Crucea.ro

Catre
Inalt Prea Sfintitul Justinian,
Arhiepiscopul Bucurestilor si Patriarhul tuturor Romanilor, Bucuresti

Inalt Prea Sfintite Stapane,

Cu adanca smerenie, Va rog sa binevoiti a lua in considerare smerita mea rugaminte:
Sunt aproape 5 ani de zile decand am primit egumenia Schitului romanesc “Sf. Ioan Botezatorul” dela Iordan. De-atunci am avut parte in Palestina numai de lipsuri si de suferinti.
Straduintele mele de a pastra si de a spori bunurile acestui Schit s’au lovit totdeauna de vitregia vremurilor, care ne-a sporit mereu lipsa de mijloace pentru intretinere, ne-a pricinuit perderea personalului, ne-a adus boala si descurajare.
Din cauza ostenelilor de tot felul si a caldurilor de nesuferit din timpul verii, ma simt acum greu bolnav, deaceea am neaparata nevoie si de urgenta – de o ingrijire serioasa.
Neavand aici la Iordan, in pustie, posibilitati de ingrijire, sunt nevoit sa plec in alta regiune mai racoroasa si cu alte inlesniri.
Deaceea va fac cunoscut ca, fiind cazul de boala grea, am apelat mai intai la concursul Patriarhiei de Ierusalim spre a fi inlocuit provizoriu prin cineva dintre Romanii de-aici, pana ce veti decide I.P.S. Voastra cele de cuviinta pentru egumenia Schitului dela Iordan.
Va declar ca, starea sanatatii mele, zdruncinata de greutatile de aici si in ultima vreme agravandu-se mult, nu mai pot purta pe viitor sarcina egumeniei Schitului, deci Va rog pe I.P.S. Voastra ca sa randuiti o alta persoana la conducerea sus numitului Schit, iar pana atunci sa-mi fie ingaduit a lasa provizoriu administrarea bunurilor acestui schit asupra unuia din clericii romani, potrivit cu avizul Prea Fericitului Patriarh Timothei a Ierusalimului.
Cu inima sdrobita si cu glas slabanogit de boala, Va rog sa luati in considerare umila mea cerinta, slobozindu-ma dela Egumenie cu parinteasca purtare de grija ce o implor cu lacarami, cu cel instrainat de caminul parintesc si mai nevrednic intre ieromonahi,
Ioan Iacob
Superiorul Schitului romanesc de la Iordan
Iordan 8 septembrie 1952**

Note:

* Scrisoarea Sf. Ioan Iacob este un document din arhiva revistei Crucea.

** Sf. Ioan Iacob a plecat de la Schitul “Sf. Ioan Botezatorul” la pustie, impreuna cu ucenicul sau, schimonahul Ioanichie, la schitul Sf. Ana din Valea Hozevei, cu permisiunea staretului manastirii Sf. Gheorghe Hozevitul. A ajuns aici in noiembrie 1952. A ramas aici vreme de un an, pina la sosirea monahului Pavel, cu care s-a inteles sa mearga la pesterile Schitului Sf. Ana, unde a ramas vreme de inca 7 ani, pina la trecerea sa la Domnul, in cetele sfintilor. Vezi volumul Sfantul Ioan Iacob Romanul, Ierusalim 1999, pagina 30

Gheorghe Vanau