Crucea.ro

Agenția de presă a B.O.R. preia o relatare de pe site-ul Episcopiei Giurgiului, despre o vizita în Muntele Athos a unei delegații locale. Autorii își propun să evoce o slujbă în Sfântul Munte “cu cuvintele lor”. Iată ce-a ieșit:

Într-o atmosferă încărcată de misticism, generată, în penumbra din interiorul bisericii, de incantaţia tulburătoare venită parcă de dincolo de spaţiu şi timp, amplificată de mirosul dulceag de mir din aer, Preasfinţitul Părinte Ambrozie, alături de un ales sobor de preoţi şi diaconi, a săvârşit Sfânta Liturghie Arhierească, ocazie cu care a rostit şi un cuvânt de învăţătură în care a subliniat frumuseţea duhovnicească a vieţii monahale din Sfântul Munte. Aici, monahii se adună în biserică ştiind că nu sunt singuri, ci împreună cu toţi îngerii şi sfinţii, slăvind pe Dumnezeu.

Sigur că putem înțelege emoția naratorului. Dar, potrivit Dictionarului explicativ al limbii române, incantația este:

INCANTÁȚIE, incantații, s.f. (Livr.) Formulă magică, cântată sau recitată (pentru a obține un efect supranatural). ♦ Fig. (Stare de) încântare; farmec, delectare.

Dacă îmi îngăduiți o părere, cred ca acest pasaj e mai degrabă o expresie a alienării omului contemporan, care încearcă să compenseze prin ditirambi si artificii o carență duhovnicească esențială.

