Crucea.ro

“Din pricina schimbării calendarului, în anul 1926, părintele Glicherie Tănase va pleca din schitul Pocrov al Mănăstirii Neamţ, unde avusese funcţia de egumen, întărind relaţii de colaborare cu zeloţii din Sfântul Munte, grupați în Liga Zeloţilor (n.red: zelot: râvnitor al dreptei credinţe), aflați sub conducerea părintelui Arsenie Cotea. Liga Zeloţilor era formată dintr-un număr de 450 de monahi athoniţi, gata pentru apărarea Ortodoxiei împotriva inovaţiei calendariste, văzută ca un început al punerii în practică a ereziei ecumenismului.
Colaborarea părintelui Glicherie cu această organizare ortodoxă athonită s-a realizat prin mijlocirea ieroschimonahilor Varuh și Zosima, plecați în Sfântul Munte datorită acţiunilor violente îndreptate la adresa călugărilor ce protestau împotriva introducerii noului calendar greogorian în BOR. În primăvara anului 1927, cei doi pustnici vor trimite, prin intermediul unor creştini apropiaţi ai părinților Glicherie și David (ce se aflau adăpostiți în pustia de la Râpa lui Coroi) o epistolă, prin care erau chemaţi să li se alăture în mica lor sihăstrie din Grădina Maicii Domnului.
În toamna anului 1927, cuvioşii părinți Glicherie și David pornesc spre Sfântul Munte, stabilindu-se, alături de cei doi fraţi întru Hristos Varuh şi Zosima, la schitul Bunavestire, ce aparţinea de marea mănăstire grecească Pantocrator. La scurtă vreme, s-a aflat şi la mănăstirea Prodromu că printre călugării români ce lucrează moşiile mănăstirii Pantocrator se află şi cuviosul Glicherie din România. În această vreme, la schitul Prodromu se afla monahul român Arsenie Cotea, care îl cunoştea pe părintele Glicherie din vremea stăreţiei acestuia la schitul Pocrov. Vrând să-i întoarcă dragostea și ospitalitatea cu care părintele Glicherie l-a primit pe acesta în 1925 la schitul nemţean, părintele Arsenie a cerut binecuvântare de la starețul schitului, arhimandritul Ioasaf, să îl primească în mănăstirea românească pe părintele Glicherie. El va rămâne aici mai multă vreme, primind şi tunderea în schima mare, alături de părintele David, cu binecuvântarea Chinotitei Sfântului Munte, chiar din mâinile părintelui Ioasaf.
Aflaţi în Sfântul Munte de aproape un an, părinţii români Glicherie şi David au înaintat mai multe cereri la Chinotita Athonită (conducerea autonomă a Sfântului Munte), prin care au prezentat situaţia necanonică în care intrase Biserica de stil nou din România după anul 1924, relatând totodată şi soarta precară a multor călugări şi creștini dreptslăvitori care, din motivul schimbării calendarului, s-au îngrădit de Biserica schismatică din România. În acelaşi context, părinţii români făceau apel către Chinotită, ca ori să li se acorde binecuvântare pentru a se stabili definitiv în Sfântul Munte, ori să li se acorde ajutor pentru a institui în România o Biserică Ortodoxă după vechiul calendar iulian. Mai concludent, pentru instituirea acestei Biserici era nevoie de un arhiereu care să accepte să vină în România în acest sens.
Decizia Chinotitei Sfântului Munte din anul 1928 a fost fără echivoc: hirotonia vreunui arhiereu athonit pentru Biserica noastră nu era cu putinţă, întrucât canoanele Bisericii Ortodoxe nu permit amestecul unei episcopii străine pe teritoriul canonic şi administrativ al altei jurisdicţii. În schimb, Chinotita Sfântului Munte a sfătuit pe părinții Glicherie și David astfel: „Mergeți în România și țineți aprinsă făclia dreptei credințe a Sfinților Părinți, așa cum ați văzut că se păstrează la noi. Să faceți multă rugăciune la Maica Domnului și ea va rândui pentru Biserica voastră și creștini buni și conducători (ierarhi, n.ed.) pentru aceasta. Întoarceți-vă în România și căutați sprijinul vreunui episcop din Biserica de stil nou. Și, dacă veți găsi unul ca acesta, să nu-l primiți mai înainte de a-l cerceta după mărturisirea de credință (să fie dreaptă și în conglăsuire cu cea a Sfinților Părinți); după hirotonie (să aibă hirotonia de la Sfinții Părinți) și după canoane (situația de reprimire să se încadreze în canoanele apostolice)”.
Cu această binecuvântare şi cu dorinţa de a fi alături de mult-pătimitorii păstrători ai vechiului calendar (monahi şi mireni) din România, Sfântul Glicherie și cuviosul David s-au întors din Sfântul Munte. Ca o dovadă a faptului că sfatul primit din partea athoniţilor a fost de la Dumnezeu, Sfântul Glicherie va obţine aceeaşi binecuvântare şi din partea patriarhului Damianos al Ierusalimului, care va întări cele spuse mai sus, în anul 1930, cu prilejul unui pelerinaj al Cuviosului la Sfintele Locuri.”

