Profetul David
July 14th, 2009
Va ofer aici citeva imagini din biserica Adormirea Maicii Domnului, demolata de comunisti in 1983. Fotografiile, care se afla azi in arhiva revistei Crucea, provin din colectia parintelui Dionisie de la Schitul Colciu, caruia autorul notelor de pe verso (pe care le reproducem mai jos), PS Evloghie Ota, ii prezenta Biserica. Cu o singura exceptie, fotografiile au fost expediate in 26 august 1977. Fotografia datata decembrie 1977 are aceeasi sursa, dar a fost expediata dupa ce a fost incheiata pictura exterioara a bisericii.
Intrarea generala in Biserica prin usa de stejar foarte frumos sculptata in vita si struguri cu cruce in mijlocul rotundurilor. Iata si contraforturile peretelui Bisericii spre strada.
Intre Biserica si poarta este planta un pui de tei. Fatada Bisericii urmeaza a fi pictata acum sau la anul.
(se vede si cum a stricat casa)
Pictura terminata in fata intrarii bisericii ortodoxa Romina de stil vechi din Bucuresti str. televiziunii nr. 13 sector 7
Pentru rugaciunile Sfitilor Parintilor nostri, Doamne Isuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu milueste-ne pre noi.
30 Dec. 1977 Bucuresti
Coborarea Mantuitorului la Iad
April 5th, 2009
Rusia, sec. XVI: Femeile Mironosite
April 5th, 2009
Mantuitorul pe Cruce
April 4th, 2009
Омовение ног / Spalarea picioarelor
April 3rd, 2009
Sfanta Maria Egipteanca
April 1st, 2009
Преподобная Маряи Египетская с житием/Sf. Maria Egipteanca
April 1st, 2009
Intrarea Domnului in Ierusalim
March 30th, 2009
Sambata lui Lazar
March 29th, 2009
Troparul Intrării Domnului în Ierusalim (glasul 1):
Învierea cea de obşte mai înainte de Patima Ta încredinţând-o,
pe Lazăr din morţi l-ai sculat, Hristoase Dumnezeule.
Pentru aceasta şi noi, ca pruncii, semnele biruinţei purtând,
Ţie, Biruitorului morţii, strigăm:
Osana Celui dintru înălţime!
Bine eşti cuvântat, Cel ce vii întru numele Domnului.”
Dumnezeiasca Bunavestire
March 25th, 2009
St. Patrick of Ireland
March 17th, 2009
St. Patrick 387-493 A.D.
Commemorated March 17
The great Apostle and Enlightener of Ireland, St. Patrick, was born to a noble Roman family of Gaul or Britain in the year 387. At the age of 16 he was carried off by Irish marauders and sold as a slave to an Irish chieftain, who put him in charge of his sheep. Six years later, after the prompting of an angel, the saint fled to Gaul where he placed himself under the spiritual direction of St. Germanus of Auxerre. For 18 years he prayed and struggled and studied and was often granted a vision of Irish children calling out to him: O holy youth, come back to Erin, and walk once more amongst us.”
Celestine I, the Bishop of Rome, commissioned St. Patrick to bring the people of Ireland into Christ’s one, true fold, and so during the summer of 433 he and his companions arrived in Ireland. They were immediately persecuted by the Druids and other pagans, but the saint’s meekness and wonderworking, as well as his God-inspired ability to preach the Gospel, resulted in the conversion of many thousands. In particular, St. Patrick had to do spiritual battle with the Arch-Druid, Lochru, who, by the power of demons and through many incantations, tried to maintain his influence on the Irish. On one occasion Lochru, like Simon Magus, was able to levitate himself high into the air In a display of sorcery; but the moment St. Patrick knelt in prayer, Lochru fell to his death. This was the beginning of the end for paganism on that island. The Orthodox Faith was victorious on that Easter Sunday when the saint explained the doctrine of the Holy Trinity using a shamrock with its single stem and three leaves.
After receiving Holy Anointing, St. Patrick departed to the Lord on March 17, 493. As he lay in state for several days, a heavenly light shone around his body.
Sfinţii patruzeci de mucenici din Sevastia Armeniei
March 9th, 2009
Pe vremea împărăţiei necredinciosului împărat Liciniu (308-324), fiind mare prigoană împotriva creştinilor şi pe toţi credincioşii silindu-i spre jertfirea idolilor, era în Sevastia, cetatea Armeniei, un voievod cu oaste, anume Agricolae, pierzător, sălbatic şi isteţ spre slujba idolească. Într-acel timp li se poruncea creştinilor, care se aflau în cetele ostăşeşti, să aducă jertfă diavolilor. Şi erau în ceata lui Agricolae, în părţile Capadociei, nişte ostaşi, patruzeci la număr, care, de asemenea, slujeau într-o dregătorie ostăşească şi aveau dreapta credinţă în Hristos Dumnezeu, fiind bărbaţi tari şi nebiruiţi în războaie, iar în dumnezeieştile Scripturi foarte iscusiţi.