Iată, întocma, în copie, şi actul formal: prin carele s-au împreună învoit monastirea cu evreii, dupre porunca ocârmuirii: spre a le face sinagoga. “Act de învoială. Anul una mie optsute cincizeci şi cinci, luna aprilie în zece zile. Supt iscăliţii vechili şi alţii, din comunitatea naţiei evreeşti, din Târgul Neamţului: facem ştiut, că pentru siguranţia ospitalului ce au făcut monastirea Neamţului, în târgul său de aceeaşi numire, după rostirea artic. 79 § 4, secţia a III-a din capul al III-le a organicescului reglement, în folosul public, urmând neapărată nevoie de strămutarea şcoalei evreeşti, ce să afla în mare apropiere de acesta: însuşi ocârmuirea au încuviinţat aciasta, pe temeiul § 479 din condica ţivilă, şi a altor legiuiri a ţării. Spre nejignirea însă, a dritului ce are comunitatea, de a avea sinagogă, şi ca să dăscălească aproape de ea: potrivit cu cartea domnului Ioann Sturza voevod, din anul 1823, luna octovrie.
Sfatul administrativ, prin închierile sale înalt întărite, din anul 1849 septemvrie 29 No 245-u şi 1852 noiemvrie 17 No 3704 şi 1855 februarie 4 cu No 385: au pus îndatorire monastirii aceştia, ca pentru locul şcoalei lor, ce au fost în apropiere de zisul ospital: şi care s-au şi desfiinţat, cu ale sale porunci: că ne dea locul numit a lui Drăghici, după însuşi stăruitoare cererea noastră: şi apoi, pe lângă locul arătat, să ne mai dee monastirea, şi tot materialul trebuitoriu pentru asemenea zidire. Pre cum piatra pentru temelie: cărămidă, var, năsip şi toată cheresteaua trebuitoare. Toate acestea, scoase, făcute şi cărate de monastire, la faţa locului. Pre cum şi două sute galbeni, pentru plata lucrului, tuturor meşterilor, şi a salahorilor, şi altele orice ne-ar trebui. Acum, dar, fiind sosită vremea de a să pune în lucrare zidirea sinagogăi noastre, pe locul arătat, după hotărârile ocârmuirei ţitate mai sus: şi după luarea aminte ce au făcut, şi o parte şi alta, adecă comunitatea zisă: pre cum, şi monastirea: am văzut multe greutăţi: şi cunoscând că pentru înlăturarea acestora, neapărat urmează a să aţiţa nouă prigonire. Şi anume: că jos iscăliţii vechili din partea naţiei, tocmai acum sau lămurit că numai pe locul numit a lui Drăghiciu, cerut de noi înşine cu toată stăruirea: şi încuviinţat, de prea înălţatul domn, de loc pentru sinagogă, nici cum nu este cu putinţă a încăpea zidirea arătată: fiind acesta, numai de cinci stânjini, şi una palmă în curmezişi. Şi după hotărârile date, am cunoscut că noi nu avem nici un drept a face cerere, de a nu să da mai mult loc: fără numai acela a lui Drăghici.
Iară pe de altă parte, cerându-să acum monastirei materialul şi cheresteaua, ce este îndatorită a nu o da: îi vine foarte greu a intra în aşa lucrare, mai vârtos acum, în timpul plugăriei. Cu care, greu se struncină, atât monastirea cât şi lăcuitoriia. Mai ales cu cărătura acelui total material. În privirea dar, a împrejurărilor dezvăluite acum, găsindu-să şi o parte şi alta, în strâmtorare: am cunoscut că lănţuirea prigonirii aceştia, mai mult nu este folositoare nici unei părţi. Şi prin urmare, după folosul ce am cunoscut şi o parte alta, ne-am învoit, cu bună mulţemire, în chipul următoriu:
1-iu. Ca monastirea, pe lângă locul lui Drăghiciu, carele este de cinci stânjini şi o palmă: încuviinţat de hotărârile de mai nainte, să ne mai dee încă şi osebite alte două locuri de alăturea, numite „a ţiganilor”, cumpărate de monastire. În măsură de patru stânjini şi şapte palme. Care locuri, unite, fac un loc de zece stânjini curmezişul la amăndouă capetele: şi de douăzeci stânjini, în lungime. S-au sau pre cât în lungime va erta, linierea uliţilor, după împrejurările de la faţa locului. Care loc, să află, parte din sus, între locul dumisale Anton Ioann: şi în partea de jos, a sfinţiei sale iconomului Grigorie. Şi pe lângă arătatul loc, să ne mai dea monastirea, atât benaua de piatră, ce să află în fiinţă pe însuşi locul lui Drăghiciu: şi piatra ce este cărată tot de monastire, pe acelaşi locu: încă şi cinci coşuri de piatră de zidiu, cărată la faţa locului, acum din nou: care le-am şi priimit. Rămânând monastirea a-şi priimi numai toate lemnăriile din casele ţiganilor, ce le-au cumpărat.
2 -lea. Pentru tăierea cherestelii şi cărătura ei din pădure, pentru facerea cărămizii şi a varului şi cărătura acestor materialuri şi a năsipului şi a altora ce mai sunt de trebuinţă spre zidirea şi acoperirea ziselor benale, precum şi acei douăsute galbeni, hotărâţi a ne da monastirea pentru lucrători. Şi pentru toate acestea la un loc, monastirea să îndatoreşte ca potrivit învoelii aceştia, priimită de cătră amândoauă părţile, a ne da una mie galbeni zimţi, pre carii i-am şi priimit acum la facerea aceştei învoeli, iară altă nimică.
3-lea. Pe lângă suma de bani arătată mai sus, monastirea se îndatoreşte a ne da din locurile de păduri slobode, toată cheresteaua trebuitoare la înfiinţarea sinagogăi, fără plată de giugărit, precum şi tot celalalt material, ce să va găsi pe moşia ei, fără de nici o plată de dejmă, sau giugărit.
4-lea. Dacă noi am mai cumpăra alăturea cu locul arătat la punctul întâiu şi vre un alt loc, pentru ograda şcoalei ce s-ar cuprinde de zidirea trupului şcoalei noastre: monastirea să fie datoare a nu întări fără zeciuiala cuvenită ei. Rămânând iarăşi nesupus bezmănului cuvenit proprietăţii, în veci, după vechiul obiceiu. Pre vreme cât însă aceasta va fiinţa de şcoală. Iară alte încăperi, s-au lăcuinţe lăturalnice de spiculaţie vor fi supuse legiuit, ca şi toate celelalte benale din târgul acesta.
5-lea. Şi în sfârşit, tot feliul de docomenturi şi orice feliu de înscrisuri vom fi păstrând, asupra locului sau a locurilor, pe care au fost până acum desfiinţatele şcoale, pe lângă spital: toate să desfiinţează, rămâind ca nişte hârtii albe, bezidritul din cartea domnească. Fiindcă monastirea, prin darea locului arătat la punctul întâiu, a învoelii aceştia, ne-au despăgubit în totul: rămâind locul sau locurile acelea, iarăşi în vecinica stăpânire a monastirii. Rămâind şi toate pretenţiile iscate dintre comunitatea sau vechilii ei, asupra monastirii, în de veci stânsă. Pre cum şi orice feliu de hârtii reclemarisitoare, înaintate cătră orişice locuri administrative, sau giudecătoreşti. De astăzi înainte, rămân toate albe şi nelucrătoare. Şi ori la ce locuri s-ar arăta, să nu să ţie nici întru o seamă, ca pentru o pricină sfârşită, şi stânsă pentru totdeauna.
Deci, spre ştiinţă, şi întocmai urmare a învoelii făcută în chipul arătat mai sus: şi primite de cătră amândouă părţile: s-au făcut două deopotrivă acturi. Din care acesta adeverit prin iscălituri, de cătră plenipotenţii comunităţii evreeşti: şi alte persoane dintre noi. Pre cum şi osebiţi martori creştini, carii s-au întâmplat faţă: s-au dat sfintei monastiri Neamţului, primind şi noi un alt asemenea act, din partea sfintei monastiri, supt pecetea sa, şi iscăliturile cuvenite, a sobornicescului sfat, a aceştii monastiri: spre vecinica curmare a prigonirei ce au urmat până acum, în predmetul acesta al şcoalelor: încredinţându-să acesta, şi de locul competent. Şi urmează iscăliturile.

