Crucea.ro

Stiu ca este un inceput mai putin obisnuit, insa trebuie sa va spun ca micul articol care urmeaza nu reprezinta un punct de vedere oficial al vreunei Biserici sau jurisdictii, cel putin nu dupa stiinta mea. Este o marturie personala bazata pe invatatura parintelui Arsenie Cotea, asa cum am primit-o de la secretarul acestuia, parintele Ilarion, pustnic din muntele Athosului, si de la ucenicul sau, tinarul monah Gavriil din Capsala.

Mai intii, nu spunem  “Hristos a Inviat!” asa cum am spune “Hai sa traiesti!” sau “Servus!”. O spunem ca pe o marturie lumeasca a faptului ca sintem martori ai Invierii Domnului. Inainte de a rosti cuvintele acestea, este bine sa le cintarim o clipa greutatea in contextul lumesc in care marturisim: e o marturie pretioasa care nu trebuie sa rasune in desert.

Asta mai cu seama ca marturia lumeasca de care vorbeam inchipuie o marturisire duhovniceasca: trebuie sa simtim ca atunci cind spunem “Hristos a Inviat!” transmitem de fapt Crezul intreg al crestinului:

Cred întru Unul Dumnezeu, Tatăl Atotţiitorul, Făcătorul cerului şi al pământului, văzutelor tuturor şi nevăzutelor.
Şi întru Unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Născut, Care din Tatăl S-a născut mai înainte de toţi vecii. Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, nu făcut; Cel de o fiinţă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut.
Care pentru noi, oamenii, şi pentru a noastră mântuire, S-a pogorât din ceruri şi S-a întrupat de la Duhul Sfânt şi din Maria Fecioara, şi S-a făcut om.
Şi S-a răstignit pentru noi în zilele lui Ponţiu Pilat şi a pătimit şi S-a îngropat.
Şi a înviat a treia zi, după Scripturi.
Şi S-a înălţat la ceruri şi şade de-a dreapta Tatălui.
Şi iarăşi va să vină cu slavă, să judece viii şi morţii, a Cărui împărăţie nu va avea sfârşit.
Şi întru Duhul Sfânt, Domnul de viaţă Făcătorul, Care din Tatăl purcede, Cel ce împreună cu Tatăl şi cu Fiul este închinat şi slăvit, Care a grăit prin prooroci.
Întru una, sfântă, sobornicească şi apostolească Biserică.
Mărturisesc un botez întru iertarea păcatelor.
Aştept învierea morţilor.
Şi viaţa veacului ce va să fie. Amin!

Asadar, spunind cu mintea si cu gura “Hristos a Inviat”, marturism in chip ortodox Invierea Domnului, cea cintata de tropare:

Piatra fiind pecetluită de iudei şi ostaşii străjuind preacurat Trupul Tău, înviat-ai a treia zi, Mântuitorule, dăruind lumii viaţă. Pentru aceasta, Puterile cerurilor strigau Ţie, Dătătorule de viaţă: Slavă învierii Tale, Hristoase! Slavă împărăţiei Tale! Slavă iconomiei Tale, Unule Iubitorule de oameni!
Când Te-ai pogorât la moarte, Cela ce eşti Viaţa cea fără-de-moarte, atunci iadul l-ai omorât cu strălucirea Dumnezeirii; şi când ai înviat pe cei morţi din cele de desubt, toate Puterile cereşti au strigat: Dătătorule de viaţă, Hristoase, Dumnezeul nostru, slavă Ţie!
Să se veselească cele cereşti şi să se bucure cele pământeşti! Că a făcut biruinţă cu braţul Său Domnul, călcat-a cu moartea pe moarte, Cel Întâi-născut din morţi S-a făcut; din pântecele iadului ne-a mântuit pe noi şi a dat lumii mare milă.
Propovăduirea Învierii cea luminată înţelegând-o de la înger uceniţele Domnului şi lepădând osândirea cea strămoşească, Apostolilor lăudându-se au zis: Jefuitu-s-a moartea, sculatu-S-a Hristos Dumnezeu, dăruind lumii mare milă.
Pe Cuvântul Cel împreună fără de început cu Tatăl şi cu Duhul, Carele S-a născut din Fecioara spre mântuirea noastră, să-L lăudăm, credincioşii, şi să I ne închinăm; că bine a voit a Se sui cu trupul pe Cruce şi moarte a răbda şi a scula pe cei morţi, întru slăvită Învierea Sa.
Puterile îngereşti la mormântul Tău şi străjerii au amorţit şi sta Maria la mormânt, căutând preacurat Trupul Tău. Prădat-ai iadul, nefiind ispitit de dânsul; întâmpinat-ai pe Fecioara, dăruind viaţă. Cela ce ai înviat din morţi, Doamne, slavă Ţie!
Stricat-ai cu Crucea Ta moartea, deschis-ai tâlharului raiul; plângerea mironosiţelor o ai schimbat şi Apostolilor a propovădui ai poruncit că ai înviat, Hristoase Dumnezeule, dăruind lumii mare milă.
Dintru înălţime Te-ai pogorât, Milostive; îngropare ai luat de trei zile, ca să ne slobozeşti pe noi din patimi. Cela ce eşti Viaţa şi Învierea noastră, Doamne, slavă Ţie!