Fragment dintr-un articol aparut pe site-ul Mitropoliei Slatioara

Address of the confessors of the Name of God [to the Court of the Holy Council of the Russian Orthodox Church]. August 1, 1918

A much-awaited moment has arrived of the conciliar examination of the dispute that took place on the Holy Mountain concerning the Name of the Lord, and the Holy Synod is expected to deliver its decisions on the following issues:

I. Is it fitting to offer divine worship to the Name of God, just as it is expressed by St. Tikhon of Zadonsk: “to give all worship as to God Himself“, without separating in our mind the Name of God from God? Or is it fitting to render to it only relative worship, as it is demanded by the decree of the Holy Synod of 29 August 1913?

II. Is it fitting to worship the Name of God as divinely revealed, and in this sense as a Divine Energy and Divinity, or is it enough to consider it only a linguisticsymbol of material origin, which merely reminds us of God?

III. Is it fitting to believe in the Energetic Power of the Name of the Lord in the mysteries, in miracles and in prayer, or to see in it a mere human word, which does not possess in itself any Divine power and that does not give to them that call upon His Name any real contact with God Himself? As from the very beginning of the dispute, we were unjustly accused of deifying “the very” created name according to its outward appearance and even of “equating” this “very” name “with the very essence” of the One Who Is and of “merging” them. Therefore we feel obliged to declare that we never deified “the very name” and nowhere in our confessions of faith can be found the expression “the very Name of God is God“. But rather, in our confessions of faith starting from 1909, we said it very clearly, that by calling – together with Father John of Kronstadt – the Name of God “God Himself”, we do it in the same sense as did Father John of Kronstadt, believing in the inseparable presence of God in His Name, but never in the sense of deification of the name in its material, outward appearance and separately from God.  Because if we understand God to be present in His Name, then we ought to relate to It as to God Himself.

We are also innocent of what we are accused of in the [Ecumenical] Patriarch’s decree of April 5 1913, “of equating Hypostatically the Name of Jesus with Jesus Himself”. Likewise, we are innocent of the accusation of ascribing to the name of the Lord magical power, as though this power consisted in the pronunciation of verbal combinations. But from the very beginning, we unwaveringly repeated, that if we allow to call the Name of God – God Himself, we do it not in its outward, vocal aspect, but by understanding that it is a Divine revelation, behind which the Church recognizes the Divine dignity, in accordance with the Catechesis, which says the following concerning the Name of God: “It is Holy in Itself“, or as St. Cyril of Jerusalem expressed it  -”The Name of God is holy by Its nature” and St. John Chrysostom – “There is no doubt, that It is wondrous by Its nature.” But our opponents, with means that we are unable to comprehend, have been transforming an absolutely Orthodox veneration of the Name of God in God Himself and our expression “the Name of God is God Himself” – into an expression that is unacceptable to us: “the very Name is God” – something we have never said. Our opponents also have attributed to us the opinion according to which we consider that the very name Jesus is God, when taken separately from Him and with no relation to the Person of the God-man, even when this name was used by the sons of Sirach, Josedech and Navi.

