Crucea.ro

Iata un articol despre ultima miscare prin invaluire a UE: un set nou de recomandari care se refera la “respectarea vietii private“. Este, banuiesc, limpede ca premisa centrala a UE este ca implementarea acestei tehnologii merge mai departe cu un ritm de crestere substantial: se vorbeste de o piata mondiala care va creste de 5 ori in urmatori zece ani:

Cipuri mici cu potențial mare: noile recomandări ale UE asigură respectarea vieții private de către codurile de bare ale secolului XXI
Europenii ar trebui să poată controla cipurile inteligente – o piață mondială care se preconizează că va crește de cinci ori în următorii zece ani – fiind totuși în același timp capabili să le utilizeze cu ușurință pentru simplificarea vieții de zi cu zi. Există deja peste 6 miliarde de cipuri inteligente, dispozitive microelectronice care pot fi integrate într-o diversitate de obiecte de uz cotidian, de la frigidere la cartelele de autobuz. Cu ajutorul tehnologiei de identificare prin frecvență radio (Radio Frequency Identification – RFID), cipurile pot prelucra automat date atunci când sunt apropiate de dispozitive de „citire” care le activează, le recepționează semnalul radio și fac schimb de date cu ele. Sunt în cartelele pe care le utilizați pentru a intra în birou și în cardurile inteligente cu care vă plătiți taxele de autostradă. Comisia Europeană a adoptat astăzi un set de recomandări prin care se asigură faptul că toți cei implicați în proiectarea sau exploatarea de tehnologii bazate pe cipuri inteligente respectă dreptul fundamental al persoanelor la viață privată și la protecția datelor cu caracter personal, cuprins în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene proclamată la 14 decembrie 2007.

„Cipurile inteligente, o tehnologie promițătoare pentru viitor, ne pot ușura viața în multe feluri. Vorbim de obiecte banale care devin deodată inteligente, conectându-se la o rețea și făcând schimb de informații. Gândiți-vă la frigidere inteligente care vă anunță că laptele este expirat sau la ambalaje inteligente pentru alimente, care îi avertizează pe părinți cu privire la posibile alergii”, a declarat Viviane Reding, comisarul UE pentru societatea informațională și media. „Utilizarea de mici cipuri inteligente pentru a permite comunicarea între obiecte prezintă un clar potențial economic. Dar europenii nu trebuie să fie luați niciodată prin surprindere de noile evoluții tehnologice. De aceea, Comisia a adoptat astăzi recomandări ferme adresate industriei de profil. Consumatorii europeni trebuie să aibă încredere că, dacă vine vorba de datele lor personale, viața lor privată va rămâne la adăpost chiar și într-un mediu tehnologic în schimbare. Prin urmare, Comisia dorește ca tehnologia RFID să permită consumatorilor să controleze securitatea datelor lor personale, acesta fiind cel mai bun mod de a asigura succesul său economic. În definitiv, cota Europei pe piața mondială a cipurilor inteligente va atinge 35% în următorii opt ani.”

Cipurile inteligente (sau dispozitivele de identificare radio) pot avea și au deja un impact enorm asupra activității întreprinderilor, asupra serviciilor publice și a produselor de consum, de la eficientizarea reciclării și a serviciilor de sănătate la reducerea timpului de așteptare pentru plata taxelor de autostradă și pentru recuperarea bagajelor în aeroporturi.

Pentru a se asigura că Europa este pregătită pentru aceste schimbări, Comisia a prezentat astăzi următoarele principii vizând protejarea vieții private și a datelor cu caracter personal în cursul utilizării cipurilor inteligente:

* Consumatorii ar trebui să poată decide dacă produsele pe care le cumpără din magazine folosesc sau nu cipuri inteligente. La cumpărarea unui produs cu cipuri inteligente, acestea ar trebui dezactivate automat, imediat și gratuit la punctul de vânzare, cu excepția cazului în care consumatorul optează pentru păstrarea lor în funcțiune și cere în mod explicit acest lucru. Se pot acorda exceptări, de exemplu pentru a se evita impunerea unor sarcini inutile comercianților cu amănuntul, însă numai după ce se evaluează impactul cipului asupra vieții private.
* Companiile sau autoritățile publice care utilizează cipuri inteligente ar trebui să ofere consumatorilor informații simple și clare, din care aceștia să înțeleagă dacă datele lor cu caracter personal vor fi utilizate, ce tip de date se colectează (cum ar fi numele, adresa, data nașterii) și în ce scop sunt colectate acestea. De asemenea, acestea ar trebui să eticheteze în mod clar dispozitivele care „citesc” informațiile stocate în cipurile inteligente, pentru ca acestea să poată fi identificate, și să pună la dispoziție un punct de contact de unde cetățenii să poată obține mai multe informații.
* Asociațiile și organizațiile din domeniul comerțului cu amănuntul ar trebui să atragă atenția consumatorilor asupra produselor care conțin cipuri inteligente, prin adoptarea unui semn comun la nivel european care să indice prezența unui cip inteligent într-un produs.
* Înainte de a utiliza cipuri inteligente, companiile și autoritățile publice ar trebui să realizeze evaluări ale impactului în ceea ce privește protecția vieții private și a datelor. Aceste evaluări, supervizate de autoritățile naționale însărcinate cu protecția datelor, ar trebui să asigure faptul că datele cu caracter personal sunt în siguranță și bine protejate.