Acum, daca veti cintari o clipa insemnatatea duhovniceasca a acestei marturisiri de credinta, veti intelege de ce atunci cind spunem unui frate dreptcredincios “Hristos a Inviat” si primim minunatul raspuns “Adevarat a Inviat!”, alcatuim o biserica, dupa Cuvantul Domnului:

Că unde sunt doi sau trei, adunaţi în numele Meu, acolo sunt şi Eu în mijlocul lor.   (Matei 18,20)

Iata de ce, cintarind acestea, parintele Arsenie si cei de un duh cu el nu primeau cu usurinta aceasta impreuna marturisire a Mintuitorului, a credintei intregi. Spre uimirea si cirtirea multora, parintii zeloti nu spun cu usuratate, oricui este dispus sa il rosteasca fara temei duhovnicesc, ceea ce trece drept “traditionalul salut pascal“… Multi heterodocsi sau schismatici sau eretici sau chiar atei pot spune in zilele noastre cu gura “Hristos a Inviat!” (sau derivate din categoria “Paste fericit!” sau “Sarbatori fericite”), fara ca aceasta sa insemne nimic in plan duhovnicesc si soteriologic, ci dimpotriva. Aceste saluturi goale de inteles al mintuirii sint o schimonosire cumplita a marturisirii crestine de credinta. Sint o luare in desert a Numelui lui Hristos. Sint un fel de “Hai-sa-traiesti-in-sezonul-pascal” sau, mai rau, o pseudo marturisire de credinta.

Caci ce inseamna pentru un ecumenist “Hristos a Inviat!”? Dar pentru un ateu care o spune din respect condescendent pentru “obiceiuri”? Dar pentru un “ortodox” rupt de Sfanta Traditie? Dar pentru un papistas sau mai stiu eu ce soi de protestant? De buna seama, NU inseamna o marturisire de credinta in chipul descris mai sus. Si atunci, de ce sa impreuna marturisim un asemenea Crez? Din reflexul ecumenist de a celebra un numitor comun care inseamna din ce in ce mai putin? Sa nu fie aceasta!

Asadar, sa cintarim in minte si in suflet minunata marturisire de credinta pe care sintem chemati sa o facem.

Iar daca, si aici se incheie cuvantul zelotilor arsenioti si vine parerea neputinciosului si pacatosului de mine, nu gasim inca taria sa ne asumam singuratatea care decurge din marturisirea nesmintita ortodoxa, si folosim cuvantul “Hristos a Inviat!” doar ca pe o marturie lumeasca, sociala, sa o facem in chip cuviincios si purtind in suflet, in clipa rostirii, o rugaciune cu dragoste pentru cel pe care il salutam desi nu e dreptcredincios, ca Bunul Dumnezeu sa il aduca la intelegerea Adevarului si la Credinta dreptslavitoare. Dar, ca sa inchei in duhul zelotilor arsenioti, nu aceasta este calea, ci numai Ortodoxia, marturisita deplin, mantuitor.

NU sunt chemat sa apar Biserica, asta e rolul marturisitorilor. Sf. Maxim, Sf. Marcu Efeseanul, Sf. Teodor Studitul…. Din vana romaneasca, ma gindesc la pilda unor ierarhi ca PS Gherasim Saffirin, PS Evloghie Ota si la Sf. Glicherie de la Slatioara.