Read the rest of this entry »

Azi am vazut o inregistrare video care are nevoie de o sumedenie de comentarii si nuante, dar pe care nu ma simt in stare sa le articulez acum. O reproduc aici, mai cu seama pentru ca ma va ajuta in acest an, inca de la inceput, sa vad mai usor o farâma din bârna din ochiul meu.
(Note despre sursa: Desi erau disponibile pe youtube inca de acum trei luni, am gasit abia azi materialele video pe site-ul d-lui Aurel Botezatu, aflat de citava vreme intr-o corespondenta polemica cu IPS Vlasie, Mitropolitul BOSV. )

In zi de praznic, la Slatioara, un oaspete, politicianul Corneliu Vadim Tudor, e invitat sa tina cuvânt credinciosilor. Nu am fost in anul acela la Slatioara, si cind am auzit despre asta, am izgonit repede din gând imaginea politrucului calcând in curtea Sfantului Glicherie. Azi e pentru prima oara cind vad si aud ce a rostit Vadim Tudor acolo.

Sinistru, de pilda, ca a putut fi evocat in acel context Miron Constantinescu, unul din stalpii criminalului regim comunist. Vai de capul meu. Bataie de joc:

Read the rest of this entry »

Mitropolia Slatioara publica o replica la citeva articole anti-stiliste. O “conflagratie stilista blogala“, zice unul, iar altul supraliciteaza: “Stilismul romanesc, o alta fata a Antihristului“. Episoade “suculente” sint recomandate si intr-o revista a blogurilor. Or mai fi si altele, vor urma si altele, nu stiu. Dar am sentimentul ca o sa aflu, fie ca vreau fie ca nu vreau.

ΨΕΥΔΟΝΤΑΙ ΟΙ ΝΕΟΗΜΕΡΟΛΟΓΙΤΕΣ
ΥΠΟ ΤΟΥ ΑΓΙΟΡΕΙΤΟΥ ΜΟΝΑΧΟΥ ΑΡΣΕΝΙΟΥ ΚΟΤΤΕΑ

ΑΝΤΕΛΕΓΧΟΣ ΑΒΑΣΙΜΟΥ ΚΑΙ ΑΣΥΣΤΑΤΟΥ ΕΛΕΓΧΟΥ ΑΠΑΝΤΗΣΙΣ ΕΙΣ ΤΟΝ ΑΡΧΙΕΠΙΣΚΟΠΟΝ ΑΘΗΝΩΝ ΧΡΥΣΟΣΤΟΜΟΝ ΠΑΠΑΔΟΠΟΥΛΟΝ ΠΕΡΙ ΤΟΥ ΕΚΚΛΗΣΙΑΣΤΙΚΟΥ ΗΜΕΡΟΛΟΓΙΟΥ

ΕΓΡΑΦΗ ΕΝ ΑΓΙΩ ΟΡΕΙ ΚΑΙ ΕΔΗΜΟΣΙΕΥΘΗ ΥΠΟ ΤΟΥ «ΚΗΡΥΚΟΣ ΤΩΝ ΟΡΘΟΔΟΞΩΝ»  ΕΝ ΕΤΕΙ 1932

«Μή κρίνετε, ἵνα μή κριθῆτε …(Ματθ., κεφ. Ζ, 1) 
«Ὅς δ’ ἄν σκανδαλίση ἕνα τῶν μικρῶν τούτων, τῶν πιστευόντων εἰς ἐμέ, συμφέρει αὐτῶ ἵνα κρεμασθῆ μύλος ὀνικός ἐπί τόν τράχηλον αὐτοῦ, καί καταποντισθῆ ἐν τῶ πελάγει τῆς θαλάσσης»(Ματθ. ΙΗ, 12).