În 2008 s-au vândut, la nivel mondial, 2,2 miliarde de dispozitive RFID, cum ar fi cele utilizate pentru plata taxelor de autostradă sau pentru identificarea containerelor de transport, dintre care aproximativ o treime s-au vândut în Europa. Potrivit estimărilor, piața mondială a dispozitivelor RFID s-a ridicat la 4 miliarde EUR în 2008 și urmează să crească până la circa 20 miliarde EUR până în 2018.

Context:

În 2006, Comisia Europeană a lansat o consultare publică (IP/06/289) cu privire la realizarea și utilizarea de cipuri inteligente (sau de tehnologii de identificare prin frecvență radio). Pe baza acestei consultări, Comisia a adoptat ulterior, în martie 2007, o comunicare (IP/07/332) în care arăta că publicul așteaptă măsuri suplimentare de protecție a vieții private și a datelor. Recomandarea adoptată astăzi, a cărei elaborare s-a bazat pe consultarea tuturor părților interesate, inclusiv furnizorii și utilizatorii acestei tehnologii, organismele de standardizare, organizațiile consumatorilor, grupurile din cadrul societății civile și sindicatele, constituie un răspuns la aceste așteptări și vizează crearea de condiții echitabile pentru industria europeană de profil, respectând în același timp dreptul la viață privată al persoanelor. Statele membre au acum la dispoziție doi ani pentru a informa Comisia cu privire la măsurile pe care intenționează să le ia pentru a asigura îndeplinirea obiectivelor din recomandare. În termen de trei ani, Comisia va prezenta un raport cu privire la implementarea recomandării, inclusiv o analiză a impactului acesteia asupra companiilor și a autorităților publice care utilizează cipuri inteligente, precum și asupra cetățenilor.

Recomandarea poate fi consultată la:

http://ec.europa.eu/information_society/policy/rfid/index_en.htm

MEMO/09/232

Sursa: Europa.eu

O stire din Evenimentul Zilei:

Ziarul „National Post”, din Toronto, Canada, a dezvăluit, la sfârşitul săptămânii trecute, cazul unui bărbat originar din România care a fost eutanasiat de personalul unei clinici specializate din Elveţia, în ciuda faptului că era sănătos şi suferea doar de depresie. Zilele lui Andrei Haber, 62 de ani, au fost curmate în martie 2008, la solicitare sa expresă, unitatea medicală care i-a dus la bun sfârşit „execuţia” – Dignitas – fiind cunoscută pentru uşurinţa cu care face acest serviciu.

„Legislaţia elveţiană permite eutanasia, atâta vreme cât ea nu este făcută în mod interesat”, a declarat pentru „National Post” judecătorul Philippe Barboni, cel care a investigat sinuciderea lui Haber. Barboni a afirmat, pentru aceeaşi sursă, că, datorită specificului acestui caz (sănătatea clinică a eutanasiatului), speţa a fost înaintată şi consiliului medical, care mai cercetează şi astăzi respectarea codului etic profesional de către clinica privată Dignitas.

Restul articolului aici.

Mai intii, un semnal de alarma de la razbointrucuvant.ro, unde apare articolul “Un moment de rezistenta al BOR in fata presiunilor mondialiste pentru fixarea datei Pastelui”, semnat de pr. Dan Badulescu. Articolul rememoreaza opinia despre schimbarea pascaliei, exprimata in perioada interbelica de teologul Vasile Gheorghiu, la cererea Sfantului Sinod al BOR:

Pentru cazul însă, că ni s-ar impune din afară, cu toată opoziţia noastră hotărâtă, ca să acceptăm noua reformă de stabilizare a sărbătorii de Paşti, noi să fim gata, ca să suferim, dar să nu cedăm. Cine va ceda pe această chestiune va trebui considerat un trădător al unei vechi tradiţii bisericeşti, care a fost sancţionată de însuşi Domnul nostru Iisus Hristos prin moartea Sa de pe cruce şi Învierea Sa din morţi, fapt, ce s-a întâmplat în prima duminică după luna plină de după echinocţiul de primăvară.

