Crucea.ro

Zilele acestea sintem chemati la vot. Alegeri pentru parlamentul european. Nu o sa votez, fireste, dupa cum n-am facut-o de peste un deceniu, satul de minciunile politicienilor si jefuitorilor. Cred ca democratia propavaduita in ultimele doua decenii in Romania e o minciuna sinistra, o perdea de fum indaratul careia tagma jefuitorilor, obladuita de masoneriile “celor care stiu cum merg lucrurile”, ne siluieste vietile.
Acum 20 de ani, dupa o copilarie si o adolescenta mutilate discretionar de comunism, credeam ca s-a terminat cosmarul. Au urmat felurite convulsii neocomuniste si minciuni capitaliste si tot felul de monstruozitati mascate in eforturi de dezvoltare; azi, consternat, imi dau seama Noua Ordine Mondiala va fi cu mult mai distrugatoare decit ce am trait sub comunism. Acum urmeaza copiii mei…
Asadar, peste citeva zile ar trebui sa votam pentru ca UE sa ne doteze cu un rind nou de vatafi de lux, care sa consolideze toate aberatiile sclaviei in care ne-am legat cautind libertatea. Aceasta se intimpla ca sa ne faca robi oamenilor: stim a cui e stapinirea care se ridica sub ochii nostri. Inapoi, Satano!
Deunazi, Vaclav Havel incerca sa avertizeze “lumea civilizata” ca procedurile “electorale” ale Natiunilor Unite nu fac decit sa pregateasca “masa tiranilor”:

Imaginati-va niste alegeri ale caror rezultate sint in linii mari prestabilite iar o parte din candidati sint vadit necalificati. Orice asa zis sufragiu democratic desfasurat in acest fel ar fi considerat o farsa.

Avertismentul fostului presedinte ceh Havel a fost inutil, iar scrutinul cu pricina s-a consumat netulburat: Adunarea Generala a Natiunilor Unite si-a vazut, cu pragmatismul cinic care adaposteste minciuna autentica,  “rezolvata” problema participarii la Consiliul pentru Drepturile Omului. Am intilnit ecoul acestui avertisment intr-un context apropiat de ridicolele alegeri europarlamentare care, ca un bilci itinerant, ne vor napadi la sfirsitul acestei saptamini. Gazeta Le Monde Diplomatique, dupa ce evoca farsa deplinsa de Havel, contempla acest spectacol care, desi “ocupa scena, nu transmite nimic audientei”, fiindca:

“Probabil nu exista o comunitate politica de dimensiune continentala. Oricine isi imagineaza ca 27 de alegeri nationale organizate simultan, aproape toate disputate in jurul unor chestiuni locale, vor produce o identitate europeana, traieste pe plaiurle unei bizare tari imaginare’.
Citi sloveni au cea mai vaga idee despre temele electorale din Suedia sau citi germani sint interesati de politica Bulgariei? Ei bine, dupa alegerile europene si unii si altii vor descoperi ca rezultatele din Stockholm sau Sofia ar putea rasturna rezultatele alegerilor la care au participat, si ca ei insisi au ales doar 1% din membrii Parlamentului European, sau doar 13.5% (in cazul Sloveniei), (in cazul Germaniei). Acest fel de descoperire ii va determina, probabil, pe multi dintre alegatori sa se simta mai mult sau mai putin in plus.”

Cit despre Romania, care va furniza 4.5 % din membrii parlamentului European, nu mai explorez aceasta angoasa a raportului intre daraua si ocaua operatiunii, ii las pe altii sa se indeletniceasca cu socotirea masurii in care aceste gesturi sint relevante pentru viata romanilor.  Am sa ma refer doar la doua din cele 10 “argumente” aduse de Parlamentul European in favoarea votarii:

Prin votul exprimat în alegerile pentru PE, alegeţi reprezentanţii care vă vor influenţa viitorul şi viaţa de zi cu zi a aproape 500 de milioane de concetăţeni europeni. Dacă nu vă pasă, îi va păsa altcuiva, care va decide cine să vă reprezinte în singura adunare paneuropeană aleasă prin vot direct. Deputaţii aleşi în PE vor trasa viitorul Europei pentru următorii 5 ani. Alegeţi-vă Europa pe care o doriţi! Dacă nu votaţi, nu vă plângeţi!