Εἰς δύο συνεχῆ φύλλα τοῦ ἑβδομαδιαίου φύλλου «’Εκκλησία», ἐπισήμου Δελτίου τῆς ‘Εκκλησίας τῆς Ἑλλάδος ὑπό τόν τίτλον «Ἔλεγχος παραποιήσεως Συνοδικῶν Πράξεων καί Πατριαρχικῶν ἐγγράφων» ὁ ΄Αρχιεπίσκοπος ‘Αθηνῶν έδημοσίευσε μακράν πραγματείαν ἀναφερομένην εἰς τό ζήτημα τοῦ ‘Ημερολογίου, ἐν τῆ ὁποία ἔχων πάντοτε ὡς σκοπόν νά δικαιολογήση ἀπό ἐκκλησιαστικῆς ἐπόψεως τήν ἐναντίον τῶν Παραδόσεων τῆς ‘Εκκλησίας καί ὡρισμένων Συνοδικῶν Πράξεων καί Πατριαρχικῶν ἐγγράφων διαπραχθεῖσαν ὑπό τῆς Ἐκκλησίας τῆς Ἑλλάδος ἡμερολογιακήν μεταρρύθμισιν διά τῆς παραδοχῆς τοῦ Γρηγοριανοῦ Ἡμερολογίου, παρά τήν ἐμμονήν ἄλλων Ὀρθοδόξων ‘Εκκλησιῶν εἰς τό πατροπαράδοτον ‘Ιουλιανόν Ἡμερολόγιον καί παρά τήν ἔνεκα τούτου ἐπελθοῦσαν διάσπασιν τῆς ἑνότητος τῶν ‘Εκκλησιῶν καί τήν διαίρεσιν τῶν ‘Ορθοδόξων Χριστιανῶν, προβαίνει, ὡς λέγει, εἰς τόν ἔλεγχον «θρασείας παραποιήσεως Συνοδικῶν τινων Πράξεων καί Πατριαρχικῶν ἐγγράφων τοῦ ιστ΄ καί ιζ΄ αἰῶνος» περιλαμβανόντων ἀναθεματισμούς, ἵνα προφυλάξη, ὡς λέγει, τά εὐσεβῆ τέκνα τῆς ‘Εκκλησίας, τινά τῶν ὁποίων «ἐξ’ ἀγνοίας καί ἁπλοϊκότητος παρασύρονται εἰς ἀπείθειαν πρός τήν ‘Εκκλησίαν διά τῆς μεταξύ αὐτῶν διαδόσεως ψευδῶν καί πλαστῶν ἀναθεματισμῶν». 
Χαίρομεν, διότι πρώτην φοράν ὁ ‘Αρχιεπίσκοπος ‘Αθηνῶν προβάλλει ἐπισήμως καί ἐνυπογράφως ὑπεραμυνόμενος τῆς ἀντικανονικῆς ἐκκλησιαστικῆς καινοτομίας ἐν τῶ ἡμερολογιακῶ ζητήματι καί ἐπικρίνων τά κατ’ αὐτῆς δημοσιευθέντα, ἐνῶ μέχρι τοῦδε, ἀπήντα εἰς αὐτά δι’ ἀνωνύμων καί ἀνευθύνων φυλλαδίων, ἐν οἷς αἱ ὕβρεις κατά τῶν ἐπικριτῶν του ἠμιλλῶντο πρός τάς τολμηροτέρας ἀντορθοδόξους δοξασίας καί τάς πλέον ἀνιέρους συστάσεις καί συμβουλάς, τινές τῶν ὁποίων μετεφέροντο καί εἰς ἐμπιστευτικά αὐτοῦ ἔγγραφα πρός διαφόρους ἀρχάς, παρ’ ὧν ἐζήτει τήν «ῥαγδαίως καί ἀθορύβως» έξόντωσιν τῶν ἐχόντων τό θάρρος νά ψέξωσι δριμύτατα τήν ἐναντίον τῶν Κανόνων καί τῆς Παραδόσεως τῆς ‘Εκκλησίας πολιτείαν αὐτοῦ.