Vorbeam despre asta cu un monah athonit drag mie, care ma indemna sa scriu si sa vorbesc tuturor despre apostazia vremurilor acestea. Nu stiu daca ma prefaceam smerit sau daca eram cu adevarat inspaimintat de increderea pe care mi-o arata fratele meu intru Hristos, dar i-am zis raspicat ca nu ma socotesc un marturisitor, ci un guraliv. De fapt, cred ca urmatorul marturistor pe care il va cunoaste credinta cea adevarata va fi chiar Sf. Ilie. Pina atunci e vremea guralivilor.

Si atunci, de unde resursele acestea de a scrie si semnala aici sute de articole despre viata duhovniceasca de azi si despre tot felul de razne? Pe de o parte din conditia mea confuza de gazetar, scriitor si teolog. Sigur, nici una din aceste trei “obarsii” nu m-a adus mai aproape de biserica si de pocainta. Poate chiar dimpotriva. Dar e o sursa de “trezvie lumeasca” pe care o socotesc oarecum folositoare, lumeste. Stiu ca ceea ce scriu aici nu ajuta la mantuirea cuiva, fiindca doar Biserica are aceasta misiune. Am spus-o in multe rinduri: nu veti gasi online (sau la radio sau la TV) mantuirea. Nici pocainta.

Revista Crucea e o sursa de informatie. Nu de cunoastere, pentru aceasta va trebui sa procesati singuri informatia. Pentru aceasta trebuie discernamint, iar acesta vine dupa despatimire, iar acolo nu putem ajunge fara un duhovnic si fara Biserica. Sint citeva lucruri pe care vi le pot povesti eu insumi, cum ar fi fragmente din istoria zelotilor romani athoniti, dar si asta cu destule ezitari. Si nu stiu daca, de fapt, mai vrea cineva sa le afle.

Sint multumit ca in jurul publicatiei noastre au venit o mina de cititori si de oameni, asta ma intareste uneori. Alteori ma gindesc la aceasta comunitate cu un fel de teama duhovniceasca, fiindca, de pilda, unele din articolele publicate aici sint mai degraba smintitoare. Sigur, ele “nu reprezinta punctul de vedere al revistei Crucea”, dar cine le scormoneste de pe unde sint imprastiate si le aduce inaintea voastra, ca un alai de blestematii si tulburari? Eu… Si asta din reflexul de “a informa” ce se petrece, ca si cum nu ar fi de ajuns sa rememoram doar marile nenorociri din viata credintei noastre. Schismele si ereziile, mortile mucenicesti intru viata si, mai cu seama, rastignirea Mantuitorului.

Destule sint incercarile omului in Postul Mare.

Sint un crestin ortodox al Bisericii de Stil Vechi din Romania. Am spus insa lamurit ca aceasta publicatie, crucea.ro, este una independenta, iar nu o publicatie oficiala a BOSVR. Nu demult, am primit citeva scrisori care ma indeamna sa va reamintesc aceasta. Mai intii, una de la secretariatul Mitropoliei Slatioara, care, dupa ce am republicat un “document mizerabil”, “se disociaza de imaginea publicatiei Crucea” si imi cere sa scot linkul spre site-ul Mitropoliei. Am facut asta, desigur. Apoi am primit un mesaj similar de la revista Catacombele Ortodoxiei. Am scos si linkul catre ei, fireste, mai cu seama ca semnatarul, domnul Partenie Filipescu, redactorul sef al publicatiei, spune limpede ca revista Crucea: “nu reprezinta interesele Bisericii noastre. Ne disociem de o suma de articole de pe site si, in general, de unele atitudini prezente.” As putea sa va descriu o a treia scrisoare, de data ata din partea unui ierarh grec caruia ii solicitasem in urma cu citeva luni un interviu, dar cred ca deja e limpede ce s-a intimplat.

Asadar, cu putina amaraciune,  reamintesc ce am invatat in Postul Mare al acestui an. Revista Crucea nu reprezinta interesele BOSVR. Nimeni nu a chemat-o sa fac asta. Dimpotriva. In plus, exista un fel de “cyberdisociere” intre pozitiile exprimate pe crucea.ro si pozitiile site-urilor Mitropoliei si revistei Catacombele Ortodoxiei. NICIODATA lucrurile nu au stat altfel. Ar trebui sa-mi cunosc mai bine locul.

Scriu asta ca sa avertizez pe crestinii ortodocsi de stil vechi, carora ma adresez de doi ani in mod direct, despre o stare de fapt. Sintem frati intru Hristos. NU reprezint oficial Biserica.