Articolul reia si sugestia unui politician irlandez de a cere Uniunii Europene sa fixeze data Sfintelor Pasti, idee sinistra de care probabil va mai amintiti, pentru ca a fost tradusa si publicata aici.

Un al doilea material a fost publicat pe blogul lui Danion Vasile si va invit sa-l cititi, pentru ca veti afla citeva detalii bine de stiut despre “Problema calendarului bisericesc“. Danion semnaleaza citeva instante in care editii romanesti ale unor carti care in original contineau texte neplacute neocalendaristilor, ca sa ma exprim asa, au fost cenzurate. Danion Vasile este editor el insusi, asa ca stie exact ce spune cind afirma ca:

Cartea Tebaida Nordului, apărută în româneşte la Editura Bunavestire, are anexată viaţa Cuviosului Mihail, ultimul mare mistic de la Valaam. În această carte apăreau – în ediţia originală multe detalii legate de revenirea Rusiei pe vechiul calendar, detalii care lipsesc din ediţia românească.

Un articol in care autorul marturiseste:

Am în sufletul meu o legătura foarte strânsă cu sfinţii şi cuvioşii ale căror materiale le voi posta aici. Postarea lor este pentru mine o formă de mărturisire de credinţă. Da, cred – împreună cu Sfântul Kukşa din Odessa, cu Sfântul Ioan Maximovici, cu Sfântul Nicolae Velimirovici, cu Sfântul Ioan Iacob, cu Sfântul Serafim Sobolev – că schimbarea calendarului a fost o greşeală. Şi Îl rog pe Dumnezeu ca la Judecata Sa să nu mă aşeze lângă cei care au făcut această schimbare, ci pentru rugăciunile tuturor sfinţilor să mă aşeze în Împărăţia Sa…

Articolul mai pomeneste in treacat si sinodul milanez, cunoscut cititorilor nostri pentru ceremonialul sau “cavaleresc” descris in materialul nostru despre asa numitele “ordine ortodoxe“, asociat in mod tendentios cu imaginea parintelui Justin Parvu, asociere care il determina pe Danion Vasile sa spuna:

Cred că acest Sinod, care mai degrabă pare asociaţie ocultă decât grupare bisericească, va produce în România din ce în ce mai multă tulburare. Tocmai pentru ca oamenii să nu confunde lucrurile e nevoie de o prezentare obiectivă a problemei. Unii s-au smintit şi au crezut că părintele Justin Pârvu ţine legătura cu aceşti schismatici (cred că e prea mult să li se spună şi aşa). Dar lucrurile nu stau aşa. Nici părintele Justin, nici maica Ecaterina Fermo, nici eu nu vom trăda credinţa ortodoxă prin asocierea cu acest discutabil sinod.

Una peste alta, doua articole, despre pascalie si calendar, care merita citite. Si un al treilea, despre ceea ce zelotii numesc Noua Aratare a Sfintei Cruci.

by Cristian Popa, FoodLaw

Introduction

International trade is a complex issue due to the many different political and economical interests of the countries involved. In order to gain economic advantages and for protecting their local economies, countries around the world may impose various barriers for the imported products and, on the other hand, may organise themselves in regional associations, such as NAFTA or the European Union and to remove the trade barriers within those regional associations.
When it comes to food products, the international trade becomes even more complicated, due to the simple fact that imposing barriers to international trade is easier to be done. The reason is that restrictions to the food supply chain are easier to be applied when it comes to food safety and consumer protection, which are very sensitive issues, which are exploited by politicians around the world according to their national economical interests.
In this regard, the World Health Organisation (WHO) and the Food and Agriculture Organisation of the United Nations (FAO) established the Codex Alimentarius in the sixties. The role of Codex was to simplify the international food trade, by applying same standards to all food products and to remove in this way the barriers to the international food and agricultural trade.
However, after more than forty years from its birth, the importance of Codex in the international trade is still controversial, and in the present paper a critical analyse of the various aspects related to Codex Alimentarius will be done.
The present paper will take a critical look to the following:
- the aspects of the international food trade organisations and agreements,
- the role of Codex in establishing the EU legislation,
- the Codex decision making process, and
- the Codex key areas of activities.