Ultima propozitie e literalmente criminala. Probabil ca un coleg de breasla de-al meu a tocmit-o ca sa obtina un efect dramatic. Dar dezvaluie cinismul intolerant al viitorului si, desigur, are sprijinul Parlamentului European. “Daca nu votati, nu va plangeti!” e un avertisment memorabil, care pare sa sugereze ca un cetatean care nu voteaza nu mai are dreptul sa reclame abuzurile sistemului.
Imaginati-va ca acesta e doar primul din cele 10 argumente pe care Parlamentul European a ales sa le comunice in aceasta campanie. Altul dintre ele, ca sa incheiem acest ocol inutil, este la fel de gratuit:

Ca cetăţean europen, dreptul la vot în alegerile pentru PE este unul dintre drepturile dvs. fundamentale şi posibilitatea dvs. de a avea un cuvânt de spus în modul de funcţionare al Uniunii Europene. Prin vot, hotărâţi alături de ceilalţi alegători cine îi va reprezenta pe oamenii ca dvs., familia şi prietenii dvs., vecinii şi colegii de serviciu din Europa. Şi, ca cetăţeni europeni, puteţi vota (sau candida!) în orice ţară din UE aţi locui, chiar dacă nu sunteţi cetăţeni ai respectivei ţări. Mai mult decât atât, nu vă costă nimic!

Nu ne costa nimic?? Dar uriasul aparat birocratic, dimpreuna cu aberantele campanii de informare-manipulare, de unde sint platite? Zeci, poate sute de mii de oficiali – poate milioane la nivel de UE – vor fi in “priza” in perioada alegerilor, s-au facut tone de materiale promotionale, videoclipuri sinistre, iar tot aceasta zavera nu ne costa nimic??
Un prieten mi-a semnalat o fraza relevanta a economistului Peter J. Boettke, dintr-un interviu publicat in revista Idei in dialog, numit explicit “In ce consta criza actuala”:

“Daca nu este ingradita prin reguli constitutionale, guvernarea democratica tinde sa concentreze beneficiile si sa disperseze costurile politicii economice. In actualul sistem institutional, actorii politici au o inclinatie naturala de a concentra beneficiile de partea grupurilor bine organizate si bine informate si de a dispersa costurile asupra celor neorganizati si prost informati.
Asa castiga politicienii alegerile, si din acest motiv cei care concentreaza costurile si disperseaza beneficiile sunt inlaturati. Din pacate, o politica economica buna, una care disperseaza beneficiile, vine in conflict cu practica politica buna, una care concentreaza beneficiile in mainile celor care le pot da in schimb sprijin consistent. Asta inseamna ca guvernarile democratice, daca nu sunt constranse sa faca altfel, se vor angaja intr-un ciclu de politici ce presupun deficite, datorii si o devalorizare continua a monedei pentru a finanta concentrarea beneficiilor si dispersarea costurilor. Putem vedea rezultatele cu ochiul liber.”

Nu pot decit sa observ ca “inclinatia naturala” a actorilor politici serveste interesele feluritelor “grupuri de interese” – masonerii de toate obarsiile, adesea impotriva firii lucrurilor. Poate ca cei 780 de membri ai parlamentului european sint niste oameni “destul de draguti”, cum ar fi spus bunica mea. Bine imbracati, educati. Dar par ca vor sluji babilonului cu supunere, inchizind ochii in fata manipularilor, fie convinsi ca asa trebuie sa mearga lucrurile, fie din ignoranta sau cine stie ce motiv.
Daca toti acesti oameni “informati si activi sociali” imping lumea spre robie si moarte spirituala, spre indracire, de ce trebuie ca noi, crestinii, sa pretindem ca nu le recunoastem in patimile care ii stapinesc chipul Mamonei? Dezonorarea, dezradacinarea, iubirea de arginti si de slava desarta, minciuna, jaful, coruptia, impietrirea duhovniceasca, dezmatul, uciderea de oameni… Pe care dintre acestea sintem chemati sa le alegem?
Sau, dintr-o perspectiva lumeasca vorbind, ce sint chemati sa voteze economistii care vad dezastrul asternut dinaintea noastra, profesorii care vad scoala transformindu-se intr-un bilci, taranii care au fost inselati din toate vremurile, pensionarii care sint jefuiti… oamenii care vad minciunile aduse in vietile lor de noile directive, de Noua Ordine? Cita asemanare intre minciuna electorala din vremea lui Ceausescu, cind alegeam de pe o lista cu un singur candidat si o singura optiune – “Da” – si ziua de azi, cind sintem chemati sa votam de pe liste de pe care nu ne intereseaza nici un personaj, fiindca toti par o apa si un pamint… si unde nu mai conteaza pe ce si daca “pui stampila”…
Ati auzit, poate, spunindu-se ca “politica e o curva”. Credeati ca e o metafora? Nu e. Stapinul acestei desfranate nu este din lumea aceasta si isi hraneste viata din moartea noastra duhovniceasca. De mult nu am mai fost chemati sa ne supunem unei legiuiri lumesti firesti, dupa rinduiala lui Dumnezeu: eu unul am trait doar vremi sufocate de minciunile stapinirilor, iar mai departe vad lucruri si mai rele. Vad lamurit cum se ridica ultimele butaforii pentru defilarea pregatita pentru noua dictatura lumeasca.

In ce ma priveste, nu voi merge in Duminica Pogorarii Sfantului Duh la circa electorala.

Gheorghe Vanau