Al Jazeera journalists copy paste into video the scenarios fed by Teophilos’ legal advisors against Patriarch Irineos. Never do they question the validity of these scenarios, nor do they follow the power, the will or the money behind these deals, in the search for the rationale of this scandal. With Patriarch Irinaios held in nothing but contempt after his deposition, stories about the real estate scandals are not only one sided, but entirely miss to ask a simple question: who are the actual actors that made this entire scenario possible? Surely this would also trigger the question “why?” etc.

Şi Mitropolitul, ne având ce să facă: s-au îngrozit, văzind pre aceste grozevii, pornite de cătră însuşi domnitoriul: şi îndată, i-au rânduit, pre un arhimandrit anume Antonie Dumbravă, carele era igumen monastirii Bogdana: spre ai îndeplini dorinţa. Pre carele, domnitoriul, l-au şi însercinat, cu domneştile sale despoziţii: ca să le pue în lucrare. Însă, mâine să pornească acel arhimandrit: domnitoriul, nu s-au putut răbda: ci, uneltind, tot feliul de sfaturi vicleane, împreună cu Dimitrie Ralet, ministrul bisericesc: şi cu Laschirache Catargiu şi cu Constantin Negrea, şi cu alţi ajutători ai cugetului său: au trimis, mai întâiu, pre nişte oameni batjocoritori, în sfânta monastire Neamţul, spre a-şi face râs de Dumnezeescul lăcaşu. Carii ajungând în monastire, în săptămâna cea întâiu a sfântului şi marelui post, la zile ale lunii lui februarie, marţi seara, în vremea poveceriei ceii mari: pe când, noi, tot soborul, eram în soborniceasca bisearică, intru un cuget lăudând pre Dumnezeu: şi rugându-ne pentru mântuirea sufletelor noastre şi pentru pacea a toată lumea dupre cum avem predanie: cântându-să atuncea canonul cel mare: cum că au intrat nişte boiari în monastire şi pecetluiesc uşile, la chiliile părinţilor celor mai însemnaţi carii era prin slujbele monastirii. Cuvintele acestea, auzindu-le noi: şi foarte înspăimântându-ne cu toţii nu ne dumeream ce este pricina ; că aşa fără de viaste, întru aşa sfinte şi mari zile, care sunt pentru curăţirea sufletului: să face acest feliu de lucrare, când în ţara Moldaviei este domn patriot, creştin: şi nu să află nici o năvălire, de oareşi carii barbari: pre cum au fost mai înainte: turci, tătari, nemţi, unguri, leşi, şi alţii. Dar, după ce am eşit din biserică: am văzut că aşa este cu adevărat. Căci, umblau ca nişte lei turbaţi de mânie, prin farmacliancurile monastirii, acei boiari: Lascarache Catargiu, Dimitrie Ralet şi privighitoriul din Târgul Neamţului Niculae Parvu, şi poliţmaister Ioan Grigoriu: carii arăta uşile, pre care să le pecetluiască: şi alţii în încungiurând chiliile părinţilor, cu ostaşi întrarmaţi, şi pecetluindu-le uşile, pre cum am zis, aşijderea, şi la cămara monastirii: şi la canţalerie: şi la arhivă, şi la bibliotică: şi încă şi la preacuviosul părintele nostru stareţul Natanail: zicând în gura mare : cum că stareţul ţine în monastire, spigoni ruseşti.
Read the rest of this entry »