Read the rest of this entry »

Un gazetar m-a invitat deunazi sa ii dau citeva raspunsuri in alb si negru, jurnalistice, la urmatoarele intrebari:

1. Religia crestina, catolica sau ortodoxa, interzice/condamna dobinda? Sau camata? (inteleg ca se face distinctie)
2. Exista un act scris al bisericii care consemneaza aceasta interdictie? Daca da, este ea in vigoare si astazi?
3. De unde apare interdictia? Exista vreo norma/pilda in Biblie?
4. Care este pozitia bisericii (catolica, ortodoxa) vizavi de faptul ca bancile comerciale practica dobinda?
5. Vaticanul are propria banca comerciala?

Tot el m-a avertizat ca nu il intereseaza o perspectiva anume: ortodoxa sau catolica. Ci relatia crestinismului cu dobinda/camata.

Incerc sa ordonez aici citeva note de raspuns. Pentru cei interesati de economie dincolo de piciorul broastei, unde ma aflu eu, o destinatie folositoare este Institutul Ludwig von Mises. In cele ce urmeaza voi da un raspuns scurt si fara echivoc, apoi voi continua cu nuantari si tilcuiri. Raspunsul scurt e cu caractere italice.

1. Religia crestina, catolica sau ortodoxa, interzice/condamna dobinda? Sau camata?

Dobinda si camata sint acelasi lucru. Crestinismul pune obtinerea acestui fel de venit in rindul pacatelor.

Ortodoxia si Romano-catolicismul, adica Papismul, sint “religii” diferite. Ortodoxia este crestinismul. Heterodocsii, schismaticii si ereticii sint in afara Bisericii si, implicit, a crestinismului, chiar daca folosesc o terminologie sau chiar forme de manifestare de obarsie crestina.
Exista curente de opinie care sustin ca dobinda e acceptabila, in vreme ce camata nu, fiindca este un fel de exploatare fara scrupule a dobinzii. Sfinta Traditie nu primeste aceste neadevaruri. Fixata si obtinuta cu moderatie si blindete, sau marita discretionar si smulsa cu salbaticie, dobinda are aceeasi obirsie cu iubirea de arginti si duce la moartea duhovniceasca.

2. Exista un act scris al bisericii care consemneaza aceasta interdictie? Daca da, este ea in vigoare si astazi?

Da, exista “acte scrise” ale Bisericii care interzic camataria in diferitele ei forme. Ele sint in vigoare, fiindca fac parte din Sfanta Traditie si nu pot fi schimbate dupa bunul plac al vremurilor. Un reper esential este al 44-lea Canon Apostolic:

Episcopul, sau Presbiterul, sau Diaconul, camătă cerând de la cei ce se îndatoresc de la el, ori înceteze, ori caterisească-se. [Sobor 1: 17; Sobor 6: 10; Laodic: 4; Cartag: 5, 6; Vasilie: 14]

Pentru o perspectiva papista, evident diferita, fiindca Vaticanul recunoaste practic justetea dobinzilor, fara sa fi  promulgat vreun decret doctrinal despre asta, Catholic Encyclopedia ofera (in limba engleza) explicatii la articolele Interest si Usury.
Va recomand si TÂLCUIREA canonului 44:

De a împrumuta cineva argintul său cu dobândă, este oprit şi de legea cea veche. Că zice Dumnezeu în a doua lege (Cap 23) nu vei cămătări fratelui tău argintul cu camătă, şi camătă de pe mâncări, şi camătă de pe tot lucrul. Şi David lăudând pe cel drept, pe lângă celelalte ale lui fapte bune, şi pe aceasta o adaugă, zicând: «Argintul său nu l-a dat în camătă.» [Psalm 14: 6] şi dacă aceasta a fost oprită la Iudei, cu mult mai vârtos este acum oprită la noi creştinii. Că zice: «Că mai mare decât Biserica este aici.» [Matei 12: 6] Că dacă de toţi creştinii este oprit a se face acest lucru, cu mult mai vârtos despre cei Ierosiţi, şi despre Clerici, care se cuvine a fi chip şi pildă a tot binele? Şi mai ales nevoitorii, şi postnicii, cei răstigniţi lumii. Pustnic şi cămătarnic, este lucru nepilduit întru adevăr, şi neprimit la auzul omenesc. Pentru aceasta dar şi apostolescul Canonul acesta rânduieşte, ca oricare Episcop, sau Presbiter, sau Diacon, împrumutând banii săi, cere de la datornicii săi dobândă, sau să înceteze de la acest rău câştig sau să se caterisească, Asemenea de aici să cuvine şi Monahului să-şi primească potrivitele lor certări, adică afurisire, şi ne împărtăşire, cu statornică făgăduinţă, că de acum înainte se vor depărta de arătata, şi vrednica de osândire călcare de legea aceasta.