Δέν γνωρίζομεν ὅμως ποῦ νά ἀποδώσωμεν τήν τόσον κοπιώδη ἐκδρομήν τοῦ ‘Αρχιεπισκόπου ‘Αθηνῶν εἰς ἀρχαῖα δύσβατα καί ἐρεβώδη ἱστορικά πεδία, διά νά καταγγείλη ὡς παραποιημένα δῆθεν καί πλαστά κείμενα ὡρισμένων Συνοδικῶν πράξεων καί Πατριαρχικῶν ἐγγράφων, ἀπαγγελόντων ἀναθεματισμούς κατά τῶν ἀποδεχομένων τό Παπικόν Ἡμερολόγιον. Ὡς ἐάν οἱ ἀναθεματισμοί καί μόνον αὐτοί καθίστων ἀπαράδεκτον καί καταδικαστέον τό Γρηγοριανόν ἡμερολόγιον καί ὡς νά μή προσέκρουε τοῦτο εἰς οὐδεμίαν ἄλλην ἐκκλησιαστικήν διάταξιν καί εἰς οὐδεμίαν παράδοσιν καί ἐπομένως ὡς νά ἔπρεπε ὅλαι αἱ ‘Ορθόδοξοι ‘Εκκλησίαι ν’ ἀσπασθῶσιν ἀσμένως τήν καινοτομίαν τοῦ Ἡμερολογίου, ἐπειδή τάχα ἡ τήρησις τοῦ ‘Ιουλιανοῦ Ἡμερολογίου δέν κατωχυροῦτο δι’ ἀναθεματισμοῦ! Καί φαίνεται πιστεύων ὁ ἀρχηγός τῆς ‘Εκκλησίας τῆς Ἑλλάδος, ὁ ἐκκλησιαστικός συγγραφεύς καί πρώην Καθηγητής τῆς Θεολογίας, ὠς ρητῶς γράφει ἐν τῶ προλόγω τῆς πραγματείας του, ὅτι «τινά τῶν εὐσεβῶν τέκνων τῆς Ὀρθοδόξου ‘Εκκλησίας», ἐάν ἀπειθῶσι πρός τήν ἐπίσημον ‘Εκκλησίαν καί δέν ἐδέχθησαν μέχρι σήμερον τήν εἰσαγωγήν τοῦ Παπικοῦ ἡμερολογίου ἐμμένοντα εἰς τό παλαιόν ‘Ιουλιανόν ἠμερολόγιον πράττουσι τοῦτο «ἐξ’ ἀγνοίας» δῆθεν καί «ἁπλοϊκότητος διά τῆς μεταξύ αὐτῶν διαδόσεως ψευδῶν καί πλαστῶν ἀναθεματισμῶν».
Ἀλλ’ ἐάν ἡ καταδίκη τοῦ Γρηγοριανοῦ Ἡμερολογίου ὑπό τῆς ‘Ορθοδόξου ‘Ανατολικῆς ‘Εκκλησίας ὑπῆρξεν, ὡς εἶναι βέβαιον, καί, ὡς θά ἀποδείξωμεν, γενική, ρητή καί ἀναντίρρητος, καί ἄν αἱ παραδόσεις τῆς Ἐκκλησίας καί ἡ διηνεκής πρᾶξις αὐτῆς ἐπί εἴκοσιν αἰῶνας τήν ἐπεσφράγισαν καί τήν κατέστησαν ἀναλλοίωτον τῆς ‘Ορθοδοξίας θεσμόν καί τό ἐμφανέστερον ἐξωτερικόν γνώρισμα αὐτῆς ἀπέναντι τῆς Παπικῆς Ἐκκλησίας, εἰς τί δύναται νά ὠφελήση ἡ ἀποκάλυψις δῆθεν τῆς πλαστότητος τοῦ ἀναθεματισμοῦ, ὅν ἐν τούτοις ἀναγινώσκομεν ἀπό τόσων αἰώνων εἰς κείμενα Πατριαρχικῶν ἐγγράφων καί Συνοδικῶν ἀποφάσεων;
Μήτοι αἱ ἱεραί Παραδόσεις καί αἱ διατάξεις τῆς ‘Εκκλησίας διά νά εἶναι σεβασταί καί νά τηρῶνται αὐστηρῶς πρέπει ἀπαραιτήτως νά περιφρουρῶνται δι’ ἀναθεματισμῶν;
Καί ἀν δέν συνοδεύωνται ὑπό ἀναθεματισμῶν ἔχει ἄρα γε πᾶς τις τό δικαίωμα νά τάς ἀθετῆ καί τάς ποδοπατῆ;

