnării cu moartea pentru primirea credinţei creştine. În 1873 vechile legi de prigoană a creştinilor au fost suspendate şi în Japonia, a apărut posibilitatea propovăduirii credinţei în Hristos fără teama prigoanei.
„Această prigoană a servit, prin voia lui Dumnezeu, la întărirea credinţei: celor care o aveau în gând, le trecuse în inimă”, îşi amintea Arhiepiscopul luminător al Japoniei Nicolae Kasatkin.
În localitatea Hakodate, părintele arhimandrit Anatolie a obţinut rezultate bune în câmpul propovăduirii credinţei aşa încât la puţin timp se mută la Osaka, organizând un nou centru misionar cu biserică, cu casă misionară şi şcoală catehetică. Apoi părintele Anatolie se mută la Tokio, alături de Arhiepiscopul Nicolae Kasatkin.
După douăzeci de ani de rodnică muncă misionară, credinţă şi devotament faţă de Dumnezeu şi Biserica Ortodoxă, arhimandritul Anatolie, îmbolnăvindu-se, se întoarce la Petersburg, unde în anul 1893 trece la cele veşnice.
Sursa: ax.md si:

www.mihailmaster.wordpress.com  –  /†Personalităţi Basarabene/
www.documentar-ortodox.blogspot.com  – /Din istoria Bisericii Ortodoxe din Basarabia/

Gheorghe Vanau

Leave a Reply