In plus, in Pidalion gasim si urmatoarele insemnari la aceasta oprire a crestinilor:

Pentru aceasta si Nearaoa lui Leon porunceste ca, desi imparatii cei mai-nainte de noi au primit dobanda pentru impietrirea inimii si cruzimea imprumutatorilor, noi insa am judecat cu dreptul, sa lipseasca desavirsit din petrecerea crestinilor o fapta ca aceasta, ca o necuviincioasa veti lor si oprita de Dumnezeiestile Legi. Pentru aceasta blandetea noastra porunceste, a nu avea cineva voie, cu totul, nici intru o pricina a lua dobanda, ca nu cumva vrand sa pazim legea omeneasca, sa calcam Legea lui Dumnezeu. Ci oricita dobanda ar lua vreun imprumutator, sa se socoteasca in capetele datoriei (Armenopol, cartea 3, titlul 7). Iar desi Sholion al titlului 2 al capului 1 al legiuirii lui Fotie zice, ca Nearaoa 131 a lui Justinian, ce este in cartea a 5-a, titlul 3, cap. 9, hotaraste ca, de va lasa cineva prin testamentul sau, dar spre bine cinstitoare pricini (adica spre sloboziri de robi intamplandu-se, spre zidiri de Sfinte Biserici, spre chivernisiri si hraniri de saraci si de orfani nevarstnici), poruncim in vreme de sase luni dupa ce s-ar arata testamentul cel de acest fel, sa se dea daruirea aceasta si pomana la fetele carora s-au lasat. Iar daca epitropii si iconomii testamentului mortului, ar prelungi vremea peste acele sase luni, si nu vor da pomana aceasta, sa o dea de aici inainte cu dobanda si cu toata legiuita crestere de la vremea in care a murit cel ce o a lasat. Daca nearaoa aceasta, zic, randuieste asa, si Fotie insusi aceasta zice, titlul 9 capitolul 27. Iar sholiastul Valsamon zice, ca se cuvine sa multumim patriarhului Fotie, pentru ca bine a talcuit ca se cuvine Episcopii si clericii sa ceara dobanda. Aceasta nici ca decat trebuie sa tulbure pe cel ce citeste. Pentru ca Fotie va adica sa ceara clericii dobanzi, nu pentru bani, sau pentru alte lucruri, care ei ale lor imprumuteaza. Pentru ca aceasta este fapta potrivnica Sfintelor Canoane, si Evangheliei, si Dumnezeiestii Legi. Ci precum este cu totul aratat din insasi cuvintele nearalei, dobanda intelege ca rebuie sa ceara, pentru cele sufletesti ce le lasa cei ce mor la fete nevoiase, pentru sufleteasca lor mantuire, iar iconimii mortilor le tin ca sa le manince ei, si prelungesc vremea darii lor. Drept aceea nu se reazeme camatarnicii si lingatorii de dobanzi pe cuvintele acestea ale lui Valsamon, ca acestea cu adevarat toiag de trestie, dupa proorocul Iezechiel (29, 6-7), sau mai bine a zice, treste de sine-si sfaramata, si nimic ii ajuta, ci mai vartos la pamant ii arunca si ii coboara in prapastia cea de suflet pierzatoare (Mat. 12,20). Caci, daca noi, crestinii, avem porunca Evangheliceasca cand imprumutam, sa nu nadajduim ca vom lua ceva inapoi: “Imprumutati nimica nadajduind” (Mat. 6, 35) si Sirah zice “De vei imprumuta, fii ca si cum ai pierdut” (Sirah 8, 15), cum vom fi iertati, daca luam si dobanzi.