In ce priveste site-urile oficiale BOSVR? Nu facem schimb de linkuri. Ne disociem in ceea ce una din scrisori numeste… “atmosfera ortodoxa virtuala”.

Nu sint un marturisitor, ci un guraliv.

Va rog sa ma iertati.

Hotărârea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe de Stil Vechi din România cu privire la introducerea actelor de identitate biometrice
„Domnul este întărirea mea şi scăparea mea şi izbăvitorul meu” (Ps. 18, 2)

Luând act cu deosebită îngrijorare de reacţiile publice de protest ale unor medii laice şi monahale, organizate împotriva introducerii sistemului de supraveghere biometrică în România, în cadrul Sinaxei ce a avut loc la sediul Mitropoliei Slătioara, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe de Stil Vechi din România, întrunit astăzi 10/23 februarie 2009, ia atitudine împotriva introducerii documentelor de identitate biometrice, denunţându-le ca parte componentă a sistemului de supraveghere totalitară a persoanei, iniţiată de cercurile de interese oculte şi extinsă la nivel mondial.

Prin acordul tuturor membrilor  Sfântului Sinod, Biserica Ortodoxă de Stil Vechi din România dezaprobă şi osândeşte iniţiativa introducerii acestor documente prevăzute cu microcip de stocare, prelucrare şi transmitere de date cu caracter personal (imaginea facială, amprentele digitale, precum şi alte elemente de identificare) – date la care posesorul actului nu are acces.

Pentru argumentarea opoziţiei noastre, invocăm în primul rând motivele religioase, întrucât aceste documente, după cum s-a dovedit tehnologic, conţin în structura lor electronică numărul fiarei – 666: „Aicea este înţelepciunea, cel ce are minte, socotească numărul fiarei; că număr de om este, şi numărul ei, 666” (Apocalipsa 13, 18). În al doilea rând, Sfântul Sinod al Bisericii noastre dezaprobă introducerea documentelor biometrice pe temeiul considerentului că ele reprezintă un act anticonstituţional şi antidemocratic, ce ne privează de libertatea şi intimitatea personală.

Introducerea acestora nu reprezintă rezultatul deciziei unui referendum organizat la scară naţională, demersurile de introducere ale acestor documente presupunând o dezbatere publică, organizată după informarea corectă şi obiectivă a populaţiei, fără a se ajunge la situaţia din prezent, când aceste acte sunt acceptate de către oamenii lipsiţi de o informare reală şi temeinică, şi ţinuţi în mod deliberat în necunoştinţă de cauză.

Evoluţia alarmantă a acestor mijloace de supraveghere, ce atentează la libertatea şi intimitatea persoanei, ca şi reacţiile întârziate (sau chiar lipsa reacţiilor) la nivel oficial, ne fac să credem şi chiar ne întăresc temerile referitoare la acţiunile ce se întrevăd în viitorul apropiat, ce are drept ţintă finală introducerea microcipului în corpul uman, pe frunte ori pe mâna dreaptă. Tocmai pentru acest motiv, considerăm că acceptarea documentelor biometrice reprezintă un prim pas spre lepădarea peceţii Darului Sfântului Duh, primit la Botezul ortodox, şi înlocuirea lui cu semnul fiarei apocaliptice, pentru care s-a scris: „Şi face pe toţi cei mici şi pe cei mari, şi pe cei bogaţi şi pe cei săraci, şi pe cei slobozi şi pe cei robi, ca să le dea lor semn (semn scris) peste mâna lor cea dreaptă, sau peste frunţile lor” (Apocalipsa 13, 16).

În numele lui Dumnezeu şi spre mântuirea tuturor celor ce cred într-Însul, chemăm pe toţi credincioşii, cu dragoste şi îngrijorare părintească, sfătuindu-i să nu primească niciun document biometric, invocând în primul rând motive religioase, întrucât scopul introducerii lor este de a înşela „pe cei ce locuiesc pe pământ” (Apocalipsa 13, 14). Fără a le nega totuşi, vom exclude din argumentaţia noastră motivele referitoare la securitatea datelor personale înscrise în structura microcipului, deoarece invocarea acestor lipsuri şi riscuri ale tehnologiei informaţiei ar putea grăbi trecerea de la sistemul documentelor biometrice la introducerea microcipului în organismul uman, care va fi prezentat, în chip înşelător, drept un sistem perfect de securitate a persoanei.

