Crucea.ro

Source: Guba, via David Lester

Nicio altă dictatură nu este asociată mai mult cu teroarea, paranoia şi supravegherea maselor din romanul 1984 al lui George Orwell, ca România lui Ceauşescu. Oare este posibil ca moştenitorii acestei tiranii şi aliaţii pe care i-au câştigat pe drumul lor către putere, în special în zona afacerilor şi în mass-media, să fie pe punctul de a dezvolta o formă mai rafinată, dar la fel de sufocantă de control înregimentat, care îi va asigura României un loc important în manualele de ştiinţă politică ale secolului XXI?
Unul dintre secretele succesului lor a constat în abilitatea de a exploata vulnerabilităţile colective ale poporului român. O populaţie care, în urmă cu 60 de ani, era alcătuită într-un procent covârşitor din ţărani poate fi uşor exploatată de demagogi, în special pe fondul unor schimbări sociale rapide, precum o urbanizare lipsită de suportul unor instituţii capabile să modereze efectele dezordinii. Argentina a fost martora lansării mişcării peroniste în aceleaşi condiţii.

Dar, în România, îndepărtarea de pământ a fost însoţită de impunerea unei dictaturi necruţătoare, hotărâtă să dezrădăcineze acele valori care împiedicau statul totalitar să ia în stăpânire minţile oamenilor. Luate împreună, acestea au constituit o dublă lovitură pentru România, din care îşi va reveni după multe generaţii sau poate niciodată. Populaţia de astăzi este într-o stare psihologică precară, fragmentată şi incapabilă să articuleze sau să se pună de acord asupra unui set de valori publice care să-i permită să modeleze măcar o mică parte din destinul său naţional. Într-o ţară în care psihologii şi sociologii au fost, practic, interzişi în anii ’70, astăzi guvernanţii fac uz de o armată de angajaţi din aceste ramuri ale ştiinţelor sociale, dar şi din media sau din zona de management, pentru a dezvolta mijloace şi mai eficiente de a-i ţine pe români sedaţi şi, prin urmare, incapabili să-şi îmbunătăţească situaţia socială.

Experienţa comunistă oferă, în mod evident, un sprijin extrem de valoros pentru aceşti tehnocraţi ai puterii. Distrugerea instituţiilor şi a elitelor care au susţinut cu maxim devotament o moralitate colectivă a fost o pierdere devastatoare. Sistemul de valori al naţiunii a fost pervertit. S-au lansat atacuri împotriva familiei, a religiei şi asupra oricărei alte forme de ataşament pe care statul nu o putea manipula.

Restul articolului in Revista 22

Un articol scris de Bogdan Pacurar in ziarul Financiarul (22 iunie, calendarul civil) preia citeva observatii si note din articolul* din Crucea despre camata, dobanda si banci comerciale, publicat deunazi aici.

Trebuie sa nuantam aici afirmatia din Financiarul: Calugarii de la Muntele Athos investesc in actiuni. Chiar daca minastirea Vatopedu, care traverseaza de un an un scandal financiar de proportii uriase in Grecia, ar putea oferi un oarecare temei pentru o asemenea “dramatizare” a situatiei athonite, nu putem spune, fireste, ca e vorba de toti calugarii de acolo. Calugarul (athonit) obisnuit nu are avere si evident, nu investeste in actiuni. E uimitor insa, cu siguranta, ca o minastire a facut-o.

*Articolul din Crucea e constituit din raspunsuri pe care le-am oferit d-lui Bogdan Pacurar la intrebarile sale. Ii multumesc pentru prilejul de a enunta o perspectiva ortodoxa.