3. De unde apare interdictia? Exista vreo norma/pilda in Biblie?

In crestinism nu doar Sfanta Scriptura are rol normativ, ci intreaga Sfanta Traditie. Pe linga temeiurile pomenite in Pidalion, exista, fireste, si referinte scripturistice. Iata citeva:

Iesire, 22, 25:
De vei împrumuta bani fratelui sărac din poporul Meu, să nu-l strâmtorezi şi să nu-i pui camătă.
Leviticul, 25, 35-37
Dacă fratele tău va sărăci şi va ajunge la strâmtorare înaintea ta, ajută-l, fie străin, fie băştinaş, ca să trăiască cu tine.
Să nu iei de la el dobândă şi spor, ci să te temi de Dumnezeul tău, ca să trăiască fratele tău cu tine. Eu sunt Domnul.
Argintul tău să nu ţi-l dai lui cu camătă şi pâinea ta să nu i-o dai ca s-o iei cu spor.
Deuteronomul, 23, 19-21
Să nu dai cu camătă fratelui tău nici argint, nici pâine, nici nimic din câte se pot da cu camătă.
Celui de alt neam să-i dai cu camătă; iar fratelui tău să nu-i dai cu camătă, ca Domnul Dumnezeul tău să te binecuvânteze întru toate câte se fac de mâinile tale în pământul în care mergi ca să-l iei în stăpânire.
Neemia (Ezdra II), 5:
1. Atunci s-a făcut murmur mare în popor şi între femei împotriva fraţilor lor Iudei.
2. Erau unii care ziceau: “Noi cu fiii şi cu fiicele noastre suntem mulţi, să ni se dea pâine să ne hrănim şi să trăim”.
3. Alţii ziceau: “Ne-am pus zălog viile şi ogoarele şi casele noastre, ca să ne luăm pâine să ne astâmpărăm foamea”.
4. Iar alţii ziceau: “Noi luăm bani cu camătă ca să plătim bir regelui, zălogindu-ne viile şi ogoarele noastre.
5. Şi noi avem acelaşi trup ca şi fraţii voştri şi fiii voştri sunt tot aşa cum sunt şi fiii lor; dar iată că noi suntem nevoiţi să ne dăm fiii şi fiicele robi, ba unele din fiicele noastre se şi află în robie. N-avem la îndemână nici un mijloc de răscumpărare. Şi viile noastre şi ogoarele noastre sunt în stăpânirea altora”.
6. Când am auzit eu murmurul lor şi astfel de vorbe m-am mâniat foarte tare.
7. Inima mea s-a tulburat şi am dojenit aspru pe cei mai însemnaţi şi pe căpetenii. “Voi luaţi mită de la fraţii voştri”, le-am zis eu. Şi am făcut împotriva lor o adunare mare,
8. Şi le-am zis: “Noi, pe cât ne-au ajutat puterile, am răscumpărat fraţi de ai noştri, Iudei, care fuseseră vânduţi păgânilor; iar voi vindeţi pe fraţii voştri”. Ei însă tăceau şi nu găseau răspuns.
9. “Nu faceţi bine – am zis eu mai departe. Nu vi se cuvine oare să umblaţi în frica lui Dumnezeu, ca să înlăturaţi ocara neamurilor vrăjmaşe nouă?
10. Şi eu, fraţii mei şi slujitorii mei, le-am dat împrumut şi argint şi pâine, dar n-am mai cerut înapoi.
11. Întoarceţi-le dar chiar acum ogoarele, viile, măslinii şi casele lor şi dobânda argintului, pâinii, vinului şi untdelemnului, pentru care le-aţi dat împrumut”.
12. “Se vor întoarce şi nu vom mai cere de la ei – ziseră ei. Vom face aşa cum zici tu”. Atunci am chemat preoţii şi le-am poruncit să le ia jurământ că vor face aşa.
13. Iar eu mi-am scuturat haina şi am zis: “Aşa să scuture Dumnezeu şi de casă şi de avere pe fiecare om care nu-şi va ţine cuvântul său şi aşa să fie el scuturat şi gol. “Amin” – zise toată adunarea. Atunci am preaslăvit pe Dumnezeu şi poporul şi-a împlinit cuvântul.
Iezechiel, 18, 8
Banii săi cu camătă nu-i dă şi camătă nu ia; de la nedreptate mâinile şi le stăpâneşte şi judecata dintre un om şi altul o face cu dreptate;
Iezechiel, 22, 12
În tine se ia mită, ca să se verse sânge; tu iei dobândă şi camătă şi cu silnicie apuci câştig de la fratele tău, iar pe Mine M-ai uitat, zice Domnul Dumnezeu.