Read the rest of this entry »

Fratele Dan mi-a atras atentia intr-un comentariu asupra acestei date. La rindul meu, in satul unde m-am mutat acum doi ani, i-am povestit unui localnic despre acest episod. “Voi nu sarbatoriti Sf. Paraschiva?, m-a intrebat, cind m-a vazut citind afisul petrecerii cu lautari, mici si must care inchipuie traditionala “actiune” a obstei cu prilejul hramului bisericii inchinate sfintei mucenite. “Ba da”, i-am zis, “dar o facem pe 14 octombrie dupa calendarul bisericesc, nu acum”, am explicat. “Acum 85 de ani, aceasta zi, in care sarbatorim Sfintitul Acoperamint al Maicii Domnului, a fost schimbata cu sila in Sf. Paraschiva.”

Trista zi.

O imagine publicata aici pentru folosul celor care cerceteaza viata staretului Dionisie Ignat de la Schitul Colciu: o fotografie inedita, facuta cu citeva clipe inainte de plecarea sa la Athos in septembrie 1926. Parintele Dionisie este primul din stanga, iar fratele sau, parintele Ghimazie, e primul din dreapta. In spate, cazinoul din Constanta.

constanta 1926, drumul spre Athos

Tinarul cu palaria la picioare este viitorul ieromonah Xenofon din Capsala, duhovnicul unor parinti cu viata sfinta dintre zelotii athoniti. Din pasaportul acestuia aflam si data exacta a iesirii lor din tara: 12 septembrie 1926.

viza de iesire din tara, constanta 1926

Sursa: arhiva revistei Crucea.

Editura Enciclopedica: Preotul Constantin E. Moraitakis

Am aflat despre aceasta carte din citeva note de lectura care semnalau prezenta unor documente referitoare la hirotonia IPS Victor Leu ca episcop: am obtinut un exemplar ca sa le studiez. Pentru cei care sperau sa obtina aici dovada care sa inchida cercul disputei din jurul acestui eveniment, impresiile de dupa prima lectura sint amestecate. Pe de o parte, e limpede ca actele acestei hirotonii facute in 1949 la Munchen de doi Arhierei Rusi Albi au existat si au fost expediate parintelui Moraitakis, subiectul acestui volum. Pe de alta, autorul biografiei ne informeaza ca:

“In 1951 Marele Protoprezbiter C. Moraitakis a fost chemat la Constantinopol pentru consultari. Acolo l-a intilnit pe “pseudo-episcopul” Victor Leu, coleg de facultate din Chisinau, care, fugind din tara, fusese “hirotonit” in conditii necanonice ca Arhiepiscop al romanilor de peste hotare. De aceea, Parintele Moraitakis il numeste “pseudo-episcop”. Victor Leu s-a bucurat sa-l intilneasca si l-a rugat ca, prin relatiile pe care le are, sa intervina la Patriarhia Ecumenica sa-l recunoasca drept arhiereu si luptator impotriva comunismului si a Patriarhului comunist al Romaniei Justinian Marina. Parintele C. Moraitakis, desi era in Constantinopol cand Victor Leu cauta o asemenea recunoastere, si-a dat toata silinta ca Patriarhia Ecumenica sa nu-i dea nici o importanta lui Victor Leu, mai ales ca uneltea impotrva Pattriarhului legal al Romaniei, Justinian.

Victor Leu, cunoscand influenta de care se bucura Parintele Constantin, s-a deplasat si la Beirut, cerandu-i sa-l ajute sa dobandeasca autoritate asupra romanilor aflati in Orient. Primind un refuz categoric, Victor Leu l-a acuzat apoi pe parintele ca ar fi “unealta” lui Justinian Marina.”

IPS Victor Leu

Din corespondenta reprodusa in carte aflam ca IPS Victor a trimis copia actului sau de hirotonie parintelui Constantin, rugindu-l sa il traduca. E limpede, pentru mine cel putin, ca acest act era perfect valid din perspectiva ROCOR, insa evident suspect cuiva apropiat de structurile “oficiale” si “legale”. IPS Victor batea, asadar, la porti inchise.

Volumul, pe care vi-l recomand pentru cele citeva documente interesante si extrasele din corespondenta pr. Constantin, contine si citeva informatii importante despre IPS Visarion Puiu.

Istoricul Manastirii Slatioara

Doua carti noi. Gasiti semnalul editorial si informatii despre locul unde pot fi cumparate aici.

Istoricul Manastirii Braditel

Недеља правослаља је служба која се у званичним екуменистичким црквама већ деценијама изоставља. Ако се понегде и служи, служи се у скраћеном симболичном, уопштеном виду без анатемизама на јереси. Анатематизме још само произносе Руска Загранична Црква (пре пада Лавра у унију са МП), Руска Катакомбна Црква и Грчки старокалендарци. Српска Истински Православна Црква спојила је разне анатематизме како из Руских тако и Грчких служби, те је служба или чин Недеље православља у Србији и ове године произнесен у целини. Ова служба је намерно предата забораву јер како да се анатемишу они са којима су званични православци у органском јединству Екуменистичког Савеза Цркава? Лепо је чути да је у Србији барем на једном месту торжествено произносе. Овај снимак је сведок да Србија још дише православљем, макар и у илегали Истинског Православља.