Pentru tiutiun prea cuviosul părinte Martirie, ucenicul prea fericitului părintelui nostru stareţului Paisie, scrie aşa: „un om bogat au făcut masă mare: şi chiemând oameni mulţi la masa sa, au venit şi un sfânt arhiereu, ca să o blagoslovească. Dar fiindcă era mainainte văzătoriu, apoi, au cunoscut cu duhul, cum că bucatele acelea sunt gătite pentru jărtvă la idoli: şi au poruncit ca nimenea să nu mănânce din masa aceea. Ci să ducă acele bucate, la loc depărtat, şi să le îngroape: ca să nu cumva să mănânce cineva dintrânsele, şi să se spurce.
Deci, fiind lepădate, au crescut din putrezeciunea lor, o buruiană păturoasă: carea acum, îndeobşte, să zice tiutiun. Iară oamenii cei obraznici, şi nebăgătoriu de seamă, pentru mântuirea lor, şi fără de ruşine, văzânc cum că nici o suflare nu să atinge de această bururiană a iadului, ei mai fără de minte decât dobitoacele arătându-se, au socotit pre această odraslă împuţită, ca pre o buruiană de celelalte: şi au început a jertvi idolilor minţei lor: şi a o unelti întru tot chipul, dupre gustul lor, fără a avea blagoslovenie de undeva.
Şi când păzeşte vreun creştin, o săptămână la biserică, gătindu-să spre a să împărtăşi: atuncea are voe de mânâncă tot feliul de rădăcini, şi de buruiane, pre care le-au dat Dumnezeu, pentru mâncarea omului: şi nu să opreşte de a lua anaforă. Iară dacă va be tiutiun, apoi atuncea nu poate să ia anaforă. Asemenea şi de la sfânta împărtăşire, a Dumnezeeştelor Taine, daca va mânca omul din tot feliul de legumi, nu este oprit; iară dacă va be tiutiun, apoi nu să poate a să împărtăşi. Căci, că pentru mâncare are omul vremi rânduite: şi le păzeşte. Pentru că a călca hotărârile pravelilor creştineşti, şi a mânca noaptea, sau preste toată ziua a clefăi din gură, îi este ruşine, omului celui cu minte întreagă. De vreme ce, şi mulţemiri ale mesei au pravoslavnicii creştini, numai pentru dimineaţa, şi pentru seara: iară nu şi pentru miezul nopţii, şi pentru alte vremi ale zilei. Că vremea miezului nopţii, are alte rugăciuni, potrivite eii: şi care, fieştecăruia creştin, îi sânt hotărâte ale păzi. Având chip şi pildă , spre aceasta: pre sfântul proroc şi împărat David: carele nu era călugăr: şi pre împăratul Teodosie cel Mic: şi pre alţii. Şi iarăşi, omul carele mânâncă şi nu mulţemeşte lui Dumnezeu: acela, prin faptă, dovedeşte cum că nu crede că este Dumnezeu. Iară tiutiunul, fiindcă nu are nici o rugăciune, vrednică lui, de mulţemire cătră Dumnezeu: pentru acea, şi cei ce îi sunt robiţi lui, îl beu şi ziua şi noaptea, şi mainainte de masă, şi după masă. Şi măcar de s-ar şi găsi cineva, să-i sfătuiască ca să nu bea: însă fiindcă ei mai hotărât în mintea lor, spre a nu să ruşina nici odată, căci să numesc robi unei buruiane împuţite a iadului: adecă tiutiungii. De acea, nici să tem de Dumnezeu, când îl întrebuinţează. Şi nici de om se ruşinează, cănd îl sfătuieşte. Şi face înaintea lui Dumnezeu, şi înaintea oamenilor, acest păcat, fără de nici o ruşine. Pentru carele, nu trebuieşte mai multă dovadă, cum că îl desparte de Dumnezeu, pre omu: fără numai aceasta, carea o am văzut cu ochii noştrii: căci mulţi din tiutiungii, moru cu luleaua în gură: neiertaţi şă fără de pocăinţă. De unde, arătat este, cum că întru ceea ce îl va apuca moartea, întru acea îl va şi judeca Dumnezeu.
Read the rest of this entry »