4. Care este pozitia bisericii (catolica, ortodoxa) vizavi de faptul ca bancile comerciale practica dobinda?

Biserica lui Hristos nu poate privi aceasta practica decit asa cum e descrisa de Sfanta Traditie: vrednica de osanda. Cu toate aceasta, practica a fost si este acceptata intrutotul, fara osandire, de ierarhi si conducatori ortodocsi si heterodocsi, evrei si pagani. Ati observat probabil ca in Deuteronom se spune ca NU se poate imprumuta cu dobanda unui frate intru credinta, ci doar celui de alt neam. Asa incit de pilda evreii imprumutau celor de alt neam, “crestinii” urmau aceeasi politica si, cu timpul, aceasta uraciune inaintea Domnului a devenit un obicei netulburat. Practicile acestea sint in relatie cu aparitia bancilor comerciale, a caror obarsie duhovniceasca NU TREBUIE INSA UITATA nici o clipa: temeiul acestor lucrari este unul strain de Dumnezeu, pierzator de suflete.

5. Vaticanul are propria banca comerciala?

Da, exista o sumedenie de banci asociate in fel si chip cu Vaticanul si finantele papiste. Dupa cum exista si exemple din tarile ortodoxe, ba chiar si cu Sfantul Munte al Athosului, din pacate. Nu este o maladie recenta, razboiul duhovnicesc purtat de om pe drumul mantuirii cunoaste nenumarate episoade tragice legate de iubirea de arginti, simonie, camatarie… Monstruozitati papistasesti au fost preluate si de ortodocsi: aflam de cutare patriarh al Ierusalimului care vindea indulgente in urma cu citeva secole samd. In cele mai obisnuite operatiuni din viata parohiilor romanesti, de pilda, biserica parea confortabil obisnuita cu notiuni de zeciuiala si cheltuiala, cind gestiona felurite imprumuturi. Nu mai spun de nazbitiile recente, din care Banca Internationala a Religiilor se impune ca un conglomerat eretizant de aberatii duhovnicesti.

Nu as vrea sa credeti ca vorbesc din auzite: eu insumi am, din nefericire, felurite datorii, printre care si la banca, iata pentru un crestin o groaznica ispita, caci e la fel de pierzator de suflet si sa datorezi altuia bani si sa nu ii dai, tinindu-i pe nedrept. Sau sa opresti plata celui care a lucrat pentru tine. Neputintele noastre temporare nu trebuie insa sa ne impiedice, repet, sa uitam vreodata obarsia duhovniceasca a iubirii de arginti si camatariei: cel necurat, vrajmasul mintuirii noastre.

A LaRussophobe reading, as seen by ROCOR Refugees

Putin’s Internet Goon Squads Exposed

Open Democracy’s Polit.ru website translates an article published last May on the Expertiza.ru website about Vladimir Putin’s Internet goon squads. Our readers first learned about this issue a year before that, when we posted our original translation from the Gulag website along similar lines.*

Political forums on the internet are relatively new for the Russian public. They’re today’s “universal kitchen”, where public opinion is “cooked up”. Users report that before 1999 such forums were fairly homogenous sociologically. 70-80% of the audience consisted of like-minded people of liberal and democratic convictions, representatives of the Russian middle class and Russian-speaking émigrés.

However, in a mere four years this has all changed. Suddenly, totalitarian opinion makes up 60-80% of all posts on Russian political forums! This dramatic increase does not correspond to the spectrum of public opinion. It diverges significantly from data of internet voting on key problems of modern Russian life.

For example, today 80% of participants on all web forums criticize the USA aggressively and monotonously. But on sites where you can only vote once from one computer, 84% of Russian speaking internet users support the USA…You find the same with attitudes to the Chechen war, support/criticism of the Kremlin policies etc. Wherever voting is protected, wherever it is not possible to vote several times, surveys come to exactly the opposite conclusions from those on sites that are “unprotected” from repeat voting.

On liberal and neutral public political forums of ru.net there has been a dramatic increase in activity among users with very similar views. They’re the backbone of any forum. Their activity is so characteristic and unusual, so methodologically and ideologically similar, that it has begun to attract the attention of regular visitors to forums. They represent people of different professions, they write their posts from different cities and countries, and supposedly belong to different social and age groups. But after watching them for a while you find that they share a range of quite specific features which differentiate them from other participants in such forums.

The conservative and aggressive or totalitarian ideology propagated by these people is not the main feature they have in common. Some even try and appear relatively liberal. But apart from the “statist” ideology that any sane person is sick of (along with the usual xenophobia, anti-Americanism, anti-Semitism and intolerance of dissent), what distinguishes these people is the harshness of their views, their corporate mentality, shared information pool, behaviour “tics” and very particular approach to polemic. Whatever the forum, their method of manipulating mass consciousness involves the same systematic, deliberate lies, slander and misinformation.

