Crucea.ro

Iată, întocma, în copie, şi actul formal: prin carele s-au împreună învoit monastirea cu evreii, dupre porunca ocârmuirii: spre a le face sinagoga. “Act de învoială. Anul una mie optsute cincizeci şi cinci, luna aprilie în zece zile. Supt iscăliţii vechili şi alţii, din comunitatea naţiei evreeşti, din Târgul Neamţului: facem ştiut, că pentru siguranţia ospitalului ce au făcut monastirea Neamţului, în târgul său de aceeaşi numire, după rostirea artic. 79 § 4, secţia a III-a din capul al III-le a organicescului reglement, în folosul public, urmând neapărată nevoie de strămutarea şcoalei evreeşti, ce să afla în mare apropiere de acesta: însuşi ocârmuirea au încuviinţat aciasta, pe temeiul § 479 din condica ţivilă, şi a altor legiuiri a ţării. Spre nejignirea însă, a dritului ce are comunitatea, de a avea sinagogă, şi ca să dăscălească aproape de ea: potrivit cu cartea domnului Ioann Sturza voevod, din anul 1823, luna octovrie.
Sfatul administrativ, prin închierile sale înalt întărite, din anul 1849 septemvrie 29 No 245-u şi 1852 noiemvrie 17 No 3704 şi 1855 februarie 4 cu No 385: au pus îndatorire monastirii aceştia, ca pentru locul şcoalei lor, ce au fost în apropiere de zisul ospital: şi care s-au şi desfiinţat, cu ale sale porunci: că ne dea locul numit a lui Drăghici, după însuşi stăruitoare cererea noastră: şi apoi, pe lângă locul arătat, să ne mai dee monastirea, şi tot materialul trebuitoriu pentru asemenea zidire. Pre cum piatra pentru temelie: cărămidă, var, năsip şi toată cheresteaua trebuitoare. Toate acestea, scoase, făcute şi cărate de monastire, la faţa locului. Pre cum şi două sute galbeni, pentru plata lucrului, tuturor meşterilor, şi a salahorilor, şi altele orice ne-ar trebui. Acum, dar, fiind sosită vremea de a să pune în lucrare zidirea sinagogăi noastre, pe locul arătat, după hotărârile ocârmuirei ţitate mai sus: şi după luarea aminte ce au făcut, şi o parte şi alta, adecă comunitatea zisă: pre cum, şi monastirea: am văzut multe greutăţi: şi cunoscând că pentru înlăturarea acestora, neapărat urmează a să aţiţa nouă prigonire. Şi anume: că jos iscăliţii vechili din partea naţiei, tocmai acum sau lămurit că numai pe locul numit a lui Drăghiciu, cerut de noi înşine cu toată stăruirea: şi încuviinţat, de prea înălţatul domn, de loc pentru sinagogă, nici cum nu este cu putinţă a încăpea zidirea arătată: fiind acesta, numai de cinci stânjini, şi una palmă în curmezişi. Şi după hotărârile date, am cunoscut că noi nu avem nici un drept a face cerere, de a nu să da mai mult loc: fără numai acela a lui Drăghici.
Iară pe de altă parte, cerându-să acum monastirei materialul şi cheresteaua, ce este îndatorită a nu o da: îi vine foarte greu a intra în aşa lucrare, mai vârtos acum, în timpul plugăriei. Cu care, greu se struncină, atât monastirea cât şi lăcuitoriia. Mai ales cu cărătura acelui total material. În privirea dar, a împrejurărilor dezvăluite acum, găsindu-să şi o parte şi alta, în strâmtorare: am cunoscut că lănţuirea prigonirii aceştia, mai mult nu este folositoare nici unei părţi. Şi prin urmare, după folosul ce am cunoscut şi o parte alta, ne-am învoit, cu bună mulţemire, în chipul următoriu:
1-iu. Ca monastirea, pe lângă locul lui Drăghiciu, carele este de cinci stânjini şi o palmă: încuviinţat de hotărârile de mai nainte, să ne mai dee încă şi osebite alte două locuri de alăturea, numite „a ţiganilor”, cumpărate de monastire. În măsură de patru stânjini şi şapte palme. Care locuri, unite, fac un loc de zece stânjini curmezişul la amăndouă capetele: şi de douăzeci stânjini, în lungime. S-au sau pre cât în lungime va erta, linierea uliţilor, după împrejurările de la faţa locului. Care loc, să află, parte din sus, între locul dumisale Anton Ioann: şi în partea de jos, a sfinţiei sale iconomului Grigorie. Şi pe lângă arătatul loc, să ne mai dea monastirea, atât benaua de piatră, ce să află în fiinţă pe însuşi locul lui Drăghiciu: şi piatra ce este cărată tot de monastire, pe acelaşi locu: încă şi cinci coşuri de piatră de zidiu, cărată la faţa locului, acum din nou: care le-am şi priimit. Rămânând monastirea a-şi priimi numai toate lemnăriile din casele ţiganilor, ce le-au cumpărat.
