Crucea.ro

Puteti descarca aici Viata Sf. Glicherie, sau o puteti citi pe pagina Crucea.ro, in capitolele I, II, III, IV, V.

Cartea (disponibila aici integral) se numeste 65 DE ANI DE PERSECUŢIE A BISERICII ORTODOXE ROMÂNE DE STIL VECHI: OCTOMBRIE 1924 – DECEMBRIE 1989

Trebuie mentionat faptul ca pe atunci, cuviosul Glicherie n-a fost acuzat numai de “stilism”, ci si de vina ca ar fi când legionar, când comunist. Si iata de ce. Preotul comunei Raucesti, pentru a determina autoritatile sa urgenteze arestarea cuviosului care facea lumina în sufletele si mintile oamenilor si devenise deci incomod pentru cei ce propovaduiau minciuna, l-a reclamat ca, pe lânga “propaganda stilista” face si agitatie legionara si colaboreaza cu niste comunisti. Asta pentru ca parintele Glicherie sa primeasca pedeapsa capitala si astfel sa se stinga izvorul adevarului.

Într-o zi, fiind singur la Raucesti, a sosit acolo o masina. Era maiorul de la Jandarmeria din Piatra Neamt, însotit de patru jandarmi si seful Politiei din Tg. Neamt, având si acesta cu el patru agenti de strada. A fost ridicat pe motivele enumerate mai sus care nu erau decât pretexte a fost dus mai întâi la Piatra Neamt, apoi la Miercurea Ciuc, în lagarul pentru legionari. Aceasta s-a întâmplat în anul 1939, fiind arestat timp de noua luni. Erau închisi în lagar 80 de legionari.

Read the rest of this entry »

În iarna lui 1933, cuviosul Glicherie a tiparit la Suceava Psaltirea si mai multe brosuri. Tot atunci, s-au trimis mai multe memorii la Ministerul de Interne si la celelalte organe ale autoritatii centrale, pentru a protesta împotriva persecutiilor jandarmilor, care trebuiau sa înceteze, neavând un suport legal. Cuviosul a mai tiparit si calendare si s-a zidit o casa parohiala. Împreuna cu cuviosul David au venit de la Neamt si doi ieromonarhi sositi din Sf. Munte, Zosima si Varuh, care slujeau zilnic cu parintele Glicherie. Un frate al parintelui Varuh, calugar si el, îl ducea pe cuviosul Glicherie pe la celelalte parohii, cu caruta, pentru a supraveghea zidirea bisericilor. Cu ajutorul lui Dumnezeu, toate bisericile începute au fost terminate în 1933, prin truda si râvna poporului binecredincios, însufletiti de exemplul personal al parintelui lor duhovnicesc. Tot în acest an, s-a început si zidirea bisericii din satul Draceni (astazi com. Slatina).
În anul 1934, dupa sarbatorile de iarna, s-a zvonit printre oameni, ca vor veni din nou jandarmii sa-i aresteze pe cuviosul Glicherie si ceilalti preoti. Atunci oamenii au început sa se organizeze, astfel: unii pazeau biserica zi si noapte, altii citeau neîncetat la Psaltire. Pentru toti se pregatea mâncare de obste, iar în zilele de post se mânca o data pe zi.

Read the rest of this entry »

În ziua de 14 septembrie 1928, acesti doi cuviosi parinti, dupa ce si-au luat cuvenita binecuvântare de la staret, alti proiestosi si de la toti parintii si fratii cunoscuti, au parasit cu regret Sf. Munte Athos si au pornit înapoi spre patria lor, România. Vaporul i-a dus pe aceeasi cale, prin Salonic, Constantinopol (Istanbul), intrând în Marea Neagra, unde i-a surprins o furtuna groaznica, cu valuri uriase care au lovit toata noaptea catargele vaporului. Abia spre dimineata, furtuna s-a mai domolit si desi nu mai trageau nadejde sa scape cu viata, au reusit sa ancoreze în portul Constanta, unde toti s-au mirat cum au scapat cu viata si vamesii nici nu le-au mai facut obisnuitul control. Multumind lui Dumnezeu ca s-a milostivit si i-a izbavit de moarte napraznica, cei doi cuviosi s-au îndreptat spre muntii Neamtului, la aceeasi Râpa a lui Coroi, la bordeiul parasit în urma cu un an. Acolo s-a reîntâlnit cu ieromonahul Pamvu si ceilalti frati ai sai, care s-au bucurat foarte mult de revederea cuviosilor.