În concluzie, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe de Stil Vechi din România se declară fără echivoc şi întrutotul împotriva iniţiativei de introducere a documentelor biometrice. În calitate de instituţie divino-umană, ce are datoria de a păstori duhovniceşte pe cei ce ascultă glasul ei, şi nearătându-se nepăsătoare nici faţă de nevoile şi drepturile sociale şi civice ale poporului nostru, Biserica Ortodoxă de Stil Vechi din România nu acordă binecuvântare credincioşilor din sânul său în vederea acceptării documentelor biometrice de identitate.

Pe această cale, facem apel către instituţiile şi mediile abilitate să întreprindă toate demersurile ce le stau în putinţă, pentru a asigura poporului român dreptul vieţuirii în deplinătatea frumuseţii chipului dumnezeiesc cu care a fost dăruit la naştere, dar şi a libertăţii şi intimităţii personale, conform normelor convieţuirii sociale. Totodată, însărcinăm pe preacuvioşii stareţi şi egumeni ai mănăstirilor şi schiturilor, precum şi pe preacucernicii protoierei şi preoţi de mir din parohiile noastre, să aducă la cunoştinţa păstoriţilor cele hotărâte de Sfântul Sinod.

„Deci voi, iubiţilor, cunoscând acestea de mai înainte, păziţi-vă, ca nu cumva, lăsându-vă târâţi de rătăcirea celor fără de lege, să cădeţi din întărirea voastră” (II Petru 3, 17).

Preşedinte al Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe de Stil Vechi din România

Î.P.S. Arhiepiscop şi Mitropolit

VLASIE MOGÂRZAN

Nr. 40/23.02.2009

The crown of martyrdom didst thou receive, O Catherine, by struggling
steadfastly for the tradition of our Fathers; and thou didst surrender
thy soul to Jesus the Bridegroom, when, on the festival of the
Archangels at Mandra of Megaris, thou didst sincerely proclaim the
dogmas of the Faith of the Scriptures.

New Martyr Catherine was born in 1900 in the village of Mandra in the
region of Megara, between Athens and Corinth. When the western
calendar was forcibly imposed on the Christians of Greece in 1924,
large numbers of Greek Christians spontaneously rejected both the new
order of things and the Hierarchs responsible for enforcing that new
order.
Read the rest of this entry »

Instantaneu de la minunata slujba a Botezului Domnului savarsita la Manastirea Adormirea Maicii Domnului din Bucuresti. Trebuie sa va marturisesc ca am plecat plin de bucurie duhovniceasca de la Boboteaza. Slava Domnului!

“Riul a inceput sa curga in sens invers pe la ora amiezii, cu ceva inainte de momentul in care Patriarhul Teofil al Ierusalimului a aruncat, dupa rinduiala, crucea in apele Iordanului. A fost o zi foarte frumoasa, cu mult soare.”
Maica Macaria, care a fost azi la slujba Botezului Domnului de la Iordan, ne-a transmis (prin sora Mihaela) citeva vesti despre chipul minunat in care si anul acesta apele riului sfint in care s-a botezat Mintuitorul s-au intors catre matca.
La un moment dat, apa curgea pe margini la vale, spre mare, iar in mijloc, in vazul sutelor de crestini, riul urca spre izvoarele sale, mai mult ca niciodata, dupa spusele maicutei care a participat in multi ani la slujba Botezului Domnului.
Desi zona a inceput sa fie amenajata de autoritatile evreiesti, care au plantat palmieri, accesul in riul Iordanului a fost ingaduit numai unui preot care a luat apa pentru crestini. Fiindca acestia nu au avut acces in apa, preotul le-a udat camasile lungi de botez pregatite dupa obicei de credinciosi.
O rog pe sora Mihaela sa mai introduca detalii in legatura cu ziua de azi in comentariile la aceasta stire.

Mitropolia Slatioara a raspuns prin I.P.S. Vlasie unui articol de propadanda B.O.R. Iata aici un fragment, restul materialului este disponibil pe site-ul B.O.S.V.