As mobile phones go to a fourth generation, with new features in each update, the inventor of the handheld phone said the handset of the future should aim to improve a user’s quality of life.
“Technology makes your life better, more convenient, safer, educates you, entertains you, and mostly makes you more productive,” said Mr Cooper.
“The future of cellular telephony is to make people’s lives better – the most important way, in my view, will be the opportunity to revolutionise healthcare,” he added.
“We could not have predicted the annoyance that people have when the phone rings at the opera, but it doesn’t take a cellular phone to make people be rude.”
In terms of the physical development of mobile phones, which have already shrunk from the size of a brick, he believes future users will be able to dispense altogether with the device.
“The cellphone in the long range is going to be embedded under your skin behind your ear along with a very powerful computer who is in effect your slave”.

Source & more here.

Fragmente din:

Cartea a şaptea,
Istoria sfintelor Monastiri Neamţul şi Secul.
Dată la lumină, infolosul sfintei nouăi monastiri  Neamţului: a sfintei înălţării Domnului Dumnezeu şi Mantuitoriului nostru Iisus Hristos: întemeiată în gubernia Besarabia.

Andronic ieroshimonah şi duhovnic am alcătuit şi am adunat şi am scris pre aceste sfinte şi de suflet folositoare istorisiri, cu multă amănunţime, şi cu dovezi întru acest chip, pre cum şi văd pentru sfintele monastiri Neamţul şi Secul cele din Principatul Moldoviei, ca un adevărat duhovnicesc fiu al lor. Îndemnat fiind din singură bună voinţă a Tatălui ceresc şi cu a atoate Săvîrşitorului Duh. Prin acoperămîntul şi povăţuirea a prea Sfintei Stăpînei noastre Născătoarei de Dumnezeu şi pururea Fecioarei Mariea. Spre ştiinţa şi folosul atuturor duhovnicestilor fraţilor noştri celor mai de pre urmă. Şi atuturor iubitorilor de ştiinţă.

ISTORIE
Pentru sfintele Monastiri Neamţul şi Secul, care se află in Principatul Moldoviei si pentru toate lucrările formale a inceperii zguduirilor spre sfărâmare

Cartea a 3-a

Am arătat de ajuns, cu ajutorul întru tot înduratului Dumnezeu, dupre cât mi-au dat El putere; si dupre cât mi-au descoperit si sfinţii: pentru începerea şi întemeierea a acestor sfinte monastiri Neamţul si Secul: prin cartea întâia şi a doua, am pus acolo dovezi adeverite prin copiile hrisoavelor domneşti; dintru care ori şi carele prea iubit cetitoriu, cu luarea aminte, cugetând bine, poate să inteleagă foarte lămurit: cum că ele, chiar din început, sînt întemeate, şi umbrite, numai din mila Domnului Dumnezeu , prin voevozasca râvnă, a bine credincioşilor domni ai Moldaviei: şi a tuturor celoralalţi bine cinstitori patrioţi, boieri şi bogaţi şi seraci, şi dintru toată vârsta. Am arătat, iarăşi, dupre cât mai inţelepţit, ne ruşinata nădejdea noastră, prea curata maica lui Dumnezeu: cum au fost iele miluite, iarăşi, şi apărate, întru toată vremea: şi de către toţi prea sfinţiţii mitropoliţi şi alţi de Dumnezeu iubitori arhierei ai patriei; am lămurit, iarăşi, dupre cât mai luminat darul Prea Sfîntului Duh: sfinţii, şi pentru toţi pea cuvioşii părinţii noştri igumeni, cei mai din nainte; prin a cărora sirguinţi şi osteneale  cu indelunga răbdare s-au şi făcut pricina inceperii şi a intemeerii  a acestor sfinte si dumnezeeşti lăcaşuri: şi s-au adunat in iele  soboare de monahi intru numele Domnului spre mântuire, sub păstoria lor. Am mai arătat, încă, şi cum s-au nevoit ei , fie carii, in vremia lor: ca să le inzestreaze, şi cu averi, miscătoare si ne miscătoare: pre acestea din care am aflat şi noi, nu puţine.

Read the rest of this entry »

…Cuviosul Nichita cu jale în inimă s-a rănit, căci cu Teodot, mincinosul patriarh, cu făţarnicul înşelător s-a împărtăşit; că şi pe acea mică abatere din calea cea dreaptă sfîntul ca pe o întreagă rătăcire o socotea pentru el. Deci, a socotit să fugă într-altă parte şi acolo să se pocăiască de greşeala sa. Şi intrînd într-o corabie, a plecat la ostrovul ce se numea Proconis. Apoi, socotind în sine că unde i-a fost greşeala, acolo se cade să-i fie şi pocăinţa, s-a întors iarăşi în Bizanţ şi, umblînd prin cetate, învăţa fără frică pe popor ca să se ţină de dogmele cele drepte, care la al şaptelea Sinod din toată lumea s-au stabilit de Sfinţii Părinţi.

Înştiinţîndu-se împăratul de aceea, a chemat la dînsul pe sfînt şi i-a zis lui: “Pentru ce nu te-ai dus la mănăstirea ta, precum s-au dus şi ceilalţi egumeni? Pentru ce tu singur ai rămas umblînd după voia ta, iar poruncii noastre, precum am zis, nu te-ai supus? Oare socoteşti întru nimic stăpînirea noastră? Deci, ascultă porunca noastră şi te du la mănăstirea ta; iar de nu, apoi voi porunci să te muncească pe tine”. Iar sfîntul cu glas lin a răspuns, zicînd: “Eu, o, împărate, nici la mănăstirea mea nu mă voi duce, nici credinţa mea nu voiesc a o lăsa. Ci, în mărturisirea mea petrec şi voi petrece, în care şi părinţii mei, sfinţii episcopi cei dreptcredincioşi, au petrecut; care au pătimit izgonire şi închisori cu nedreptate de la tine şi la multe primejdii s-au dat, apărînd Biserica cea dreptcredincioasă, în care stăm şi ne lăudăm întru nădejdea slavei lui Dumnezeu. Şi să ştiţi de la mine cu adevărat, că nici de moarte nu mă tem, nici viaţa aceasta vremelnică nu o iubesc. Dumnezeu îmi este mie martor, că am făcut ceea ce nu mi se cădea să fac. Ci, pentru ascultarea bătrînilor m-am supus nevrînd, împlinind voia lor, m-am împărtăşit cu mincinosul patriarh Teodot, de care lucru îmi este jale şi mă căiesc. Deci, să ştii bine că de acum înainte nici o împărtăşire nu-mi este cu voi. Ci petrec întru predaniile Sfinţilor Părinţi, pe care le-am primit de la început. De aceea, fă cu mine ce vrei, fără a nădăjdui să auzi altceva de la mine”…

Sursa: Hristofor

Mitropolia Slatioara publica o replica la citeva articole anti-stiliste. O “conflagratie stilista blogala“, zice unul, iar altul supraliciteaza: “Stilismul romanesc, o alta fata a Antihristului“. Episoade “suculente” sint recomandate si intr-o revista a blogurilor. Or mai fi si altele, vor urma si altele, nu stiu. Dar am sentimentul ca o sa aflu, fie ca vreau fie ca nu vreau.