Crucea.ro

Publicăm aici prima scrisoare dintr-o mapă de corespondență aflată în arhiva revistei Crucea: scrisori trimise de pr. Ioanichie Pârâială, ucenicul Sf. Ioan de la Hozeva, către pr. Dionisie Ignat si pr. Ioan Șova din Sf. Munte.

Mânăstirea Hozeva

IS HS

NI KA

14/27 mai 1983

Hristos a Inviat!

Blagosloviți, prea cuvioase părinte Dionisie și cuv. părinte Ioane. Când am închis scrisoarea, să vă trimet în acel moment am primit scrisoarea pe care ați trimes-o acum cu data 28 aprilie de care foarte mult m-am bucurat, dar m-am și întristat.

Un bătrân de 80 de ani a venit să vadă cele auzite, cuv. părinte Gherasim de la Sf. Ana din Sf. Munte, care începuse să scrie slujba cuv. părinte Ioan și eu l-am oprit, acum știe ce va scrie, că a văzut cu ochii și m-a întrebat și i-am spus în scurt că adevărul nu pot să i-l spun, decât ce a văzut să creadă. Egumenul l-a îngropat pentru că era egumen și l-a desgropat pentru că el era egumen. Dar celelalte toate numai cu minuni s-a făcut. Istoria trebue să scrie adevărul.

Despre Păsărele e drept că vreo cinci soiuri de Păsărele le hrăneam cu bucăți mici de stafide și posmag pisat mărunt. E drept că după ce l-am pus în mormânt când ședeam toți pe scaune, o păsărică mică din care le hrănea pr. Ioan, a venit și s-a așezat în mijlocul nostru jos la picioare și se uita la noi și aștepta ca de obicei să mănânce, dar mai mult e o economie să vadă și egumenul, dându-i pricină să spue la lume cele ce a spus, nu ca să laude pe pr. Ioan, că a fost cât a trăit dușman, a spus cu scopul pe care nu-l pot spune prin scris.

Și cu judecățile care le știe numai Bunul Dumnezeu ca să dea pricină la lume să se intereseze de viața lui plăcută lui Dumnezeu și mai ales că e de crezut că însuși Egumenul le-a spus de aceea sunt adevărate, zice lumea. Dar fiindcă s-au scris, trebue să scrim și noi ceva în scurt să fie de crezut:

După ce l-am pus în mormânt și când ne odihneam pe scaune, a venit și păsărelele pe care le hrănea cuv. pr. Ioan și zburând printre noi ciripind (ca semn) îi dădea ultimul salut. Și complectați-o cât mai frumos cum vă va lumina Bunul Dumnezeu.

Văd că te doare inima și te sârguești să se facă ce e de folos, dar a veni nu poți, deaceia să știi că avem să ne lipsim de toatepentru că aici nu mai este nici o siguranță pentru ziua de mâine. Trăim zilele apocaliptice. Este o vorbă: când auzi sau vezi ursul la vecini să știi că vine și la noi. (…) Sunt multe de vorbit, prin scris am terminat. (…)

Gheorghe Vanau