Înştiinţîndu-se voievodul despre trei dintre aceştia, Chirion, Candid şi Domnos cît şi despre însoţitorii lor cum că sînt creştini, i-au prins şi i-au silit spre închinarea la idoli; că zicea către dînşii voievodul astfel: “Precum în războaie aţi fost cu un suflet şi cu un cuget şi v-aţi arătat vitejia voastră, tot aşa şi acum, cu un cuget şi un suflet, să arătaţi supunerea voastră la împărăteştile legi şi să jertfiţi zeilor de voie, mai înainte pînă a nu vă sili cu muncile”.
La aceste cuvinte sfinţii ostaşi, răspunzînd tiranului, au zis: “Dacă pentru împăratul cel pămîntesc ne-am luptat în războaie şi am biruit pe vrăjmaşi, precum singur mărturiseşti, ticălosule, cu atît mai vîrtos ne vom nevoi pentru Împăratul cel fără de moarte şi vom birui a ta răutate şi al tău vicleşug”. Atunci a zis voievodul Agricolae: “Una din două stă înaintea voastră: ori zeilor să aduceţi jertfă şi să luaţi mai mari daruri, ori, nesupunîndu-vă, să fiţi necinstiţi şi izgoniţi din dregătoria ostăşească. Gîndiţi-vă şi alegeţi ceea ce vi se pare vouă că este mai de folos”.
Sfinţii ostaşi au zis: “Despre ceea ce ne este nouă de folos, se îngrijeşte Domnul”. Zis-a voievodul: “Nu grăiţi multe, ci, lăsînd vorbele cele mincinoase, pregătiţi-vă să jertfiţi de dimineaţă zeilor”. Acestea zicîndu-le Agricolae, a poruncit să-i ducă în temniţă, unde, intrînd sfinţii, şi-au plecat genunchii la rugăciune şi ziceau către Dumnezeu: “Scoate-ne pe noi, Doamne, din ispită şi din smintelile celor ce lucrează fărădelegea”. Iar după ce a înserat, au început a cînta psalmul acesta: Cel ce locuieşte în ajutorul Celui Preaînalt, întru acoperămîntul Dumnezeului cerului se va sălăşlui – zicînd şi cealaltă parte a psalmului aceluia, pînă la sfîrşit. Iar după cîntare se rugau şi iarăşi cîntau după rugăciune. Deci astfel au petrecut fără somn, pînă la miezul nopţii.
Gheorghe VanauSf. Mare Mucenic Teodor Tiron
February 17th, 2009
Pătimirea Sfîntului Mare Mucenic Teodor Tiron
Împărăţind Maximian şi Maximin, împăraţi păgîni, mare primejdie era asupra neamurilor care credeau în Hristos. Căci au trimis porunci înfricoşătoare, iar împreună cu poruncile lor cele păgîneşti şi fără de Dumnezeu, au trimis ighemoni, oameni tirani, cruzi şi fără de omenie prin toată stăpînirea lor, poruncind ca oricare dintre creştini ar voi să se lepede de Hristos, mare cinste şi dregătorii să aibă de la împăraţi. Iar dacă vor fi tari în credinţa lor şi nu vor voi să jertfească zeilor elineşti, au să pătimească munci, pedepse grozave şi cumplite şi cu amară moarte să se omoare.
Era mare frică şi nevoie asupra creştinilor. Unii dintre dînşii, care erau mai mari la suflet şi tari în credinţă, se duceau şi mărturiseau la arătare şi cu îndrăzneală înaintea tiranilor acelora, că Hristos este Dumnezeul cel adevărat. Apoi mureau cu multe şi cumplite munci. Alţii, de frică, vai! se duceau şi se lepădau de Hristos şi jertfeau idolilor. Iar cîţi nu puteau să mărturisească pe Hristos înaintea tiranilor, nici să se închine idolilor, fugeau şi se ascundeau prin munţi şi peşteri. Iar alţii, temîndu-se a se descoperi că sînt creştini, se făţărniceau că sînt elini, dar într-ascuns erau creştini.
Unul dintre aceştia era şi Sfîntul mare mărturisitor Teodor, creştin într-ascuns, din moşi-strămoşi, din cetatea Amasiei, care se numea Mialon. Nu că doară se temea a mărturisi că este creştin şi că-i era frică de munci, dar avea în mintea sa că nu va fi încă pe voia lui Dumnezeu să mărturisească pe faţă. De aceea voia să ispitească de este voia lui Dumnezeu şi ispitirea lui a fost astfel: vrînd să meargă cu ceata în care era numărat şi sfîntul care se numea Tiron, pentru cunoştinţa şi vitejia lui, în părţile Răsăritului pentru păzire, l-a pus pe el mai mare peste ceata ce se numea Legheon. Legheon era oastea cea mai aleasă din toate cetele, în care erau 893 de ostaşi, căci oamenii Legheonului atîta număr cuprindea.
Read the rest of this entry »