Read the rest of this entry »

Prin schimbarea de staret, la Cetatuia a venit ieromonahul Ghelasie Stamati, de la Manastirea Neamt. Cunoscându-l bine pe cuviosul Glicherie si dorind sa-l aiba de împreuna slujitor, acela a staruit si l-a adus din nou la Cetatuia, manastirea sa de metanie în luna octombrie. Dar abia dupa patru luni, un ordin al stapânirii l-a adus în octombrie 1922 la Mitropolia din Iasi ca preot slujitor, unde a ramas un an, când la interventia staretului de la Neamt, Daniil Ciubotaru, cuviosul Glicherie este numit de Mitropolie ca igumen al schitului Procrov, dependinta a marei lavre. Acest schit a fost întemeiat de un episcop al Romanului, pe o culme din lantul muntilor ce înconjoara Manastirea Neamt, o asezare foarte placuta. Cu o oarecare osteneala se urca de la manastire pâna la Procrov, iar daca se coboara în cealalta parte, se ajunge în drumul Pipirigului si se ajunge aproape de cealalta mare manastire, Secu.

Read the rest of this entry »

Pururea-pomenitul parinte Teofilact de la schitul athonit Sf. Vasile le spunea adesea ucenicilor sai: “Fiti cu grija pentru pacatele voastre, fratilor, fiindca vor veni zilele in care nu veti mai avea preoti si duhovnici.”

Din Viata parintelui Teofilact, manuscris al parintelui zelot Ilarion din Capsala, intocmit la cererea lui Paisie Aghioritul

O istorie din Muntele Atonului. Un parinte zelot, ieromonahul Arsenie Cerulidis, duhovnicul parintelui Arsenie Cottea si al secretarului acestuia, parintele Ilarion, isi consola fii duhovnicesti astfel:

Unii va vor reprosa ca nu sinteti destul de “prietenosi” atunci cind va intilniti cu monahi aghioriti care accepta direct sau indirect inovatiile care tulbura astazi Ortodoxia. Nu trebuie sa socotiti aceste judecati intemeiate. Iata, eu am fost vreme de 50 de ani, in Kareia, cizmar pentru oricine avea de reparat incaltari. Si in toti anii acestia, din toti monahii comemorationisti care mi-au cerut povata si pareau incredintati ca adoptarea noului calendar e o viclenie ecumenista iar patriahia Constantinopolelui se afla in greseala, NICI MACAR UNUL nu a devenit zelot.

Adevăraţii fii ai Sfintei Biserici Creştine Ortodoxe de Răsărit – dintre care şi noi facem parte, cu Darul lui Dumnezeu -, cele ce ca Creştini Ortodocşi suntem datori ca cu însuşi preţul vieţii noastre să păzim fără de altă făgăduinţă dată prin jurământ în vremea naşterii cei de adoua oară în baia Sântului Botez, care datorie, ne stă asupra, ca atunci când vom fi siliţi a călca vreuna din poruncile Sfintei noastre Biserici – de va chema vremea – să ne vărsăm pre însuşi sângele nostru pentru apărarea Sfintei noastre credinţe Ortodoxe şi a păzirei stramoşăştilor obiceiuri Creştineşti. Iar cei ce s-au învrednicit ca de a doua oară să repete acest Sfânt jurământ, în vremea tunderii în Sfântul şi Marele îngerescul Chip Monahicesc, cu mult mai mult li se impune aceasta. Iar pentru Sfinţiţii Clerici, şi mai ales P.S. Arhierei, mai cu deosebire şi mai cu îndatorire le stă asupră-le aceasta. Căci în vremea hirotoniei, de 3 ori au jurat, cum că vor păzi predaniile cele pentru Dumnezeu, şi pentru cele Dumnezeeşti şi tâlcuirele Bisericei Cei Una, şi Sfântă, şi Sobornicească şi Apostolească; pentru care, atuncea în auzul tuturor, împreună cu mărturisirea Credinţei, cu mare glas au strigat: „Tuturor începătorilor de eresuri şi pre cei de un cuget cu dânşii, îi lepăd şi îi dau Anatemii, şi luminat propoveduesc cu mare glas: tuturor ereticilor „ANATEMA” (Vezi Rânduiala hirotoniei Arhiereşti, a 3-a Mărturisire). Şi iarăşi a 3-a oară: tuturor ereticilor, ANATEMA!

Read the rest of this entry »