În Biserica Ortodoxă de Stil Vechi nu există erezie, şi nici schismă. Schisma vă aparţine vouă, celor ce v-aţi îndepărtat de Biserica Sfinţilor Apostoli şi a Sfinţilor Părinţi. Luaţi armele dreptăţii cele de-a dreapta şi cele de-a stânga, cum spune apostolul, şi „îmbrăcaţi-vă întru toate armele lui Dumnezeu, ca să puteţi sta împotriva meşteşugirilor diavolului” (Efeseni 6, 11), dar nu vă asemănaţi semănătorului de zizanii din ţarina duhovnicească a lui Iisus Hristos, fiindcă „armele oştirii noastre nu sunt trupeşti” (II Corinteni 10, 4), însă destul de puternice pentru a înfrunta neînţelepciunea şi mândria acestei lumi, „care este nebunie la Dumnezeu” (I Corinteni 3, 19).
Cu ajutorul lui Dumnezeu, şi prin nemăsurata Sa milă, vom rămâne aceiaşi propovăduitori ai adevărului de Credinţă, în ciuda tuturor strădaniilor voastre spre a-l denatura. Mărturisim aceasta deoarece credinţa noastră nu este întru înţelepciunea oamenilor, ci întru puterea lui Dumnezeu, pe Care Îl şi rugăm, fiind datori a vă răsplăti nedreptatea prin dragoste, să vă lumineze inima, ca să ajungeţi să cunoaşteţi adevărul.

† Î.P.S. ARHIEPISCOP ŞI MITROPOLIT
VLASIE MOGÂRZAN

Puteti citi aici Pastorala de anul trecut a IPS Vlasie de la Mitropolia Slatioara la Nasterea Domnului nostru Iisus Hristos.

Calendarul ortodox pentru anul 2009 este disponibil online pe pagina revistei Catacombele Ortodoxiei.

Articol disponibil aici, despre citeva din dedesubturile “argumentelor antistiliste” ale parintelui Ilie Cleopa,  aparut in numarul 21 al revistei Traditia Ortodoxa.

Iata si un fragment:

Pe seama părintelui s-au scris cărţi şi articole laudative, fiind numit cu superlative de genul ,,cel mai mare duhovnic al României” şi alte asemenea. Însă toate relatările la adresa lui nu sunt suficiente; ele scapă ceva. Acel ceva este ,,misionarismul” din juneţe al părintelui Cleopa. Prin anii ’40 ai secolului trecut, el lua parte la raziile făcute împreună cu alţi preoţi ai stilului nou şi legiuni de jandarmi, intrând abuziv în casele credincioşilor ce erau pârâţi că ţin calendarul iulian – singurul calendar ortodox. Aceste lucruri, ce nu aveau absolut nimic în comun cu ,,blândeţea” pe care alt-minteri o propovăduia părintele în discuţie, se întâmplau mai cu seamă în Postul Naşterii Domnului după rânduiala străbună, stilul vechi – timp în care ,,postul” pe stil nou se încheiase deja. Odată intraţi în casele oamenilor, sub ameninţarea armei, îi forţau pe aceştia, de la mic la mare, să bea lapte sau să mănânce din carnea pe care o aduseseră cu ei aceşti noi ighemoni. Sunt pline Vieţile Sfinţilor de astfel de tactici şi metode de tortură; diferenţa este că acei de demult îşi declinau calitatea de păgâni, atunci când se lăudau cu idolii lor, pe când aceştia, despre care ne e vorbirea acum, se numeau pe sine ,,ortodocşi”…

Read the rest of this entry »

Puteti descarca aici Viata Sf. Glicherie, sau o puteti citi pe pagina Crucea.ro, in capitolele I, II, III, IV, V.

Cartea (disponibila aici integral) se numeste 65 DE ANI DE PERSECUŢIE A BISERICII ORTODOXE ROMÂNE DE STIL VECHI: OCTOMBRIE 1924 – DECEMBRIE 1989

Trebuie mentionat faptul ca pe atunci, cuviosul Glicherie n-a fost acuzat numai de “stilism”, ci si de vina ca ar fi când legionar, când comunist. Si iata de ce. Preotul comunei Raucesti, pentru a determina autoritatile sa urgenteze arestarea cuviosului care facea lumina în sufletele si mintile oamenilor si devenise deci incomod pentru cei ce propovaduiau minciuna, l-a reclamat ca, pe lânga “propaganda stilista” face si agitatie legionara si colaboreaza cu niste comunisti. Asta pentru ca parintele Glicherie sa primeasca pedeapsa capitala si astfel sa se stinga izvorul adevarului.