Let’s call them ‘the G team’. Let’s try and list the features which enable us to identify whether a forum participant belongs to this G team.

24-hour presence on forums.

Some stalwarts of the G team are online all the time, always ready to repel any “attack” by a dissident liberal. Day and night, there is never a moment when you can have a discussion on a forum without these “curators”. Whatever the topic, your discussion will inevitably be interrupted by someone from the “G team”. They are omnipresent on significant forums, day and night, moving from one to another with their homogenised materials and statements.

“Flexibility” of their own ideology, which always coincides with state ideology.

The “G team” invariably purveys an eclectic array of views and values which correspond to the latest directions of state PR, the ideology and policies of the Russian leadership. Any change in state thinking leads to a dramatic change in the views of all members of the “G team”.

If for some other reason the tone of state propaganda suddenly changes towards the USA, for example, or towards Mayor Luzhkov, then without even bothering to change their user name, the same person from the “G team” will dump yesterday’s views and start peddling something he despised yesterday… And vice versa! And his praise today is as overheated as his abuse was yesterday. This behaviour is absolutely inconsistent and lacks any common sense or concern for their own reputation…

Discussions of the Kuril Islands issue is a good example. Before Putin held talks with the Japanese government, the members of the “G team” were saying in unison: “not an inch of native land to the cursed Japanese.” As soon as these closed talks were over, the same authors, without even changing their user names, started to imagine that it might be possible to hand over the islands, at a price, or in exchange for vast Japanese investment. They even started enthusiastically pointing out the many advantages of this course of action.

Another example: while the bill on the burial of radioactive waste on the territory of Russia was being discussed in the State Duma, the members ofthe “G team” zealously assured readers of the “undoubted advantage, benefit, profit and safety” of turning Russia into an international nuclear dump. The people who advocated this called themselves “private individuals and patriotic emigres”, but they were clearly all drawing on information from the press service of the Russian Ministry of Atomic Energy.

Unlimited devotion to the Head of State and his circle.

Members of the “G team”, under user names well-known on many forums, invariably express their boundless love for the President. They are prepared to physically “destroy” anyone who expresses the slightest doubt about his merits. The smallest piece of criticism will have them threatening their opponents with the law, flogging, reprisals and murder – not only of them, but of their relatives too. And this is not just a once-off. It happens on all the political web forums.

Read the rest of this entry »

Stiu ca aveti lucruri mai serioase de facut. Dar exemplul de mai jos e doar o invitatie sa explorati cartile copiilor vostri cu mai multa scumpatate: multe dintre ele “cultiva” erori gramaticale si aberatii de toate felurile. Adevarat, arata foarte bine daca judeci dupa “cerintele vremii”, unele au fel de fel de gadgeturi, harti, biletele secrete si alte accesorii mestesugite ca sa stii ca “merita banii”.  Dar continutul? Cel mai adesea e un soi de scriitura ce inchipuie un stil enciclopedic “pentru copii”, de care eu unul pina curind nu aveam habar (putinele lucruri pe care le stiu din “industrie” se bizuie pe amintiri placute din defuncta lume Pif), dar care a probabil acumulat decenii de expertiza in Occident. Eu, ma tem, o gasesc de foarte slaba calitate.

In exemplul de aici, aflam ca Alexandru Macedon “isi indeplinea toate indatoririle crestine”, cu citeva sute de ani inainte de Hristos.

“Trebuia”, nu-i asa, sa ne “civilizam”:

Stire din Adevarul

Cu o oră înainte de debutul concursului, copiii s-au înghesuit la start, organizatorii fiind nevoiţi să apeleze la iepuraşi pentru a-i distra pe micuţi.
Odată cu apropierea startului, copiii cu vârste cuprinse între trei şi opt ani s-au bulucit în preajma „terenului de joacă”, iar momentul în care organizatzorii au dat drumul distracţiei, au pornit vânătoarea de ouă.
„Înarmaţi” cu o punguliţă, copiii au căutat să o umple cât mai repede cu câte cinci ouă, iar apoi să ajungă la iepuraşul care le-a oferit premii primilor zece campioni ai vânătorii de ouă. Odată încheiată competiţia celor mici, copiii mai mari de opt ani au participat şi ei la acelaşi concurs, iar la final, cu toţii au plecat spre case fericiţi, cu tot cu ouăle de ciocolată pe care le-au găsit în iarbă sau, dacă nu au mai avut răbdare să ajungă acasă, mânjiţi de ciocolata pe care au mâncat-o imediat după ce au trecut linia de sosire.