Un gazetar mi-a cerut recent sa raspund la citeva intrebari legate de camata, dobanda, banci comerciale. Iata versiunea finala a raspunsurilor mele (o versiune mai veche aici):

1. Religia crestina, catolica sau ortodoxa, interzice/condamna dobinda? Sau camata?

Dobinda si camata sint acelasi lucru. Crestinismul pune obtinerea acestui fel de venit in rindul pacatelor. Pentru nuantarea acestui adevar care pare abrupt, e folositor sa ne gindim cine spune acest lucru, cum si mai ales cui. Mai intii, ceea ce lumea numeste azi crestinism e mai degraba un conglomerat de structuri ecleziastice eterodoxe sau modernist-renovationiste, in vreme ce Ortodoxia traditionalista e doar o fractiune marginala din punct de vedere social. Daca privim crestinismul ca un fel de identificator social, observam lesne ca atit clerul cit si mirenii din bisericile de tip crestin au acceptat in diferite masuri practica luarii de dobanzi. Exista curente de opinie care sustin ca dobinda e acceptabila, in vreme ce camata nu, fiindca este un fel de exploatare fara scrupule a dobinzii. Sfinta Traditie nu primeste aceste neadevaruri. Fixata si obtinuta cu moderatie si blindete, sau marita discretionar si smulsa cu salbaticie, dobinda are aceeasi obirsie cu iubirea de arginti si poate duce la moartea duhovniceasca. Dar modul in care acest precept este astazi transmis este in cel mai bun caz estompat, iar alteori complet rasturnat. Tot asa cum oameni cu alte indeletniciri socotite daunatoare din perspectiva duhovniceasca, de pilda actoria (practicata de mimi) sau sportul, furnizeaza constant “credibilitatate” si “relevanta” crestinismului modernizat, si bancherul, de pilda, a devenit o prezenta acceptata si chiar cultivata in acest mediu.
Asadar, cui i se mai adreseaza azi invatatura ca luarea de camata e un pacat? Greu de spus, mai cu seama intr-un mediu in care cuvintul pacat a devenit un fel de metafora a carei prezenta in discursul media e fie ridiculizata fie extirpata: asistam la o asmutire perpetua a simturilor oamenilor, invitati sa isi dea friu liber “pasiunilor” si patimilor. “Crestinul” de azi crede ca multe din faptele socotite pacate de inaintemergatorii nostri sint aproape firesti in zilele noastre.
Dar invatatura, fireste, nu si-a pierdut relevanta, ci audienta. Evident, Sfanta Traditie nu trebuie sa faca rating ca sa isi justifice valoarea soteriologica. In sens mistic, asadar, pacatul camatariei poate duce, daca nu este indreptat, la moarte duhovniceasca pe cei care isi cauta mintuirea.
E foarte important sa stim fara nici un fel de ocolis sau echivoc de unde se trage acest pacat: de la vrajmasul omului, cel Necurat. In acest punct ne intilnim cu un alt concept “igienizat” sau ignorat sau considerat in cel mai bun caz metaforic de o buna parte din societatea “crestina”: Satana. Iubirea de arginti este atit de straina naturii omului, asa cum a fost el creat de Dumnezeu, incit este vadita obarsia sa diavoleasca. Primirea ei in viata noastra e un pericol de moarte spirituala.
Pe aceasta temelie se ridica puterea lumeasca a camatarilor de astazi.
Read the rest of this entry »

„Jurnaliştii pot fi manipulaţi uşor prin surse sau informaţie. Dincolo de toate suspiciunile de corupţie, înregimentare şi aşa mai departe, cea mai simplă cale de a subjuga un jurnalist este să-i oferi un “pont” convenabil, conform cu opţiunile lui ideologice. Oricât va încerca jurnalistul să le filtreze, aceste opţiuni există.

La limită, orice informaţie apărută în presă serveşte intereselor cuiva, iar presa nu poate opri tot ceea ce se scurge către redacţie, pur şi simplu pentru că astfel de lucruri convin sau nu unui anume actor politic sau fiindcă redacţia nu a avut timpul ori capacitatea de a stabili faptele la modul etern şi imuabil. Adevărul jurnalistic este parţial, imanent şi, oricâte procese ar pune presa în scenă, verdictele lor sunt de altă substanţă decât cele ale justiţiei. Însă, de la un punct încolo, începe manipularea. (…)”

E un fragment din cartea lui Iulian Comanescu “Cum să devii un Nimeni. Mecanismele notorietăţii, branduri personale şi piaţa media din România”, semnalata de Mihnea Maruta si lansata la Bookfest 2009.