Va ofer aici citeva imagini din biserica Adormirea Maicii Domnului, demolata de comunisti in 1983. Fotografiile, care se afla azi in arhiva revistei Crucea, provin din colectia parintelui Dionisie de la Schitul Colciu, caruia autorul notelor de pe verso (pe care le reproducem mai jos), PS Evloghie Ota, ii prezenta Biserica. Cu o singura exceptie, fotografiile au fost expediate in 26 august 1977. Fotografia datata decembrie 1977 are aceeasi sursa, dar a fost expediata dupa ce a fost incheiata pictura exterioara a bisericii.

August 1977: Intrarea in Biserica Adormirea Maicii Domnului

Intrarea generala in Biserica prin usa de stejar foarte frumos sculptata in vita si struguri cu cruce in mijlocul rotundurilor. Iata si contraforturile peretelui Bisericii spre strada.
Intre Biserica si poarta este planta un pui de tei. Fatada Bisericii urmeaza a fi pictata acum sau la anul.
(se vede si cum a stricat casa)

Decembrie 1977: Biserica Adormirea Maicii Domnului

Pictura terminata in fata intrarii bisericii ortodoxa Romina de stil vechi din Bucuresti str. televiziunii nr. 13 sector 7
Pentru rugaciunile Sfitilor Parintilor nostri, Doamne Isuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu milueste-ne pre noi.
30 Dec. 1977 Bucuresti

Read the rest of this entry »

P.S. Evloghie Ota

„Nu mă pot apăra decât prin a mă supune legilor politice ale statului şi administraţiei, adică de a nu fura sau omorî pe nimeni. Acuza adusă asupra mea, că fac slujbe dumnezeeşti ziua şi noaptea, este de fapt datoria mea, pentru că un episcop trebuie să fie găsit mereu rugându-se în biserică pentru ţară şi conducătorii ei, fie că aceştia cred sau nu în Dumnezeu. (…) Linia de credinţă pe care merg împreună cu credincioşii mei rămâne de stil vechi, suntem atâtea mii în ţară şi nu suntem o sectă otrăvită cum spun unii preoţi de stil nou, nu suntem nici un cult nou născocit şi periculos pentru stat, ci am rămas aceeaşi neschimbaţi, cum a fost întreaga Biserică Ortodoxă Romană până la data de 1 octombrie 1924, când ziua de 1 a devenit 14. Oare cum s-a plămădit statul unitar român şi România mare sub stilul vechi, fără ca nimeni să ne poreclească “stilişti”. (…) Noi n-am schimbat stilul, ci am rămas ceea ce am fost şi suntem în continuare, Biserica Ortodoxă Română păstrătoare a tezaurului ortodox neştirbit. Este de datoria noastră, ca slujitori cinstiţi şi corecţi, să păstrăm credinţa aşa cum ne-au predat-o străbunii noştri, pentru care să aibă poporul român creştin deplina încredere că vom lua cu toţii dumnezeeasca răsplată în ziua dreptei judecăţi de apoi.”

Prima mentiune a revistei Crucea “la TV” s-a petrecut chiar in Duminica Sfintelor Pasti, cind emisiunea “Dupa Bloguri” a difuzat si citeva secvente in care este amintita publicatia noastra. Interviul a fost alcatuit printr-un webcam, iar numele meu a fost, ca de obicei cind colegii din presa imi “iau urma”, Liviu Vanau. Am mai explicat altundeva povestea prenumelor mele, asa ca nu mai reiau acest subiect.

Va prezint in continuare doua materiale. Primul este versiunea difuzata de postul Realitatea. Al doilea este un montaj cu raspunsurile integrale, asa cum le-am oferit cind a fost realizata emisiunea. Va las sa cintariti diferentele. E epoca in care tirania formatului media traseaza deplin un cerc vicios: nu mai poti spune nimic daca nu formulezi totul intr-un fel care nu iti ingaduie sa mai spui nimic.

Versiunea difuzata:

Versiunea “bruta”:

E mai degraba neobisnuit ca un astfel de discurs sa ajunga in mediul “efervescent” al emisiunilor lumesti, dar cred ca ma bucur ca am avut prilejul asta si ca puteti practic asista la citeva operatiuni din “bucataria” unui proces de editare a unui material video.
In aceeasi emisiune a mai fost invitat si Danion Vasile, pe care il puteti urmari aici: