Crucea.ro

Cuviosul părintele nostru Antonie era de neam egiptean, născut din părinţi de bun neam, care aveau avuţie multă; şi fiind ei creştini, creştineşte îl creşteau şi pe el. Pe cînd era mic, se afla la părinţii lui, necunoscînd pe altcineva mai mult, decît pe dînşii şi casa lor.

Dar după ce a crescut şi s-a făcut mare, sporind cu vîrsta, n-a voit a învăţa carte şi a fi cu ceilalţi copii; şi ca un adevărat creştin, mergea cu părinţii săi la biserică. El nu se lenevea ca un copil, nici după ce a sporit cu vîrsta, ci se supunea părinţilor şi luînd-aminte la citiri, gîndea la folosul lor. Dar avînd nenumărată bogăţie, nu supăra pe părinţi pentru hrana deosebită şi scumpă, nici plăcerile lumii nu le căuta; ci cu cele ce se aflau se îndestula şi nimic mai mult nu căuta.

După moartea părinţilor lui, rămînînd singur cu o soră mai mică şi fiind de 18 sau 20 de ani, se îngrijea de casă şi de sora sa. Dar n-au trecut şase luni de la moartea părinţilor lui, şi ducîndu-se la biserică, după obicei, îndreptîndu-şi mintea, gîndea cum apostolii lăsînd toate, au urmat Mîntuitorului, iar ceilalţi vînzîndu-şi averile lor, le aduceau şi le puneau la picioarele apostolilor, spre a le împărţi celor ce aveau trebuinţă; apoi gîndea la aceasta, cîtă răsplată este pregătită acestora în ceruri.

Acestea gîndind el, a intrat în biserică şi se întîmplase atunci de se citea Evanghelia, şi a auzit că Domnul a zis bogatului: De voieşti să fii desăvîrşit, du-te, vinde-ţi toate averile tale şi le dă săracilor, apoi vino de-Mi urmează Mie şi vei avea comoară în ceruri. Atunci Antonie, ca şi cum de la Dumnezeu i-ar fi venit pomenirea sfinţilor şi pentru dînsul s-ar fi făcut citirea, ieşind din biserică, a dăruit vecinilor din sat averile ce le avea de la strămoşi şi care erau 300 de pămînturi bine roditoare; ca astfel în nimic să nu-l supere acestea pe dînsul şi pe soră-sa; iar celelalte cîte le avea mişcătoare, vînzîndu-le şi adunînd mult argint, l-a dat săracilor; apoi, oprind puţin pentru sora sa, a intrat iarăşi în biserică şi auzind în Sfînta Evanghelie pe Domnul zicînd: Nu vă îngrijiţi pentru ziua de mîine, a ieşit din biserică, împărţind săracilor şi argintul oprit pentru sora sa.

Pe sora sa încredinţînd-o unor cunoscute şi credincioase fecioare ca s-o crească şi să petreacă acolo, el se îndeletnicea pe lîngă casă în nevoinţe şi pustnicie; căci încă nu erau în Egipt dese mînăstiri şi nici un monah nu ştia pustia cea depărtată, ci fiecare din cei ce voiau viaţa cea retrasă, se nevoiau deosebit, nu departe de satul său.

Deci era atunci în satul cel mai apropiat de al lui Antonie, un bătrîn care din tinereţe se nevoia în viaţa monahicească; pe acesta văzîndu-l Antonie, i-a rîvnit fapta sa bună, deci, mai întîi a început şi el a petrece în locurile apropiate de satul său; şi nu numai pe acesta l-a rîvnit, dar, dacă ar fi auzit că se afla cineva din cei sîrguitori şi îmbunătăţiţi într-un alt loc oarecare, se ducea şi îl căuta, ca o albină înţeleaptă, ca să sugă florile şi nu se întorcea la locul său, pînă ce nu-l vedea pe acesta; apoi ca o merinde luînd fapta bună de la dînsul, se întorcea acasă.

Petrecînd acolo în acest chip, îşi iscusea mintea ca să nu se întoarcă lui lucrurile părinţilor săi, nici pe rudeniile sale să le mai pomenească; ci tot dorul şi toată sîrguinţa s-o aibă spre căutarea pustniciei. Auzind că Apostolul zice: Iar cei ce nu lucrează să nu mănînce, pentru aceea lucra cu mîinile sale, din care o parte cheltuia pentru dînsul, iar cealaltă o da săracilor. Şi se ruga adeseori, auzind că liniştitorului se cade deseori a se ruga necontenit; căci atît de mult lua aminte la citire, încît nimic din cele scrise să nu rămînă neînţelese de dînsul, ci toate să le ţină minte; şi astfel să i se facă mintea în loc de cărţi.

Astfel petrecînd Antonie, era iubit de toţi; el se supunea celor îmbunătăţiţi, către care se ducea şi-i iubea pe toţi; apoi deprindea în sine sporirea faptei bune şi pustnicia fiecăruia; privind pe a unuia cu bucurie, urmînd altuia cu rugăciunea, altuia cu nemîncarea, iar altuia cu iubirea de oameni; şi învăţa de la unul privegherea, iar de la altul cinstirea; după aceea, se minuna de unul pentru răbdare, iar de altul pentru postirea şi culcarea pe jos şi reaua pătimire, vedea blîndeţea unuia şi îndelunga răbdare a altuia; în sfîrşit, urma după a tuturor bună credinţă întru Hristos, şi însemna dragostea ce aveau între dînşii, unii către ceilalţi. Astfel plin de pildele faptelor bune, se întorcea la locul sihăstriei sale. Deci, adunînd în sine multe de la fiecare, se sîrguia să urmeze pe ale tuturor. El nu voia să se arate că întrece în fapte bune pe cei de o vîrstă cu dînsul, ca astfel aceia să se bucure. Deci, toţi cei din sat iubitori de bine, pe care îi avea întru obişnuinţă, văzîndu-l astfel, îl numeau iubitor de Dumnezeu. Şi unii ca pe un fiu, iar alţii ca pe un frate îl salutau.

Iar urîtorul de bine şi pizmaşul diavol nu suferea văzînd un tînăr cu o nevoinţă ca aceasta. Ci, cele ce a cugetat să facă, a început asupra acestuia să le aducă. Mai întîi îl supăra pe dînsul ca din nevoinţe să înceteze, aducîndu-i aminte de avuţii, de purtarea de grijă a surorii sale, de prietenia multora, de iubirea de argint, de iubirea de slavă, de dulceaţa desfătării şi celelalte odihne ale vieţii; şi mai pe urmă, arătîndu-i asprimea faptei bune şi cum că este mai mare osteneala ei. Îi punea în minte şi neputinţa trupului şi lungimea vremii, şi în scurt timp, mulţime de gînduri a ridicat în mintea lui, vrînd să-l depărteze de la gîndirea lui cea dreaptă.

Read the rest of this entry »

În aceasta luna, în ziua a douazecea, pomenirea Sfântului Marelui Mucenic Eustatie si Teopista, sotia lui, si doi fii ai lor: Agapie si Teopist.

Acest sfânt mare Mucenic Eustatie, pe când se numea înca Placid, iar femeia lui, Tatiana, a fost general peste osti la Roma, pe vremea împaratului Traian (catre anul 100). Si desi era un pagân bogat, el stralucea cu virtutile, si mai ales era foarte milostiv fata de saraci. Vazând deci Dumnezeu buna înclinare a sufletului lui, i s-a descoperit într-un chip asemanator celui în care s-a aratat Sfantului Apostol Pavel. Caci fiind într-o zi la vânat, i s-a aratat un cerb si a început a-l goni; si apropiindu-se a vazut între coarnele lui cinstita Cruce a lui Hristos, stralucind mai mult decât soarele, si pe dânsa chipul lui Hristos, si a auzit glas de la Cruce, zicând: “O, Placide ! pentru ce ma prigonesti ? Eu sunt Hristos, pe Care tu cinstesti fara sa stii prin lucrarile tale cele bune.” Uimit si speriat, Placid a cazut de pe cal si a ramas fara cunostinta mai multe ceasuri. Mântuitorul i-a aparut si a doua oara, ca sa fie încredintat de adevarul din prima vedenie si ca sa-i spuna ca El este Dumnezeu, Creatorul cerului si al pamântului, si ca din iubire pentru om a luat firea omeneasca si s-a întrupat pentru noi. Atunci Placide a crezut cu toata inima sa si s-a botezat, el si toata casa lui. Iar din botez el s-a numit Eustatie, sotia lui, Teopista, iar cei doi copii ai lor : Agapie si Teopist. Vazând credinta si virtutile sale, Domnul i-a aparut din nou si i-a spus ca o sa ajunga, ca Iov, sa îndure mari încercari din partea diavolului, dar ca Harul va fi cu el.

Continuare aici.

Sf. Mare Mucenic Gheorghe cu parintii sai dupa trup

Sf. M. M. Gheorghe si parintii sai dupa trup, Sf. Gherontie si Sf. Polihronia
Saint Martyr George and his parents, St. Gerontios and St. Polychronia

Icoana la pomenirea Sfântului maritului, marelui Mucenic si tamaduitor Pantelimon

Troparul Sfantului Mare Mucenic Pantelimon (glas 3):

“Purtatorule de chinuri, sfinte si tamaduitorule Pantelimoane, roaga pe milostivul Dumnezeu, ca sa dea iertare de gresale sufletelor noastre.”

Va ofer aici citeva imagini din biserica Adormirea Maicii Domnului, demolata de comunisti in 1983. Fotografiile, care se afla azi in arhiva revistei Crucea, provin din colectia parintelui Dionisie de la Schitul Colciu, caruia autorul notelor de pe verso (pe care le reproducem mai jos), PS Evloghie Ota, ii prezenta Biserica. Cu o singura exceptie, fotografiile au fost expediate in 26 august 1977. Fotografia datata decembrie 1977 are aceeasi sursa, dar a fost expediata dupa ce a fost incheiata pictura exterioara a bisericii.

August 1977: Intrarea in Biserica Adormirea Maicii Domnului

Intrarea generala in Biserica prin usa de stejar foarte frumos sculptata in vita si struguri cu cruce in mijlocul rotundurilor. Iata si contraforturile peretelui Bisericii spre strada.
Intre Biserica si poarta este planta un pui de tei. Fatada Bisericii urmeaza a fi pictata acum sau la anul.
(se vede si cum a stricat casa)

Decembrie 1977: Biserica Adormirea Maicii Domnului

Pictura terminata in fata intrarii bisericii ortodoxa Romina de stil vechi din Bucuresti str. televiziunii nr. 13 sector 7
Pentru rugaciunile Sfitilor Parintilor nostri, Doamne Isuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu milueste-ne pre noi.
30 Dec. 1977 Bucuresti

Read the rest of this entry »