O stire din presa Patriarhiei BOR, preluata si de Razboi intru Cuvant:

Fundaţia „Pro Oriente“ a organizat la Viena un moment festiv în onoarea Bisericii Ortodoxe Române şi a Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, căruia i s-a conferit Diploma de Protector al Fundaţiei „Pro Oriente“. Această Fundaţie a fost înfiinţată în anul 1964 de cardinalul Vienei, Franz König, cu scopul dezvoltării relaţiilor dintre Biserica Romano-Catolică şi Bisericile Ortodoxe.

Un prieten mi-a transmis ca in urma cu citeva ore legea pasapoartelor biometrice a “trecut” fara amendamente de ultima votare.

Gov Schwarzenegger wants to cut hundreds of millions of dollars in state spending each year.
He says converting to online study will also help keep pupils more up-to-date.
California is facing a state budget gap of $24.3bn and Gov Schwarzenegger on Monday scrapped funding for contracts entered into after 1 March.
The BBC’s Rajesh Mirchandani says Gov Schwarzenegger believes internet activities such as Facebook, Twitter and downloading to iPods show that young people are the first to adopt new online technologies, and so the internet is also the best way to learn in classrooms.
From the beginning of the next school year in August, maths and science students in California’s high schools will have access to online texts that have passed an academic standards review.
The governor says digital textbooks can be updated easily – so learning keeps pace with progress.
But our correspondent says the real reason Gov Schwarzenegger wants the change is money.
Last year California spent $350m on textbooks and can no longer afford it.

Zilele acestea sintem chemati la vot. Alegeri pentru parlamentul european. Nu o sa votez, fireste, dupa cum n-am facut-o de peste un deceniu, satul de minciunile politicienilor si jefuitorilor. Cred ca democratia propavaduita in ultimele doua decenii in Romania e o minciuna sinistra, o perdea de fum indaratul careia tagma jefuitorilor, obladuita de masoneriile “celor care stiu cum merg lucrurile”, ne siluieste vietile.
Acum 20 de ani, dupa o copilarie si o adolescenta mutilate discretionar de comunism, credeam ca s-a terminat cosmarul. Au urmat felurite convulsii neocomuniste si minciuni capitaliste si tot felul de monstruozitati mascate in eforturi de dezvoltare; azi, consternat, imi dau seama Noua Ordine Mondiala va fi cu mult mai distrugatoare decit ce am trait sub comunism. Acum urmeaza copiii mei…
Asadar, peste citeva zile ar trebui sa votam pentru ca UE sa ne doteze cu un rind nou de vatafi de lux, care sa consolideze toate aberatiile sclaviei in care ne-am legat cautind libertatea. Aceasta se intimpla ca sa ne faca robi oamenilor: stim a cui e stapinirea care se ridica sub ochii nostri. Inapoi, Satano!
Deunazi, Vaclav Havel incerca sa avertizeze “lumea civilizata” ca procedurile “electorale” ale Natiunilor Unite nu fac decit sa pregateasca “masa tiranilor”:

Imaginati-va niste alegeri ale caror rezultate sint in linii mari prestabilite iar o parte din candidati sint vadit necalificati. Orice asa zis sufragiu democratic desfasurat in acest fel ar fi considerat o farsa.

Avertismentul fostului presedinte ceh Havel a fost inutil, iar scrutinul cu pricina s-a consumat netulburat: Adunarea Generala a Natiunilor Unite si-a vazut, cu pragmatismul cinic care adaposteste minciuna autentica,  “rezolvata” problema participarii la Consiliul pentru Drepturile Omului. Am intilnit ecoul acestui avertisment intr-un context apropiat de ridicolele alegeri europarlamentare care, ca un bilci itinerant, ne vor napadi la sfirsitul acestei saptamini. Gazeta Le Monde Diplomatique, dupa ce evoca farsa deplinsa de Havel, contempla acest spectacol care, desi “ocupa scena, nu transmite nimic audientei”, fiindca:

“Probabil nu exista o comunitate politica de dimensiune continentala. Oricine isi imagineaza ca 27 de alegeri nationale organizate simultan, aproape toate disputate in jurul unor chestiuni locale, vor produce o identitate europeana, traieste pe plaiurle unei bizare tari imaginare’.
Citi sloveni au cea mai vaga idee despre temele electorale din Suedia sau citi germani sint interesati de politica Bulgariei? Ei bine, dupa alegerile europene si unii si altii vor descoperi ca rezultatele din Stockholm sau Sofia ar putea rasturna rezultatele alegerilor la care au participat, si ca ei insisi au ales doar 1% din membrii Parlamentului European, sau doar 13.5% (in cazul Sloveniei), (in cazul Germaniei). Acest fel de descoperire ii va determina, probabil, pe multi dintre alegatori sa se simta mai mult sau mai putin in plus.”

Cit despre Romania, care va furniza 4.5 % din membrii parlamentului European, nu mai explorez aceasta angoasa a raportului intre daraua si ocaua operatiunii, ii las pe altii sa se indeletniceasca cu socotirea masurii in care aceste gesturi sint relevante pentru viata romanilor.  Am sa ma refer doar la doua din cele 10 “argumente” aduse de Parlamentul European in favoarea votarii:

Prin votul exprimat în alegerile pentru PE, alegeţi reprezentanţii care vă vor influenţa viitorul şi viaţa de zi cu zi a aproape 500 de milioane de concetăţeni europeni. Dacă nu vă pasă, îi va păsa altcuiva, care va decide cine să vă reprezinte în singura adunare paneuropeană aleasă prin vot direct. Deputaţii aleşi în PE vor trasa viitorul Europei pentru următorii 5 ani. Alegeţi-vă Europa pe care o doriţi! Dacă nu votaţi, nu vă plângeţi!

Ultima propozitie e literalmente criminala. Probabil ca un coleg de breasla de-al meu a tocmit-o ca sa obtina un efect dramatic. Dar dezvaluie cinismul intolerant al viitorului si, desigur, are sprijinul Parlamentului European. “Daca nu votati, nu va plangeti!” e un avertisment memorabil, care pare sa sugereze ca un cetatean care nu voteaza nu mai are dreptul sa reclame abuzurile sistemului.
Imaginati-va ca acesta e doar primul din cele 10 argumente pe care Parlamentul European a ales sa le comunice in aceasta campanie. Altul dintre ele, ca sa incheiem acest ocol inutil, este la fel de gratuit:

Ca cetăţean europen, dreptul la vot în alegerile pentru PE este unul dintre drepturile dvs. fundamentale şi posibilitatea dvs. de a avea un cuvânt de spus în modul de funcţionare al Uniunii Europene. Prin vot, hotărâţi alături de ceilalţi alegători cine îi va reprezenta pe oamenii ca dvs., familia şi prietenii dvs., vecinii şi colegii de serviciu din Europa. Şi, ca cetăţeni europeni, puteţi vota (sau candida!) în orice ţară din UE aţi locui, chiar dacă nu sunteţi cetăţeni ai respectivei ţări. Mai mult decât atât, nu vă costă nimic!

Nu ne costa nimic?? Dar uriasul aparat birocratic, dimpreuna cu aberantele campanii de informare-manipulare, de unde sint platite? Zeci, poate sute de mii de oficiali – poate milioane la nivel de UE – vor fi in “priza” in perioada alegerilor, s-au facut tone de materiale promotionale, videoclipuri sinistre, iar tot aceasta zavera nu ne costa nimic??
Un prieten mi-a semnalat o fraza relevanta a economistului Peter J. Boettke, dintr-un interviu publicat in revista Idei in dialog, numit explicit “In ce consta criza actuala”:

“Daca nu este ingradita prin reguli constitutionale, guvernarea democratica tinde sa concentreze beneficiile si sa disperseze costurile politicii economice. In actualul sistem institutional, actorii politici au o inclinatie naturala de a concentra beneficiile de partea grupurilor bine organizate si bine informate si de a dispersa costurile asupra celor neorganizati si prost informati.
Asa castiga politicienii alegerile, si din acest motiv cei care concentreaza costurile si disperseaza beneficiile sunt inlaturati. Din pacate, o politica economica buna, una care disperseaza beneficiile, vine in conflict cu practica politica buna, una care concentreaza beneficiile in mainile celor care le pot da in schimb sprijin consistent. Asta inseamna ca guvernarile democratice, daca nu sunt constranse sa faca altfel, se vor angaja intr-un ciclu de politici ce presupun deficite, datorii si o devalorizare continua a monedei pentru a finanta concentrarea beneficiilor si dispersarea costurilor. Putem vedea rezultatele cu ochiul liber.”