Într-o zi, fiind singur la Raucesti, a sosit acolo o masina. Era maiorul de la Jandarmeria din Piatra Neamt, însotit de patru jandarmi si seful Politiei din Tg. Neamt, având si acesta cu el patru agenti de strada. A fost ridicat pe motivele enumerate mai sus care nu erau decât pretexte a fost dus mai întâi la Piatra Neamt, apoi la Miercurea Ciuc, în lagarul pentru legionari. Aceasta s-a întâmplat în anul 1939, fiind arestat timp de noua luni. Erau închisi în lagar 80 de legionari.

Read the rest of this entry »

În iarna lui 1933, cuviosul Glicherie a tiparit la Suceava Psaltirea si mai multe brosuri. Tot atunci, s-au trimis mai multe memorii la Ministerul de Interne si la celelalte organe ale autoritatii centrale, pentru a protesta împotriva persecutiilor jandarmilor, care trebuiau sa înceteze, neavând un suport legal. Cuviosul a mai tiparit si calendare si s-a zidit o casa parohiala. Împreuna cu cuviosul David au venit de la Neamt si doi ieromonarhi sositi din Sf. Munte, Zosima si Varuh, care slujeau zilnic cu parintele Glicherie. Un frate al parintelui Varuh, calugar si el, îl ducea pe cuviosul Glicherie pe la celelalte parohii, cu caruta, pentru a supraveghea zidirea bisericilor. Cu ajutorul lui Dumnezeu, toate bisericile începute au fost terminate în 1933, prin truda si râvna poporului binecredincios, însufletiti de exemplul personal al parintelui lor duhovnicesc. Tot în acest an, s-a început si zidirea bisericii din satul Draceni (astazi com. Slatina).
În anul 1934, dupa sarbatorile de iarna, s-a zvonit printre oameni, ca vor veni din nou jandarmii sa-i aresteze pe cuviosul Glicherie si ceilalti preoti. Atunci oamenii au început sa se organizeze, astfel: unii pazeau biserica zi si noapte, altii citeau neîncetat la Psaltire. Pentru toti se pregatea mâncare de obste, iar în zilele de post se mânca o data pe zi.

Read the rest of this entry »

În ziua de 14 septembrie 1928, acesti doi cuviosi parinti, dupa ce si-au luat cuvenita binecuvântare de la staret, alti proiestosi si de la toti parintii si fratii cunoscuti, au parasit cu regret Sf. Munte Athos si au pornit înapoi spre patria lor, România. Vaporul i-a dus pe aceeasi cale, prin Salonic, Constantinopol (Istanbul), intrând în Marea Neagra, unde i-a surprins o furtuna groaznica, cu valuri uriase care au lovit toata noaptea catargele vaporului. Abia spre dimineata, furtuna s-a mai domolit si desi nu mai trageau nadejde sa scape cu viata, au reusit sa ancoreze în portul Constanta, unde toti s-au mirat cum au scapat cu viata si vamesii nici nu le-au mai facut obisnuitul control. Multumind lui Dumnezeu ca s-a milostivit si i-a izbavit de moarte napraznica, cei doi cuviosi s-au îndreptat spre muntii Neamtului, la aceeasi Râpa a lui Coroi, la bordeiul parasit în urma cu un an. Acolo s-a reîntâlnit cu ieromonahul Pamvu si ceilalti frati ai sai, care s-au bucurat foarte mult de revederea cuviosilor.

Read the rest of this entry »

Prin schimbarea de staret, la Cetatuia a venit ieromonahul Ghelasie Stamati, de la Manastirea Neamt. Cunoscându-l bine pe cuviosul Glicherie si dorind sa-l aiba de împreuna slujitor, acela a staruit si l-a adus din nou la Cetatuia, manastirea sa de metanie în luna octombrie. Dar abia dupa patru luni, un ordin al stapânirii l-a adus în octombrie 1922 la Mitropolia din Iasi ca preot slujitor, unde a ramas un an, când la interventia staretului de la Neamt, Daniil Ciubotaru, cuviosul Glicherie este numit de Mitropolie ca igumen al schitului Procrov, dependinta a marei lavre. Acest schit a fost întemeiat de un episcop al Romanului, pe o culme din lantul muntilor ce înconjoara Manastirea Neamt, o asezare foarte placuta. Cu o oarecare osteneala se urca de la manastire pâna la Procrov, iar daca se coboara în cealalta parte, se ajunge în drumul Pipirigului si se ajunge aproape de cealalta mare manastire, Secu.

Read the rest of this entry »