2 -lea. Pentru tăierea cherestelii şi cărătura ei din pădure, pentru facerea cărămizii şi a varului şi cărătura acestor materialuri şi a năsipului şi a altora ce mai sunt de trebuinţă spre zidirea şi acoperirea ziselor benale, precum şi acei douăsute galbeni, hotărâţi a ne da monastirea pentru lucrători. Şi pentru toate acestea la un loc, monastirea să îndatoreşte ca potrivit învoelii aceştia, priimită de cătră amândoauă părţile, a ne da una mie galbeni zimţi, pre carii i-am şi priimit acum la facerea aceştei învoeli, iară altă nimică.
3-lea. Pe lângă suma de bani arătată mai sus, monastirea se îndatoreşte a ne da din locurile de păduri slobode, toată cheresteaua trebuitoare la înfiinţarea sinagogăi, fără plată de giugărit, precum şi tot celalalt material, ce să va găsi pe moşia ei, fără de nici o plată de dejmă, sau giugărit.
4-lea. Dacă noi am mai cumpăra alăturea cu locul arătat la punctul întâiu şi vre un alt loc, pentru ograda şcoalei ce s-ar cuprinde de zidirea trupului şcoalei noastre: monastirea să fie datoare a nu întări fără zeciuiala cuvenită ei. Rămânând iarăşi nesupus bezmănului cuvenit proprietăţii, în veci, după vechiul obiceiu. Pre vreme cât însă aceasta va fiinţa de şcoală. Iară alte încăperi, s-au lăcuinţe lăturalnice de spiculaţie vor fi supuse legiuit, ca şi toate celelalte benale din târgul acesta.
5-lea. Şi în sfârşit, tot feliul de docomenturi şi orice feliu de înscrisuri vom fi păstrând, asupra locului sau a locurilor, pe care au fost până acum desfiinţatele şcoale, pe lângă spital: toate să desfiinţează, rămâind ca nişte hârtii albe, bezidritul din cartea domnească. Fiindcă monastirea, prin darea locului arătat la punctul întâiu, a învoelii aceştia, ne-au despăgubit în totul: rămâind locul sau locurile acelea, iarăşi în vecinica stăpânire a monastirii. Rămâind şi toate pretenţiile iscate dintre comunitatea sau vechilii ei, asupra monastirii, în de veci stânsă. Pre cum şi orice feliu de hârtii reclemarisitoare, înaintate cătră orişice locuri administrative, sau giudecătoreşti. De astăzi înainte, rămân toate albe şi nelucrătoare. Şi ori la ce locuri s-ar arăta, să nu să ţie nici întru o seamă, ca pentru o pricină sfârşită, şi stânsă pentru totdeauna.
Deci, spre ştiinţă, şi întocmai urmare a învoelii făcută în chipul arătat mai sus: şi primite de cătră amândouă părţile: s-au făcut două deopotrivă acturi. Din care acesta adeverit prin iscălituri, de cătră plenipotenţii comunităţii evreeşti: şi alte persoane dintre noi. Pre cum şi osebiţi martori creştini, carii s-au întâmplat faţă: s-au dat sfintei monastiri Neamţului, primind şi noi un alt asemenea act, din partea sfintei monastiri, supt pecetea sa, şi iscăliturile cuvenite, a sobornicescului sfat, a aceştii monastiri: spre vecinica curmare a prigonirei ce au urmat până acum, în predmetul acesta al şcoalelor: încredinţându-să acesta, şi de locul competent. Şi urmează iscăliturile.

Gheorghe Vanau