Nu pot decit sa observ ca “inclinatia naturala” a actorilor politici serveste interesele feluritelor “grupuri de interese” – masonerii de toate obarsiile, adesea impotriva firii lucrurilor. Poate ca cei 780 de membri ai parlamentului european sint niste oameni “destul de draguti”, cum ar fi spus bunica mea. Bine imbracati, educati. Dar par ca vor sluji babilonului cu supunere, inchizind ochii in fata manipularilor, fie convinsi ca asa trebuie sa mearga lucrurile, fie din ignoranta sau cine stie ce motiv.
Daca toti acesti oameni “informati si activi sociali” imping lumea spre robie si moarte spirituala, spre indracire, de ce trebuie ca noi, crestinii, sa pretindem ca nu le recunoastem in patimile care ii stapinesc chipul Mamonei? Dezonorarea, dezradacinarea, iubirea de arginti si de slava desarta, minciuna, jaful, coruptia, impietrirea duhovniceasca, dezmatul, uciderea de oameni… Pe care dintre acestea sintem chemati sa le alegem?
Sau, dintr-o perspectiva lumeasca vorbind, ce sint chemati sa voteze economistii care vad dezastrul asternut dinaintea noastra, profesorii care vad scoala transformindu-se intr-un bilci, taranii care au fost inselati din toate vremurile, pensionarii care sint jefuiti… oamenii care vad minciunile aduse in vietile lor de noile directive, de Noua Ordine? Cita asemanare intre minciuna electorala din vremea lui Ceausescu, cind alegeam de pe o lista cu un singur candidat si o singura optiune – “Da” – si ziua de azi, cind sintem chemati sa votam de pe liste de pe care nu ne intereseaza nici un personaj, fiindca toti par o apa si un pamint… si unde nu mai conteaza pe ce si daca “pui stampila”…
Ati auzit, poate, spunindu-se ca “politica e o curva”. Credeati ca e o metafora? Nu e. Stapinul acestei desfranate nu este din lumea aceasta si isi hraneste viata din moartea noastra duhovniceasca. De mult nu am mai fost chemati sa ne supunem unei legiuiri lumesti firesti, dupa rinduiala lui Dumnezeu: eu unul am trait doar vremi sufocate de minciunile stapinirilor, iar mai departe vad lucruri si mai rele. Vad lamurit cum se ridica ultimele butaforii pentru defilarea pregatita pentru noua dictatura lumeasca.

In ce ma priveste, nu voi merge in Duminica Pogorarii Sfantului Duh la circa electorala.

Followers of Jesus for nearly 2,000 years, native Christians today are disappearing from the land where their faith was born.
By Don Belt

Easter in Jerusalem is not for the faint of heart. The Old City, livid and chaotic in the calmest of times, seems to come completely unhinged in the days leading up to the holiday. By the tens of thousands, Christians from all over the world pour in like a conquering horde, surging down the Via Dolorosa’s narrow streets and ancient alleyways, seeking communion in the cold stones or some glimmer, perhaps, of the agonies Jesus endured in his final hours. Every face on Earth seems to float through the streets during Easter, every possible combination of eye and hair and skin color, every costume and style of dress, from blue-black African Christians in eye-popping dashikis to pale Finnish Christians dressed as Jesus with a bloody crown of thorns to American Christians in sneakers and “I [heart] Israel” caps, clearly stoked for the battle of Armageddon.

They come because this is where Christianity began. Here in Jerusalem and on lands nearby are the stony hills where Jesus walked and taught and died—and later, where his followers prayed and bled and battled over what his teaching would become. Huddled alongside Jewish converts in the caves of Palestine and Syria, Arabs were among the first to be persecuted for the new faith, and the first to be called Christians. It was here in the Levant—a geographical area including present-day Syria, Lebanon, Jordan, Israel, and the Pales­tinian territories—that hundreds of churches and monasteries were built after Constantine, emperor of Rome, legalized Christianity in 313 and declared his Levantine provinces holy land. Even after Arab Muslims conquered the region in 638, it remained predominantly Christian.

Ironically, it was during the Crusades (1095-1291) that Arab Christians, slaughtered along with Muslims by the crusaders and caught in the cross fire between Islam and the Christian West, began a long, steady retreat into the minority. Today native Christians in the Levant are the envoys of a forgotten world, bearing the fierce and hunted spirit of the early church. Their communities, composed of various Orthodox, Catholic, and Protestant sects, have dwindled in the past century from a quarter to about 8 percent of the population as the current generation leaves for economic reasons, to escape the region’s violence, or because they have relatives in the West who help them emigrate. Their departure, sadly, deprives the Levant of some of its best educated and most politically moderate citizens—the people these societies can least afford to lose. And so, for Jerusalem’s Arab Christians, there is a giddiness during Easter, as if, after a long and lonely ordeal, much needed reinforcements have arrived.

Read the rest of this entry »

Pretextul cu care a fost publicat in Cotidianul un articol despre masonerie este criza economica. Pastram un paragraf in arhiva noastra:

În acest moment, cele trei mari puteri masonice europene recunosc fiecare în parte câte o mare lojă românească. Marea Lojă a Franţei recunoaşte Marea Lojă Naţională a României, Marea Lojă Unită a Angliei recunoaşte Marea Lojă Naţională din România, iar Marele Orient al Franţei are ca “sucursală” Marele Orient al României. “Această situaţie există peste tot în Europa şi nu înseamnă că suntem noi, românii, mai speciali pentru că avem trei mari loji. Masoneria e unică şi trebuie să ne înţelegem unii cu alţii. Preşedintele Franţei are un consilier care ţine în permanenţă legătura cu marile loji de acolo. Am dori ca şi domnul preşedinte Traian Băsescu să facă la fel”, a spus Danacu, marele maestru al Marii Loji Naţionale a României, despre organizarea masoneriei româneşti.

Car giant General Motors is expected to file for bankruptcy protection later on Monday, marking the biggest failure of an industrial company in US history.
The stricken firm had until 1 June to present a viable revival plan in return for emergency government funding.
Reports say a majority of bondholders have now agreed to a deal giving them at least a 10% stake in what is likely to emerge as a much smaller company.
President Barack Obama is due to give full details at a news conference.
The BBC’s Jonathan Beale, in Detroit, says Mr Obama is expected to announce $30bn (£18.5bn) in new funding for GM.
GM’s sales have been hit hard by the financial crisis and the firm has received $20bn in state aid.
In return for more cash the federal government is reported to be receiving a stake of 60% in a new, leaner company due to be re-launched within 90 days.
Senior executives at General Motors have been making final preparations for completely restructuring what was once the world’s largest car company, under judicial supervision.

The rest of the story on BBC.

by Zornitsa Gavrilova
Correspondent of The Standart
Rome

For the first time ever an (Bulgarian) Orthodox and a Catholic priests participated together on the public prayer for May 24th, the Day of Sts Cyril and Methodius in Rome yesterday. Monsignor Hristo Proykov and Metropolitan of Rousse, Neofit served the special prayer at San Clemente basilica which keeps the relics of St Cyril. Bulgaria?s President Georgi Parvanov and his wife Zorka were the VIPs at the ceremony. The Bulgarian first couple was on an official visit in Rome for the annual audience with Pope Benedict XVI. Dozens of Bulgarians living in Rome arrived for the prayer. When it was over everybody in the church sang together the Slav Orthodox hymn Mnogoya Leta (Many Years to Live) and the Bulgarian song for May 24th Varvi Narode Vazrodeni (Forward, Revived People).

Later, Bulgaria’s President Georgi Parvanov visited Santa Maria Maggiore basilica where centuries ago St Cyril received acknowledgement for the Slavic script.Together with visitors from all over the world, Georgi Parvanov prayed in the church.